6,847 matches
-
nu producea decât o licărire stinsă și tristă. Astmul diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament înfășurat din ce în ce mai strâns în jurul corpului meu. Din plămânii mei ieșeau din când în când șuierături și bolboroseli. Am încercat să respir rar. Mi-am înnodat cordonul halatului și am deschis fereastra, dar am închis-o imediat după ce am tras o gură de aer rece și înecăcios de afară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
băieții Hauptstein aici. Și de ce-l ascultă pe dobitocul ăla. Inspectând Încălțările noi pe care mi le-a adus, am presupus că se referea la Rigoberto, care tocmai se pregătea pentru al doilea act al spectacolului său, umplându-și repetat plămânii cu aer și expirând apoi cu un pufăit scurt, schițând niște gesturi ciudate cu coatele, de parcă ar fi bătut din aripi. Anton se ridică să ia paharele Încununate cu spumă pe care Helmut le așezase pe tejghea. Întorcându-se, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
azvârlită Într-un colț părea neatinsă. Mi-am cercetat corpul, bucățică cu bucățică. Aici o mână, acolo cealaltă. Aici unul, două, trei... cinci degete. Acolo, Încă cinci. Bine. Îmi dădeam seama că Încă mai sunt În stare să-mi umplu plămânii cu aer și să-mi mișc degetele de la picioare. Capul Îmi era atașat bine de gât, gâtul, de umeri. Excelent. Dar, fiindcă mă simțeam totuși un pic amețit, când m-am Întins după poșetă mi-am schimbat poziția cu grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
te-ai fâțâit toată ziua pe-afară cu gâtul ăsta roșu și nu i-ai spus o vorbuliță maică-tii. De ce mi-ai ascuns treaba asta? Poliomielita, Alex, habar n-are cu ce se mănâncă baseballul. Ea știe doar de plămânul artificial și de invaliditatea pe viață. Nu vreau să mai ieși la joacă și cu asta, basta. Și nici să mănânci hamburgeri aiurea. Sau maioneză. Sau pateu. Sau ton. Nu toată lumea are grijă ca maică-ta când vine vorba de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
amenință că, dacă n-o iau de nevastă, se aruncă de pe balcon. Așa că-mi iau valiza și plec. Șikse! Iarna, când virusul poliomielitei hibernează și pot fi sigur că până la sfârșitul anului școlar voi supraviețui fără să ajung dependent de plămânul artificial, ies la patinaj pe suprafața înghețată a lacului din Parcul Irvington. În zilele lucrătoare pe înserat, iar sâmbăta și duminica dimineața până seara, când e soare cu dinți, patinez în cercuri-cercuri, în spatele șikselor din Irvington, orășelul ce se învecinează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
păroase! Cu țeste pleșuve! Și ce voci mai au - răsunătoare ca tunul, de le auzi hăt până pe veranda casei noastre, care-i cu o stradă mai încolo. Îmi închipui că au niște coarde vocale groase ca frânghia de rufe! Niște plămâni cât dirijabilele! Nu trebuie să le spună nimeni niciodată să nu mai mormăie și să vorbească mai tare! Și ce poante scandaloase aruncă din ei! Trăncăneala de pe terenul de joc nu e, pur și simplu, trăncăneală, ci chibițare și (pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
lovindu-se de un pilon Înalt de fier, cu un trunchi ca de elefant, care folosea la alimentarea locomotivelor cu apă. Grünlich era mult Înaintea ei, iar Czinner era puțin mai În spate și Își putea auzi efortul dureros al plămânilor. Pașii lor nu făceau nici un fel de zgomot pe zăpadă, iar ei nu Îndrăzniră să strige după șoferul mașinii. Înainte ca Grünlich să fi ajuns la intervalul dintre clădiri, o ușă se izbi de perete, cineva strigă și răsună un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
recunoască asta. „Îmi pare rău“ era o scuză mult prea firavă din partea unei soții care Îl acuzase pe soțul ei de păcatul marital cel mai grav. Mă simțeam Îngrozitor, mi-era rușine de mine Însămi. Panicată și nerăbdătoare, simțeam cum plămânii mei pompau aer din ce În ce mai repede: simțeam că o să mă sufoc de necaz și de jenă. Când, În sfârșit, am ajuns pe One Fifth, i-am plătit șoferului cursa și am alergat spre clădirea În care locuiam. Începuse să plouă puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
apă. Pentru a-i curma suferințele, apuci pur și simplu nasul pacientului, astupându-i nările. Îi presezi limba și-i torni apă pe gât. Moartea este o tortură lentă, dar bătrânii sunt găsiți de fiecare dată morți cu apă în plămâni. Tânăra spunea că e un înger. Toată treaba arăta foarte natural. Wagner administra o moarte nobilă și eroică. Ea era sfârșitul definitiv al agoniei și suferințelor. Era blândă, grijulie și sensibilă și-i lua numai pe cei care implorau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ochii închiși, am atins-o cu limba acolo. Cu degetele umede i-am răsfrânt marginile moi și roz și am lins-o mai adânc. Valul de aer ieșea din mine și pătrundea înapoi. La fiecare răsuflare, când aerul îmi umplea plămânii, imi afundam gura în trupul său. Pentru prima oară Katrin dormise toată noaptea fără să plângă. Am urcat cu gura până la buricul Ginei. Am urcat până la sânii ei. Cu un deget umed în gura ei, îi mângâi sfârcurile cu degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
uneori. Ochii și-i deschide rar, privește flaconul cu sînge, apoi sclipirea lor se stinge sub pleoape. Nu a venit cursa? șoptește, cînd întîlnește privirea Paulei. Încă nu, e zăpadă mare răspunde Paula. Bietul băiat!... murmură femeia, oftînd din adîncul plămînilor. "Eu pe cine o să aștept? se înfioară Paula. E mai bine că s-a întîmplat așa. Chiar dacă ar fi lăsat-o pe Aura, avea copilul... Și apoi... deja e un bărbat obosit și, cred, plictisit de mine. M-a exploatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
de disperare, sau de ciudă, o așa înlănțuire că mîinile lui nu mai pot decît să se miște sub spatele ei, sprijinindu-i omoplații în palme. Jocul durează mult, cu pauze scurte ale sărutului, cînd își umplu cu aer proaspăt plămînii, să se poată lupta din nou într-o încleștare din care gura femeii vrea de mai multe ori să scape și să țipe. Ultima oară, cînd o simte la apogeu, Mihai n-o mai oprește sărutînd-o; împinge doar umărul stîng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
palma femeii obrazul ușor, ca o alintare, apoi mîna se întinde, ia de pe un raft pachetul cu țigări, aprinde una, trage mai multe fumuri, după care o pune între buzele lui Mihai, așteptînd pînă ce bărbatul își umple și el plămînii, ca apoi să i-o înapoieze. Că ești măgar, nu-i vina ta continuă Maria un gînd. Așa a vrut Dumnezeu să fii, chicotește ea -, dar nu te las să fii și prost: n-avem nici un viitor împreună, crede-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cu pulpa piciorului bastonul de cauciuc în timp ce ochii lui caută un om mic, cu pălăriuță. Ascultă ce-ți spun, ai o coastă ruptă îl ajută Radu pe Mircea Emil să-și încheie haina la piept. Mă tem că și la plămîni ai ceva, atîta drum prin viscol... Nu mai ai nici o haină? Pălăria mi-a rămas unde am dormit, în magazie. Na scurta asta de fîș, vezi că nu-i a mea. Știu, dom' doctor; dacă nu era ala, stăteam în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
salut și se retrage un pas, să-i facă loc să treacă. Hai, du-te la spital îl împinge spre gară doctorul pe Mircea Emil, care, văzîndu-l pe milițian, a rămas perplex. Du-te repede și să spui și de plămîni îi mai zice Radu, apoi se întoarce, rotindu-și privirea peste peron, începînd să tremure de nerăbdare. Sînt aici îi șoptește Aura, luîndu-l de braț, săltîndu-se pe vîrfuri să-l poată săruta pe obraz. Fericit, alungînd desfigurarea de pe chipul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
când se dezbrăcase în cabinetul lui Alan Margoulies, își scoase pantalonii și se întoarse cu spatele la Ramona. Timp de câteva secunde lungi nu se auzi absolut nimic. Apoi Ramona țipă. Ca o sirenă de ceață gigantică de la Wear. Țipase din adâncul plămânilor. Țipase și iar țipase. Țipase atât de tare că Bull încă îi auzea urletele când dădea colțul pe Caledonian Road, la mai bine de trei sute de iarzi de cămăruța prostituatei, fugind de parcă era pe punctul de a înscrie un eseu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cel verde. Conform medicinii tradiționale chineze, ceaiul este relaxant și calmant, poate îmbunătăți vederea, are efect răcoritor, poate scădea temperatura corpului în caz de febră și poate ajuta la eliminarea substanțelor toxice din organism. De asemenea, este stimulent al funcțiilor plămânilor și stomacului. Ceaiul poate ajuta și la reducerea colesterolului și a tensiunii arteriale și la ușurarea digestiei. În esență, are funcția de întărire a sănătății și de prevenire și combatere a multor boli, datorită cafeinei, aminoacizilor, elementelor minerale ca sulf
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
pildă? S-ar putea ca problema dopajului să fie rezolvată până atunci. Prin uzură morală. Ingineria genetică va lua locul chimiei și copiii vor fi programați din burta mamei sau, mai bine, din eprubetă, să aibă picioarele lui Jan Thorpe, plămânii Mariei Mutola, mâna lui Roger Federer, grația Cătălinei Ponor. Iar eu voi refuza să privesc așa ceva și mă voi uita cu nostalgie noaptea, pe dvd, la imagini de la Atena dopingului. Greșesc - până atunci, dacă e să-l credem pe Bill
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un fundaș rupestru, știa să încaseze pumni și lovea năprasnic. În doar câteva săptămâni, topul boxului arăta complet diferit de topul fotbalului; singur Giani figura în ambele, în primul ca luptător de categoria pană, cu joc bun de picioare, cu plămâni rezistenți, cu garda ținută sus și cu croșee sâcâitoare, în al doilea, auto-botezat Paolo Rossi, ca o nouă frunză așezată într-un arbore genealogic strâmb, prin care încerca să ne convingă că se trage dintr-un neam de italieni. Cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
reușit să ajung pînă la cafea și s-o beau, după care mi-a luat cam o oră să mă tîrăsc Înapoi În culcuș. Nu reușeam să respir cum trebuie, nici măcar În poziție culcat. Tușeam Întruna și, cînd nu tușeam, plămînii mei scoteau un șuierat, ca și cum aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele poet, murind. Apollinaire, delirînd, murind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
capacul cu mîna Înfășurată Într-un prosop. Un nor de aburi s-a ridicat dinspre chiuvetă și a Încețoșat fereastra. El s-a uitat la mine și a zis „Bau”. A rîs, iar vocea aspră i-a reverberat pînă În plămîni. A turnat niște sos de soia peste orez și l-a amestecat. A dat la o parte teancuri de cărți, ziare și vase murdare pentru a face loc pe masă pentru farfurie. A mîncat orezul cu o lingură, cu mîna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
această primă moarte părea timidă în comparație cu celelalte la care luase parte Vaughan, dar și cu acelea imaginare care-i umpleau mintea. Încercând să se întreacă pe sine, Vaughan gândise un almanah îngrozitor al dezastrelor automobilistice imaginare și al rănilor nebunești - plămânii oamenilor în vârstă înțepați de mânere, piepturile femeilor tinere străpunse de coloane de direcție, obrajii tinerilor chipeși găuriți de încuietoarele cromate ale trapelor. Pentru el, aceste răni erau cheia unei noi sexualități născute dintr-o tehnologie perversă. Imaginile acestor răni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
acum ochii să-l privească. - Da, o s-o facem. - Și cu afurisitele alea de harnașamente de două parale pe care suntem nevoiți să le purtăm. Seagrave trase din țigara prost rulată pe care i-o dăduse Vaughan. Ținând fumul în plămâni, rămase cu ochii pironiți la muntele de mașini abandonate din fundul grădinii. - Ți le imaginezi, Vaughan, într-una din tamponările alea frumoase în lanț? Gândește-te: o serie de rostogoliri, dar dintr-alea fabuloase, sau poate o ciocnire frontală ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
agricultura, pomicultura și chiar sănătatea oamenilor și animalelor. Mai mult decât atât, s-a observat o creștere masivă a defrișărilor de păduri, fără a fi reîmpădurite și fără a se face o exploatare rațională a acestora (considerate pe drept cuvânt «plămânii planetei»). Astfel, concentrațiile toxice din atmosferă cresc în mod alarmant, antrenând și încălzirea globală. Se poate vorbi deci de o criză a ecosistemului; echilibrul său fiind grav afectat. Cum pot fi explicate topirea calotelor polare, creșterea nivelului mării (resimțită în
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
era cel mai bun prieten. Tocmai ne uitaserăm la Gangs of New York pe DVD și, influențat de film, îmi venea să iau un cuțit și să i-l bag în rinichi, să-l scot, să i-l bag într-un plămân, dacă-l găseam, și așa mai departe. Sau să-i fac un semn pe față, un semn pe care să-l poarte toată viața cu el și care să însemne „Sunt bou“. Auzeam în imaginația mea un marș din film
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]