459 matches
-
mansardă, Și ciocăneam la câte o ușă verde, care părea împăienjenită de așteptare. Nu-mi deschideau fete frumoase și triste, cu ochi imenși, ci, de obicei, bătrâni sau gospodine îngălate. îngînam ceva și coboram, ieșeam iar în soarele omogen și placid, străbăteam iar străzi vărgate de linii de tramvai, mă înfundam iar în zone neștiute ale orașului. Blocuri roz, blocuri stacojii, cu balcoane sprijinite de atlași și gorgone cu țâțe de ipsos îngălbenite de umezeală, statui coclite pe care 12 nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
aș avea cea mai mică vină. Îi Întorc spatele fără a-i mai adresa vreun cuvânt. (vineri) Astăzi, când să dau colțul la Bărăție, asist la ceva extraordinar. O țigancă vine din jos cu un copil În brațe care suge placid din sânul ei lăbărțat, lunguieț ca un dovlecel. E sobră În ținuta-i maternă, aș zice gravă; și-a dezvelit tot sânul și-l lasă să atârne lateral după gura copilului cam mare, ce se vede că nu trage laptele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
eu voi renunța la Italia! Se aude țipătul. Acut, intens, perfect: primul țipăt izbucnit între mâinile mele și cele ale mamei tale, între palmele noastre sudate. O lacrimă alunecă pe tâmpla Elsei, se pierde în păr. Bucuria are timp, este placidă, lentă. Aspiratorul a fost stins, lucrurile se întorc la locul lor. Pactele cu diavolul nu mai au nici o valoare. Kentu te aduce în brațe: o maimuțică roșie într-o păturică albă. Te primesc, te studiez. Ești urâtă rău. Ești frumoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și că Baruch ar trebui să Înceteze dracului odată să-și bage nasul În viața lui, agitându-se, zugrăvind, pețind. Poate că ai uitat, tată, dar din Întâmplare am cincizeci și patru de ani. Când termină, tatăl său Îi răspunse placid: —Bine, dragul meu. Foarte bine. Probabil că am greșit. Am păcătuit, am depășit măsura. În cazul ăsta voi continua să caut pentru tine un alt zugrav, unul evreu, cușer. Fără nici o urmă de exploatare colonialistă. Dacă a mai rămas cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Am venit să-mi văd prima nepoată, a anunțat tata. Pot s-o țin în brațe? I-am dat-o tatei pe Kate, iar el a luat-o ca un expert. Imediat, Kate s-a oprit din plâns. A stat placidă la el în brațe, strângându-și și deschizându-și mânuțele ca niște steluțe de mare. La fel ca maică-sa, m-am gândit cu tristețe - o cârpă în mâinile bărbaților. În ceea ce o privea pe Kate, trebuia să înăbuș pornirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
plâns, spunea printre lacrimi o femeie fără să se adreseze nimănui în particular. Măcar cinci minute. Doamne, m-am gândit îngrozită. Dintr-odată am realizat ce norocoasă eram. Nu numai că fiica mea părea a fi un copil anormal de placid, dar eu îi aveam și pe mama și pe tata și, presupun, și pe Helen și pe Anna să mă ajute să port povara îngrijirii lui Kate. Mama și tata fuseseră cei care o duseseră la controale pe Kate cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
serioasă, dar lipsită de vreun interes aparent. Ca un fel de gest reflex. Apoi, brusc și fără să se fi prezentat, fata care presupuneam că ar fi Emily s-a lansat Într-o descriere a locului de muncă oferit. Tonul placid al polologhiei m-a lămurit mai mult decât cuvintele În sine: făcuse deja treaba asta de zeci de ori și nu prea credea că eu m-aș deosebi fi În vreun fel de cele de dinaintea mea, așa că nu prea merita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la atacuri de cord, cu fețele lor nerăbdătoare de băieți de liceu care se pregătesc să dea la facultate Îngropate În alunecările de teren provocate de vârsta a doua. Bărbați tineri cu fețe ferchezuite și buimăcite, rezultatul orelor lungi și placide petrecute În fața calculatorului. Cu deosebită mândrie, Îl indic pe superadministratorul nostru de fonduri Chris Bunce, pe care dependența de cocaină l-a făcut să aibă ochii roșii ca un cobai și maniere pe măsură. Pe prima pagină e o poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
unde tră sese și Bobo. Bobo nu voise să stea în casa bunicilor și nici nu avea de gând s-o vadă pe doamna Scarlat. Nici ea nu-și expri mase dorința de a l vedea. Eduard asistase tăcut și placid la această nouă renegare de ambele părți. Ce-l interesa pe el, în fond, ce sentimente nutreau Bobo și doamna Scarlat unul față de celălalt? Petrecu toată ziua la hotel, cu gașca, jucând table și cărți, ronțăind alune și încărcându-și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dar Clara îi mulțumise și îl luase acasă. îl pusese sub saltea. Nu se încumetase să-l arunce. Fetița lucrase mult la desen, pe băncuță, în timp ce ei cărau bagajele în apartament. Uneori Clara mai ieșea pe stradă și se plimba placidă, cu mâinile în buzunare și cu privirile în pământ. Nu se uita niciodată în sus, la cer. Era convinsă că avea rău de înălțime. Se mai așeza pe bancă, atunci când nu vedea pe nimeni prin preajmă care să o deranjeze
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
furam tte miri ce. Am vrut să văd cum e să te nimic-nicești, precum ființa pe care o a-doram... N-aș fi crezut așa ceva în ruptul capului! rosti ea, cu gân dul dus. îmi închipuiam că sunteți o familie destul de placidă, ca să zic așa... Cu tatăl tău care asculta muzică simfonică mereu... Cu fratele tău comod și vesel, care probabil e și-acum neschimbat... își opri fraza în aer, așteptând ca Bobo să preia subiectul. — îți închipuiai greșit! răbufni Bobo încruntat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
muzicanții din hotel să treacă de la muzică de pahar la muzică latino. Clara se strădui să-i asculte, dar vorbele lor alcoolizate treceau pe lângă ea, ca niște săgeți prost țintite, cu toate că ea se așezase direct în bătaia lor, așteptându-le placidă străpungerea. Nimeni nu părea să observe tăcerea ei. Continuau să vorbească unul peste altul vrute și nevrute, cu glume din ce în ce mai deo cheate, pe care tot numai ei păreau să le priceapă, și Clara încerca uneori, foarte stins, să le surâdă, deși simțea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Care stăpân, subțiratico? Eu mi-s, însumi, stăpânul, așa să știi! Atunci să știi și tu, amice, următoarele: ai un prost stăpân! îl avertiză furnica. Luând seama, însă, la sclipirile de mânie din privirea greierului-viorist, își drese insolența, emițând o placidă observație: Stimate oaspete, suntem datori ascultare, așa e rânduiala. Ascultare, zici? Destule sunt anotimpurile aspre, când ceasurile ard în noaptea friguroasă și noi răbdăm prinși în eterica încleștare a gerurilor. De aceea, în răgazurile dulci de vreme bună, noi ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
că i-ar fi fost indiferent, chiar de-ar fi Început să bănuiască ceva. Nu știam care era de fapt presupunerea favorabilă mie. Clandestinitatea și drama probabilă provocată de eventuala noastră descoperire mă excitau mai mult decât postura de soț placid a lui Cătă. Aveam deja reverii, care va să zică. Mă Închipuiam confruntat cu un soț gelos, eventual violent, aveam chef de drame, de destrămat căsnicii. Mă Întărâta chestia asta. Avusesem chiar și un vis, mă gândisem mult la el, În care Cristina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Apostol. Unul dintre acești ofițeri va fi detașat companiei dumneavoastră. Ne-am gândit la plutonul 4, comandat de locotenentul Rădulescu. Exact. Cunoaștem foarte bine experiența îndelungată a locotenentului, spune ofițerul sovietic. Vorbește limba română cu pronunțat accent basarabean. Tonul lui placid poate să însemne absolut orice. De la o simplă apreciere până la o amenințare ascunsă. De altfel, nimeni, niciodată, nu a putut să descifreze gândurile ce se aflau dincolo de fruntea înaltă și un pic bombată a lui Licavkin. Nici chiar propria lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
și foi de cort rupte, sau uzate. Pe chipurile lor nu se vede nici un zâmbet, sau vreun freamăt lăuntric al bucuriei că după patru luni de la terminarea războiului se află în sfârșit acasă. Arată ca niște ființe epuizate, cu fețe placide, inexpresive. În definitiv arată ca niște oameni care parcurseseră pe jos drumul din Podișul Boemiei până la unitățile lor din țară. Nu-i așteaptă uralele mulțimii, fanfara sau discursuri de bun venit. Dar nici unul dintre ei nu regretă asta. Nu vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
multe asemănări între cele două piețe, industria muzicală este în continuă evoluție iar influențele reggae și pop din ultima perioadă au pătruns și în muzică produsă în România”. LÂNA DEL REY. A crescut sub numele de Lizzy Grant în Lake Placid, la marginea New York-ului. în mijlocul Parcului Național. Faima în muzică nu este o opțiune pentru Ms Del Rey, ci vocația ei. Spune despre ea că este o “gangsta Nancy Sinatra” și își descrie stilul muzical ca fiind “Hollywood pop/sadcore
Mondo pop by Florin-Silviu URSULESCU () [Corola-journal/Journalistic/83451_a_84776]
-
el triumfă, la Arcul de la Benevento ori la acela al lui Constantin - întrebuințînd deopotrivă imagini traianee -, înseamnă să-i asumăm la rîndul nostru traiectoria, cu accente de reculeasă invocație. Planșele fotografice ale lui Dan Er. Grigorescu au răspuns împlinind, deloc placid, un asemenea omagiu la Accademia di Romania, cînd conclavul devoțiunii noastre își primise drept semnal statura în bronz izbîndită de sculptorul Gorduz. Cît despre imaginile datorate lui Dan, economia lor stringentă, de alb-negru catifelat și totodată definitiv, ritma un veritabil
Roma Embleme și principii by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/8343_a_9668]
-
că își vedea soțul, fără o tresărire că avea un musafir. Lucra la cotidianul local al partidului, fusese și ea utecistă în ilegalitate, dar fără să fi fost închisă, cum se întîmplase cu soțul ei. Femeie tăcută, fără să fie placidă, o brunetă, stătea și asculta conversația fără să intervină, nu pentru că n-ar fi avut ce spune, dar parcă tot timpul se gândea la altceva, care, fără s-o obsedeze, îi acapara totuși gândirea. Când deschidea gura, o făcea ca să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
zidurile cu iederă, traversând grădina bunicilor până la țesutul cărnos al naivității mele. Eroii mei zburau prin timp, superbi și neschimbați. Pif și Hercule cădeau săptămânal de pe-acoperișuri, pentru a se ridica dezinvolt și-a continua bătaia începută cu țigle; Placid mânca dintr-un frigider parcă fără fund, garnisit cu jumări și jamboane după care îmi curgeau ochii (degeaba îi ascundea Muzo rolele de cârnați pe lampă și-n dulap); Pifou trăia într-o lume fascinantă și misterios oligofrenă, populată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
repezeam pe scaunul pus din timp sub geam, îl urcam cu bucurie și speranță (oare o fi scăpat gadgetul?) și îmi recuperam bunul râvnit. Nimic din revistă nu se pierdea. După ce citeam benzile desenate (în frunte cu Pif, Arthur și Placid et Muzo) și montam gadgetul, mă întorceam la plasticul învelișului. De-abia acolo începea nebunia. Mă bucuram de-o întreagă colecție, strânsă cu grijă și întemeiată pe-o legătură tactilă aproape afectuoasă. Țineam toate ambalajele într-un dulap, puse deoparte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
strada Lânăriei, înainte să demoleze casa din Vitejescu. Neîncălzită, tabla alb-roșie trăgea frig pe dedesubt. Urcam acum spre Grinzing, clănțănind din toate șuruburile și osiile; în curbe, vagonul din față părea că se smucește de rest, ca în desenele cu Placid și Muzo, când intră-n pom cu motocicleta și-i cad în cap lui Placid vreo douăzeci de mere. Circulam cu un soi de-ataș gigantic, care la cotituri se desprindea de corpul motocicletei și-o pornea în direcții aleatorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Urcam acum spre Grinzing, clănțănind din toate șuruburile și osiile; în curbe, vagonul din față părea că se smucește de rest, ca în desenele cu Placid și Muzo, când intră-n pom cu motocicleta și-i cad în cap lui Placid vreo douăzeci de mere. Circulam cu un soi de-ataș gigantic, care la cotituri se desprindea de corpul motocicletei și-o pornea în direcții aleatorii, împins de inerție: vatmanul o lua într-o parte, eu cu bunicu’ Vitalian într-alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
000 ale Pif-ului 172, care părea că, dintr-o greșeală tipografică, lăsase niște pagini deoparte, spre disperarea cititorilor. Dar nu asta mă interesa, și nici faptul că, pentru prima oară în istoria Pif-ului, o bandă desenată realistă încheia numărul: nici Placid et Muzo, nici Léo, nici La Jungle en folie, ci Corto Maltese. Era ca și cum ai fi terminat Frații Karamazov cu Feodor, nu cu Alioșa Karamazov. Nu pentru o poveste cu numere strâmbe de pagină sau cu desene mutate dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
așa?“ Scriitorul n-a răspuns. Stătea resemnat în sacul lui, prins în pachetul de sfori. Îi căzuse tot aplombul. Nici picioarele nu mai încercau să se miște, tălpile zăceau moleșite deasupra parchetului. Arăta jalnic, ca un jambon de pe masa lui Placid. „Când am primit mesajul lui Lupu, mi-am dat seama imediat că ceva nu e-n ordine. L-am lăsat s-aștepte prin Olimp, ba chiar mi-am luat libertatea să mut întâlnirea la hotel Transilvania. Bănuiesc că scriitorașul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]