1,260 matches
-
cînd Îmi pipăi subțiorile și curbura inghinală, dacă dau de vreun ganglion cît bobul de linte mă trece o boare rece pe șira spinării. Mobilele vechi pocnesc În răstimpuri. El se foiește lîngă mine. Tăcem așa Întinși alături sub aceeași plapumă, numărînd cuminți În gînd bătăile pendulei de la etajul de deasupra noastră. CÎte ore nu ne pierdem astfel, Împotmoliți Într-un tunel În care timpul și viața noastră Încetează să curgă, așteptînd somnul ca pe un tren, care ne va scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
măcar n-a trebuit să-i privesc zvîrcolirile zbaterea aceea de vită Înjunghiată disperarea hidoasă cu care muribundul Își cerșește ultimele secunde de viață nu pot nu mă duc mai bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă mai sună nu vreau să mai știu mi-e frică cum să-mi vîr mîna În gura ei căscată să mi-o afund În hăul acela pînă la cot să-mi colcăie printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că și povestea cu Marcelică ar intra tot În calculul unui șef de stat. — Nu, să nu vulgarizăm, dar În strategia puterii În general, da. În linii mari jocurile cam așa arată. Dacă te Întinzi mai mult decît ți-e plapuma și nu-i dai cezarului ce-i al lui, poți să-ți iei adio de la viață. — Sper că glumești. E ridicol să — Nu te-ai gîndit niciodată ce căuta Albu În lumea noastră, În dormitorul tău, de ce se agăța ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu urme de praf în adânciturile făcute de cuie. Apoi, aerul închis al camerei, lampa cu gaz și, deasupra ei, pe tavanul înnegrit, o pată vie de lumină, de parcă o rază de soare se strecoară printr-o lentilă măritoare. Și plapuma din petice multicolore, umedă și grea, că părea umplută cu nisip; și un sân de femeie lăsat obosit într-o parte, un sân cu gurguiul de culoare cafenie și cu mici proeminențe de culoare albă jur împrejur. În sfârșit, finalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
s-a depus deja un strat de cocaină, n-o mai pot folosi cum trebuie. Și mai erau răsăritul și obiectele care se desprindeau din întuneric; și rigiditatea invadând tot corpul meu tânjitor după întunericul care-l protejează ca o plapumă, în timp ce fața și ochii ies la lumină. Și nevoia permanentă de a urina într-o oliță de noapte pe care o țineam la îndemână; mi se părea că zgomotul pe care-l făcea jetul de urină în oliță se aude
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
În gol, după draperiile sfîșiate. Scena era cît se poate de reală, la fel de reală ca și cadavrele. În această scenografie coșmarescă, doar zăpada era artificială. „Pe stradă erau Împrăștiate piese disparate de mobilier, oglinzi, veioze zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate. Strada părea acoperită de nea, peste tot se așternuse puful penelor, chiar și În copaci.“) Lui Krușevan Îi va reveni faima publicării, pentru prima oară, a unui document ce dovedea existența unui complot general Împotriva creștinismului, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
din Odessa. Cu capul ițit de după ușa dulapului unde Încercase să se ascundă, părînd Împietrită, deși mai respira. În oglindă, ca-ntr-un citat, se vedeau cadavre mutilate, bucăți disparate de mobilier, oglinzi, samovare, lămpi zobite, rufărie și veșminte, saltele, plăpumi de puf sfîșiate, Încît strada părea acoperită cu nea, de la fulgii care se așternuseră pînă și pe copaci). Pe de altă parte - un lucru important pentru el, pentru sufletul său - avea, În sfîrșit, dovada irefutabilă Împotriva tezei colonelului de artilerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
va sta mult pe gînduri. Între surghiunul În Siberia („Siberia, castraveciorul meu, este romantică pînă și la Dostoievski, sper că sînteți de acord cu mine. Dar dacă Îmi permiteți, Siberia este reconfortantă doar dacă citești despre ea la căldurică, sub plapumă“) și perspectiva unei călătorii la Paris („schimbarea viziunii, suflețelul meu“) o va alege pe cea de-a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
activiști) și Vasile Trandafir (Costan) - președinte-primar. Comisia care a făcut inventarul bunurilor aflate în locuințe au găsit la Vasilică Rosetti: 32 arginți (probabil piese cu valoare numismatică, istorică) și doar 1000 lei. Din tot ce-a avut, i-au lăsat plapumă, pernă, cearșaf. Li s-a lăsat o cameră cu ceva mobilă în casa Sofiei Rosetti. Vasile Vasilaș confirmă ceea ce bănuia numai, că întâi primăria (vornicia) a fost la Filipeni - Slobozia, acolo unde era sediul proprietarului moșiei. Catinca Boteanu nu-și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
activiști) și Vasile Trandafir (Costan) - președinte-primar. Comisia care a făcut inventarul bunurilor aflate în locuințe au găsit la Vasilică Rosetti: 32 arginți (probabil piese cu valoare numismatică, istorică) și doar 1000 lei. Din tot ce-a avut, i-au lăsat plapumă, pernă, cearșaf. Li s-a lăsat o cameră cu ceva mobilă în casa Sofiei Rosetti. Vasile Vasilaș confirmă ceea ce bănuia numai, că întâi primăria (vornicia) a fost la Filipeni - Slobozia, acolo unde era sediul proprietarului moșiei. Catinca Boteanu nu-și
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
care se puneau mere, prune, nuci, portocale etc. care țineau loc de „pomul vieții”, până la pomenirea de 40 de zile, când se ridica panaghia și se făcea „pom” mare,încărcat cu de toate. Tot atunci se dădea de pomană: pat, plapumă, scaun, masă, haine. Pomenirea se făcea la jumătate de an, la un an, iar la șapte ani se dezgropa. Se făcea slujbă și se sfințea mormântul și scheletul, considerându-se că mortul și-a dobândit odihna de veci. Acestea erau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
își face casă mai mare, șindrilită și fostul primar, Gh. C. Boca: o sală și două odăi în față și bucătărie în fund, casă model pe acel timp... La capătul patului, spre sud, unde dormea tata, ziua se punea oghialul (plapuma), strâns, păturit; patul rămânea acoperit cu un lăicer de lână care era pusă peste un țol de cânepă ce acoperea otava de pe pat, care ținea loc de saltea. În fundul casei din jos, lângă perete și lângă geam, între patul unde
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
La capătul patului, unde dormea mama era o ladă de lemn în care mama ținea lucrurile bune pentru îmbrăcat de sărbători. Peste capacul lăzii (era de fapt o ladă de zestre - n.a.) se așezau pături, toate din cânepă, din lână, plapuma cea bună și perina deasupra. Pe pereți erau, la est și la vest, două țoale mici de lână. Peretele de la sud avea geamuri. La capătul 375 patului unde dormea tata era un lădoi din lemn în care mama ținea rufele
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
naștere - la 2-3 săptămâni. Erau boli multe și părinții se temeau să nu moară nebotezați. Crișma este bucata de pânăză în care preotul scoate copilul din cristelni (apă). Nașul avea datoria de a cumpăra lucrurile necesare copilului: scutece, feșe, bonete, plapumă, cămășuțe, etc. Pentru mamă se cumpăra material pentru o rochie. Aceste lucruri se cumpărau de la târg. Nu era luxul care este acum. Cununia: se făcea ca și acum. Înmormântarea: se făcea ca și acum. Timpul liber (duminicile și sărbătorile): se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Mănăstirea Argeșului, că aia-mi place mie, chiar dacă tu ești specialist în Toma Alimoș, te-aștept mâine la mine, zice ea graseind, vino pe la cinci. Mă duc, nuuu? Bat, intră!, îi aud vocea, intru și o găsesc în pat, sub plapumă, se vedea doar capul tânăr și frumos, noi, la școală, o iubeam toți, nu era nevoie să facă nimic pentru strălucirea aia a ei... Uite-acolo microfonul, apeși pe butonul albastru, știu să mânuiesc un magnetofon!!!, mă cocoșesc eu, păi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
a ei... Uite-acolo microfonul, apeși pe butonul albastru, știu să mânuiesc un magnetofon!!!, mă cocoșesc eu, păi, dă-i drumul dacă știi, zice profa pisicindu-se, am simțit asta. Pân la buzișoare Pân la țâțișoare... Recitam și mă uitam pe plapumă, îmi plimbam ochii pe mătasea aia, deloc în ochii profei sau pe pielea ei. Franțuzoaica, așa-i ziceam la școală, se ridică deodată, era goală complet, țin minte că era bronzată, fusese la mare, în vară, probabil, și se duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
așa, că șoldurile, că e bronzată... după recreații nesfârșite, în care am tot reluat povestea incredibilă, băieții m-au crezut... numai că eu, în toți anii următori, i-am tot văzut cu ciudă sânii, îi văd țâța aia ieșită din plapumă și acum, ce invitație la ea, și eu - ce dobitoc!, ochiul minții mele cuprinde numai mărul rotund și bronzat, ieșind din plapuma veche, mi se umple gura de mirosul lui, m-a învins femeia aia și simt întâmplarea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
eu, în toți anii următori, i-am tot văzut cu ciudă sânii, îi văd țâța aia ieșită din plapumă și acum, ce invitație la ea, și eu - ce dobitoc!, ochiul minții mele cuprinde numai mărul rotund și bronzat, ieșind din plapuma veche, mi se umple gura de mirosul lui, m-a învins femeia aia și simt întâmplarea ca pe un eșec, prin umilința aceea m-am jurat să nu mai trec niciodată în viață. Și nici n-am mai lăsat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
de pe cap casca aia albăstruie, își pune papucii de baie, un halat alb și aproape că fuge în dormitor, pășește pe parchetul salvator din ultima cameră - singura care avea pe jos lemn -, răsuflă ușurată, intră, cu tot cu halat, în scutece, în plapuma bleumarin. Se acoperă până la gât și răsuflă repede. Nu-i place deloc apartamentul în care el a adus-o. Răul e aici, în subsol, își spune, în apele de acolo, uite că și parchetul s-a înnegrit din cauza umezelii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
să cumpăr casa asta?, să cumpăr un parter neizolat, din care ies niște curenți ce îți ard picioarele, ca și cum ar fi iradiat?, oare ar fi atât de mârșav, de japiță?, oare fibra lui de trădător???... Bărbatul ridică un colț al plăpumii: credeam că ești goală și mă păcălești pe mine că te doare ceva, vrei să mă păcălești? (Râde strepezit.) Mă primești în scutece? Femeia oftează, se adâncește în lenjeria primitoare, pe ea, Maestrul n-o citise niciodată, ar vrea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
niciodată, nici nu știi ce-i cu mine, nu m-ai înțeles, kalepa takala, n-ai intuit, totdeauna a trebuit ca altcineva să-ți spună ce se întâmplă. Dar tace, ea tace mereu... Și totuși. De ce te-ai uitat sub plapumă? — Am vrut să văd dacă ești goală, am mai pățit asta odată, în liceu, cu o tânără profesoară de-a mea. M-a chemat la ea acasă, să-i recit și să mă înregistreze pe bandă, când am intrat, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
spre ea. În ochi i se vedea scânteia idealismului, a celui care are visuri neprihănite, ca Ioana D’Arc. — Nu, a răspuns. Demult nu mai fac chestii de-astea. El m-a rugat, dar l-am refuzat. Strecurându-se sub plapumă, s-a Întrebat ce-i va spune el În scrisoarea trimisă mâine, cu poșta specială. Gura lui o tentase atât de tare... oare vreodată avea să...? „Paisprezece Îngeri le aveau În pază“, cânta Sally, cam adormită, În dormitorul ei. — La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ia viața de la început. Dar gândul că trebuie să se ridice din pat, să dea ochii cu atâția oameni, să înfrunte suspiciunea că poate fi oricând recunoscută și vorbită pe la spate! Brrr! Marianei i se făcu frig și își trase plapuma peste cap. Să se sufoce, da! Să-și tragă o pernă peste cap și să nu mai audă de nimeni și de nimic! Să doarmă și să nu se mai trezească niciodată. Asta spera și Mișu. Mișu nu mai putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
rămăsese Mariana. Mișu se așeză pe marginea patului ei, făcându-i semn doamnei doctor să iasă. - Pisi... Liniște. Mariana își opri respirața. - Pisi... vreau să vorbim. - Eu nu sunt „pisi”! Nu mi-ai zis niciodată „pisi”, se revoltă Mariana de sub plapumă. - Trebuie să plecăm. - Nu plec nicăieri. - Mâine avem avion. Uite, am acte, pașapoarte, vize, tot. Am făcut și bagajul meu. - Tu când îți faci bagajul? - Sau plec singur? - ... Și Mișu plecă să-și ia rămas bun de la București. Acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
urâți și de mititei, de comici, nouă ne trebă unul fain, june prim, că Persic s-o cam feștelit. Ce ne facem noi cu tine? Și n-a mai spus nimic, s-a lăsat o liniște între noi ca o plapumă, lăptoasă. Am răspuns într-un târziu, cu glasul altuia: ― Eu aici am repartiție, aici stau. Când spun că timpul era altcum nu mint, simt asta și acum, după atâția ani. Am ieșit de la Horea, afară era frumos, cald, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]