5,484 matches
-
să dorm, îmi iau perna și plec din patul ăsta...conjugal. -Și eu ce să fac aici? Să înnebunesc ? -N-ai, decât! Silvia și-a luat perna și a plecat în sufragerie. S-a trântit pe canapea și a izbucnit în plâns. Plânge... plânge...de mi se rupe sufletul, când o văd cum se zbuciumă. Aș fi vrut să mă transform în ceva...în cineva...care să-i aline durerea. Nu puteam face absolut nimic. Îmi spuneam: cât de fragilă este fericirea
ULTIMUL FRAGMENT DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1381 din 12 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383718_a_385047]
-
toate ale mele izbindu-se în inimă și gând epuizându-mă după fiecare noapte și-așa străbătută de vise incoerente acum aș vrea chiar și o firimitură din sublimul acela molipsitor te-am pierdut printre ramuri cu frunze căzute în plâns de toamnă ai vrut să te pierd temându-te de clar de mine de noi sau nu ai putut închide neliniștile fără lacrimile mele și te-ai sinucis cu crezul abandonului în curs de lectură Referință Bibliografică: te-am pierdut
TE-AM PIERDUT de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383816_a_385145]
-
Autor: Daniel Dac Publicat în: Ediția nr. 2034 din 26 iulie 2016 Toate Articolele Autorului Singuri stăm în fața sorții Ce ne calcă pe grumaz, Muribunda clipă-a vieții, În genunchi cere răgaz. Iadul însuși se-nfioară De-ale noastre reci destine, Plânsul morților doboară, Temelia ce-l susține. Ochii se inundă-n lacrimi De a noastră tânguire, Din șuvoaiele de patimi, Ne-a rămas doar amintire. Atârnă toate de un fir Și hău sub noi ce ne înghite, Am bea durerea din
SINGURI de DANIEL DAC în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380116_a_381445]
-
2015. Cine nu se naște nu moare. Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu. Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc. Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte. Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții. Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință. În fiecare om zace un mort - trecutul. Când mori te întorci la locul nașterii. Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția. Datorită morții a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
mult Cine nu se naște nu moare.Moartea e cea mai trainică lucrare a lui Dumnezeu.Soarta ta este de muritor, dorințele te depășesc.Cu cât ai mai mult, cu atât pierzi mai mult prin moarte.Râsul este izvorul vieții, plânsul este al morții.Să trăiești ca și cum ai fi nemuritor, să mori cu aceeași credință.În fiecare om zace un mort - trecutul.Când mori te întorci la locul nașterii.Nu vorbi des despre moarte, îi poți atrage atenția.Datorită morții a
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/379987_a_381316]
-
înapoi la băieți și imediat, o vei cere de soție. Ne-am înțeles? -Da, o voi face bucuros. Cei doi, se apropiau de grup, vorbind între ei bine dispuși. Colegii lor își dădeau coate, Sorina era gata să izbucnească în plâns, se vedea trădată de Olga, era geloasă pe ea. Toți credeau că s-a reînodat firul iubirii dintre Olga și Eugen. Când a ajuns lângă ei, Sonia a răbufnit: -Bine fată, aici era un moment festiv și tu erai cu
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2114 din 14 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380087_a_381416]
-
Articolele Autorului Am întrebări Și nu găsesc răspuns , Dureri , ce nu au leac , Lacrimi , ce n-or să sece,-n veac , Tristeți , ce nu au palme , Să le ia . Am binecuvântări cerești , Lumina-n suflet , Speranta-i mai presus de plâns , Iubirea-o dau durerilor , Rapuns ! În noapte-am far , credința Că maine-i zi Mai bună decât azi . în locul palmelor , Întorc și celălat obraz Și sper și cred Că va veni o zi , Cu tot ce-i bun , Să se
AM ... de FLORINA EMILIA PINCOTAN în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380170_a_381499]
-
enunțuri... Iarăși se mulțumi să mă privească doar. Îmi făcu apoi un semn de La revedere! și-nchise Messenger-ul. Declicul îmi răscoli nu atât urechile, cât sufletul... Deplângeam nevoia-mi de a fi consolată, dar faptul că-ntrerupsese comunicarea mă stârnea la plâns, nu alta! Și adormii ca și-n atâtea și atâtea dați, înfofolită într-o pănură de frustrări și solitudine aparent acceptată, răcorind perna c-un râușor de lacrimi neșterse, nevoind să-mi recunosc nici gestual slăbiciunile. A doua zi după
SENECA PREGĂTEŞTE CEVA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2025 din 17 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380149_a_381478]
-
Publicat în: Ediția nr. 1679 din 06 august 2015 Toate Articolele Autorului CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE Când o flacără se stinge și un clopot bate, luminile pălesc și stinse-s toate. Stăpânul e acasă? Mai vine când și când? Plânsul îl surprinde; neiubit, trezindu-se iubind. O pală umbră-n noapte, se clatină sub lună, și se plimbă-n voie... iar în zori... se-adună. E o logică în toate! Omul vine... stă... o clipă se trudește... --atât cât poate--
CÂND O FLACĂRĂ SE STINGE de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380194_a_381523]
-
un model prin aceea că e preot nu stăpân, Mihaela Bârjovanu este „doamna preoteasă”, iar la spital este „doamna asistentă”, căreia nu prea există cineva să nu-i datoreze binele, din oraș și din împrejurimi, locurile acestea în care și plânsul se plătește! Cine nu-i vede seringa goală, nu crede că asistenta i-a făcut injecție, manevrează micul cât un fir, dar fiorosul cât un tigru ac, cu îndemânare, încât nimeni nu-i simte înțepătura de care unii se înspăimântă
OMENIA, STRAI ŞI OGLINDĂ DE IDENTITATE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380206_a_381535]
-
cu școala, cu parohia, cu pământul. Faptul că am rămas fără mama a făcut ca eu și sora mea să fim foarte uniți. Ea nu a putut suporta să rămână fără mine. Când am venit acasă, își pierduse graiul de plâns și atunci tatăl meu mi-a zis: «Ori o iei și pe soră-ta, ori nu mai pleci nici tu.»... Firul poveștii continuă cu perioada liceului, absolvit la Beiuș, unde vedeai oamenii mergând la plug cu căruța, iar duminica erau
PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU – BLÂNDUL NOSTRU PĂSTOR DUHOVNICESC NONAGENAR… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380177_a_381506]
-
simt în juru-mi Și mă simt chiar dezmierdat Știu că sufletu-mi și viața Sunt păzite necurmat. Știu că drumul vieții mele De-al meu Domn a fost trasat Și în veci este cu mine Mă-nsoțește neîncetat. Când mă copleșește plânsul Când mă simt respins, uitat Ochii Lui îmi dau alinul De El sunt îmbrățișat. Cluj Napoca, 2 august 2015 Străjeri Străjeri mi-am pus azi ochii În haina cea curată S-aștepte zorii zilei La geamuri să mai bată. Ei văd
NETĂCEREA PRIVIRII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1678 din 05 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/380222_a_381551]
-
carte. Am scris ceea ce s-a revărsat din sufletul meu, nu din buletinul de identitate al artiștilor, ori inspirat de numărul diplomelor ce li s-au decernat. Un drag, o frumusețe, un pahar de vin, un strop de iubire, un plâns, un râs, o durere, o alinare... acestea-s mărgăritarele cântecului, teatrului, filmului, nu o înșiruire de date biografice cu exactitate matematizată. Eu am răsădit în carte metafore, cuvinte cu parfum, cu lumină și culori, nu cifre și noțiuni. Pe mine
DE ACORD CU DESTINUL MEU de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380281_a_381610]
-
se sperie. Nu-și mai amintea de când nu-i mai auzise țârâitul. Ce s-o fi întâmplat? Se repezi și ridică receptorul, răspunzând timid: alo? - Tanti Maria, tanti Maria!..și vocea agitată de la capătul firului se topi în hohote de plâns. O recunoscu: - Tu ești, Violeta? De ce plângi, draga mea, ce s-a întâmplat? - Lasă-mă să plâng...tanti...că nu pot altfel. Vrei să mă primești în seara asta la matale? Nu mă-ntreba de ce! Discutăm când sosesc. - Bine, vino
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
și...descalță-te! O, da’ ce rochie frumoasă! Trebuie să mergi la o petrecere? - Petrecerea mea s-a terminat, tanti! Poate și viața, șopti Violeta, ghemuindu-se într-un colț al canapelei din sufragerie. Și iar izbucni în hohote de plâns. - Ia termină cu disperarea asta! Te știam o fată curajoasă. Astăvară erai așa de veselă... - Eram...S-au terminat și curajul și veselia mea. Ajută-mă să mor, tanti! Vreau să mor înainte să vină Anul Nou! Maria încremeni. Respiră
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
se abținu să mai spună ceva, se apropie de ea și începu să-i mângâie gleznele înghețate. O înveli cu un pled, încercând să o liniștească numai cu calmul tăcerii. N-o mai întrebă nimic. Așteptă să se oprească din plâns, ceea ce se întâmplă brusc, cu o întrebare răstită: - De ce nu mă-ntrebi ce mi s-a-ntâmplat? - Aștept să-mi spui tu, fetiță, șopti duios Maria. - Știi, când eram atunci...veselă? Îl cunoscusem cu o zi înainte...la spital, în
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
-și adevăratul caracter de brută, de monstru infernal. Că a cunoscut destule curve nenorocite, că s-a resemnat și a acceptat să se-nsoare tot cu o curvă, dar să nu-l mintă de la obraz. Violeta izbucni în hohote de plâns. Maria începu s-o mângâie: - Lasă...liniștește-te! Hai, liniștește-te! - I-am spus, tanti, că în toată adolescența, mi-am dorit să fac dragoste cu un bărbat, dar acel bărbat să merite dragostea mea. De aceea am răbdat până
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
rânjea la mine batjocoritor. Am întins mâinile să-i cuprind umerii, privindu-l fix în ochi: înțeleg că ești supărat, dar...chiar vrei să plec? Știi ce mi-a răspuns, tanti? “Chiar, putoarea dracului!” Violeta a izbucnit în hohote de plâns. După câteva clipe, a continuat: simțeam că se-nvârte camera cu mine. Capul îmi vâjâia și mi s-a pus un nod în gât. Simțeam că mă sufoc. M-am prăbușit pe un scaun, tremurând. Cred că un minut sau
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
gustă din caltaboșul făcut de mine! Ia cu muștar! Să bem și un păhărel... - Să ne veselim nițel! mai râse Violeta. Asta e a doua lecție! Nu știam că voi uita așa de repede drama vieții mele (iar o podidește plânsul). - Hai, Violeta, nu mai pișa ochii! Să ascultăm poantele năsoșilor ăștia de la televizor. Și mai pune-un păhărel!.. - Ca să ne-mbătăm nițel, râse trist Violeta. Simt, tanti, că pot să fiu veselă toată noaptea, împreună cu dumneata. Numai noi două. Am
CAP. 6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2225 din 02 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380262_a_381591]
-
al cărții lui Ioan din Sinai ocupându-se de un păcat sau de o virtute anume. Treptele Scării sunt următoarele: Despre lepădarea de lume Despre neîmpătimire, adică neîntristare Despre înstrăinare Despre ascultare Despre pocăința Despre amintirea de moarte Despre bucuria plânsului Despre nemâniere și blândețe Despre ținerea de minte a râului Despre grăirea de rău Despre limbuție și tăcere Despre minciună Despre trândăvie Despre preaiubitul și vicleanul stăpân care este stomacul Despre puritate și înfrânare Despre iubirea de arginti Despre sărăcia
Duminică, Sfântul Ioan Scărarul. Ce NU ai voie să faci și ce înseamnă scara raiului [Corola-blog/BlogPost/94206_a_95498]
-
folosit intens de psihologi, de logopezi. Este pur si simplu o dezasamblare și reasamblare a atomilor sub imperiul acelei vibrații. Rugăciunile de mulțumire pot fi rostite pe fond muzical evlavios, știind că muzica prin vibrațiile sale sporește puterea rugăciunii așa cum plânsul, în cazurile disperate se spune ca facilitează ajungerea la urechile Domnului, adică se creează o stare de profundă emoție, de trăire autentică, nu de rostire mecanică a unor vorbe golite de recunoaștere, de încredere, de căldură umană izvorâta din frămâmtare
Puterea rugăciunii în fenomenul vindecării [Corola-blog/BlogPost/94202_a_95494]
-
voi preface,Riduri în fire de mătase.Îmbrăcat la patru ace,Inima-mi pe costum ti-oi coase.... XVI. EA, MAMA, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 2009 din 01 iulie 2016. niciun scâncet de durere și, totuși, plânsul i-l auzeam prin grinzi o priveam prin gaura cheii ștergându-și ochii doar boală mai trăia în ea pusese stăpânire pe tot ce fusese odată privirea îi era schimbată într-o poartă de trecere zâmbetul ei îmi făcea rău
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
îmi atingevremelnic răsfățGlie uscată -tulpina străveziesoare rătăcitSusurul mării -luciul lunii în apeaugust efemer.... XXXII. OARE CÂND?, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1889 din 03 martie 2016. Oare când? Mi-i cruntă așteptarea și dorul meu de tine, Plânsul m-a năpădit, cu greu mă pot abține. Număr secundele, minutele și albele nopți, Pe copilul din mine visez să îl adopți. Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci, Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-mi ții pe suflet, să-i alini crudul dor? Prin păru-ți să-mi trec degetele lungi, firave, Ce-s îmbătate de durere, de sentimente grave. Citește mai mult Oare când?Mi-i cruntă așteptarea și dorul meu de tine,Plânsul m-a năpădit, cu greu mă pot abține.Număr secundele, minutele și albele nopți, Pe copilul din mine visez să îl adopți.Mi-i dor să mă răsfeți din nou cu vorbe dulci,Pe tărâmuri fermecate cu vocea-ți să
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
ușa și țocul ușii dispare. Se lasă liniștea, dar nu pentru mult timp. - Începând chiar de...ACUM, eu plec acasă...de mâine, decât să muncesc degeaba mai bine stau degeaba...ai grijă de șeful tău, să nu se prăpădească de plâns când o să afle că nu mai vin la lucru...glumesc...lumină violeta din acest spațiu m-a eliberat complet de voi...va iert, ca să mă liniștesc, dar nu va uit...hai, deschide ușa buncărului, să plec cât mai repede de
FARA TITLU, PANA LA FINAL...NUVELA, EP. 2 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378121_a_379450]