1,289 matches
-
Ungureanu: Fără discuție, de asta am spus de la bun început: Da, e o întrebare serioasă, ne-o punem pe bună dreptate, cât putem să ne întindem, dacă nu cumva, cum se spune îndeobște, ne întindem mai mult decât ne e plapuma! Nu, problema eu o pun în felul următor, știu ce trebuie să fac în materie de reformă instituțională sau, cel puțin, am în față un program clar, știu cu ce pot eu ajuta efortul intern, încerc să fiu unul dintre
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
părinții mei nu au găsit nimic din ceea ce fusese gospodăria lor. Un om de omenie, fost prieten cu tatăl meu, preotul creștin-ortodox Spânu din comuna Coșna, nu departe de Dorna Cândrenilor, ne-a adus două perne, o cergă și o plapumă. Vă amintiți de vreun vis din acea perioadă? Am fost intervievată și de un regizor din Canada, Alexander Hauswater. M-a Întrebat și el ce vise am avut În Transnistria. Și i-am răspuns: În Transnistria a fost mizerie, foame
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
pentru că ele asta aveau În sânge. Și pe urmă, acum mi-am adus aminte, era o clasă de școală mare de tot, o școală distrusă, fără nici un fel de condiții. Oamenii dormeau pe jos goi, Înveliți Într-un fel de plăpumi, fiindcă nu-și permiteau. De unde să aibă ei cămăși de noapte sau așa ceva. Deci goi. Noaptea. Ziua fiecare se descurca cum putea. Deci nimeni nu aducea mâncare acolo. Care putea, fugea noaptea pe lângă jandarmi, vindea haine sau mai știu eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Cernăuți, din București. — În aceste ziare s-a scris ceva despre asta? — S-o fi scris, dar noi n-am mai citit. Duminică dimineața, cu bagaje de mână, cum s-ar spune... sigur c-am mai luat o pernă, o plapumă, nici nu știai ce să iei. Să părăsești o casă care era cât de cât... și atunci aveam În magazin marfă de foarte mulți bani. Am dat cheile unui vecin - era un neamț, cu toate că nemții plecaseră În ’40, dar au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bagajele cu 48 de ore Înainte - de unde aveați bagaje? Sigur, bagaje nu prea mai aveam, dar Între timp ne-am mai făcut acolo, ne-a mai ajutat o mătușă... Totuși am mai luat câte ceva, din ce era: o pernă, o plapumă, nu știu ce, o oală cu marmeladă... Ni s-a spus să avem ce mânca pe drum - am luat și mâncare de drum, dar ni s-a spus, tot așa, că ne Întoarcem repede... Mâncare pentru cât timp vi s-a spus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
a Întors cineva din familia lor - În casa băiatului cu care făcusem eu lecții Înainte de deportare. În casa lui am intrat și după aceea, foarte repede, am luat legătura cu preotul Agapie, iar preotul Agapie ne-a preluat, deci, de la plapumă, de la pernă, de la mâncare, de la tot, tot, tot... A avut grijă de noi din clipa În care ne-am Întors... Dar stăteați tot În casa aceea? Tot În casa aia, dar dânsul ne-a dat tot ajutorul necesar. Ulterior am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
că În noaptea aceea sau Înainte cu o noapte a venit primarul care a lucrat cu tata și i-a spus: „Ce faceți?”. Și atunci mama, care era mai practică, a zis: „Domnule, o să te rugăm să ne ascunzi niște plapume, niște așternut...” - și când ne-am Întors am găsit și plapumele, și așternuturile, și pernele, și ce am lăsat acolo am găsit (plânge). - Mama dumneavoastră voia să organizeze această plecare? DAVIDOVICI: Nu voia, dar dacă oamenii ăștia au venit și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
primarul care a lucrat cu tata și i-a spus: „Ce faceți?”. Și atunci mama, care era mai practică, a zis: „Domnule, o să te rugăm să ne ascunzi niște plapume, niște așternut...” - și când ne-am Întors am găsit și plapumele, și așternuturile, și pernele, și ce am lăsat acolo am găsit (plânge). - Mama dumneavoastră voia să organizeze această plecare? DAVIDOVICI: Nu voia, dar dacă oamenii ăștia au venit și au zis: „Vedeți că or să vă ducă, aveți grijă ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ne-a pălit farmecul, seducția... verva pe care ne-o inspiră această certitudine, pe care o transmitem acasă celor care se simt prea siguri de noi... puțină neliniște, puțină gelozie, pentru a ni se prețui apoi dulcea supunere, abandonul de sub plapumă... Nu citisem în privirile lor nici măcar atât, avem cu cine cocheta, pe tine nu te cunoaștem, parcă îmi spuneau, și nici nu avem chef s-o facem, să te invităm la petrecerile noastre unde vin inși chiar mai puțin cunoscuți
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și să îi aducă fetei o pătură. Gardul care înconjura cocina era rupt și porcul dispăruse. Sau fugise, sau îl furase careva, își zisese șeful de gară. Oricum nu era prea atașat de animal. Se întorsese la gară cu o plapumă. Fata îi mulțumise. Stătuseră apoi de vorbă, mult, mult de tot, două zile și două nopți. Adică fata vorbise, că el nu prea avea ce să povestească, și nici nu îi făcea mare plăcere. Să asculte mai mergea, deși fata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în urmă cu o oră. Avea să ajungă în Mohoreni în douăzeci de minute. Se duse la fată și o zgâlțâi ușor. - Nu dorm, zise ea. Mă gândesc. - Vine trenul, Domnișoară. În douăzeci de minute. - Da? Fata se ridică, dădu plapuma de o parte și își trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ea. Mă gândesc. - Vine trenul, Domnișoară. În douăzeci de minute. - Da? Fata se ridică, dădu plapuma de o parte și își trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu. Fata se întoarse, proaspătă, dar nu frumoasă. Avea un corp drăguț și o față ștearsă, searbădă. Trăsăturile ei păreau să nu existe. Ochii nu spuneau nimic. - Vă mulțumesc mult pentru tot, zise fata în timp ce își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mei petrecând Revelionul la cineva care avea o casă la țară. Sonia s-a aruncat în pat. - Poți să mă dezbraci? a zis. Sunt frântă. I-am scos pe rând pufoaica, bocancii, pantalonii, pulovărul, tricoul și ciorapii și am aruncat plapuma peste ea. Ciorapii erau uzi, deci i-am pus pe calorifer. Sonia adormise. M-am dus în living și am aprins televizorul, să văd o știre. Toate posturile o dădeau pe aceeași: Anul Nou a fost sărbătorit în o mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
m-am băgat din nou în pat. Am adormit la loc, dar peste câteva ore am sărit din nou îngrozită. Groază care nu avea nici o legătură cu tapetul în stil Laura Ashley plin de flori exuberante, cu draperiile sau cu plapuma care mă înconjurau și pe care abia reușeam să le disting prin întuneric. Groaza venea din faptul că eram în Dublin, și nu în apartamentul meu din Londra, alături de prea iubitul meu James. M-am uitat la ceas - era (da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
visă numai grozăvii. Dimineață, când se trezi, Răducu mai dormea încă. Îl înveli și îl sărută; dormea ca un îngeraș. Oare el ce o fi visat în noaptea aceasta, că l-a simțit de câteva ori cum a tresărit sub plapumă. Începea o nouă zi. Avea de gând ca astăzi să nu-l trimită la grădiniță. Va sta toată ziua cu el acasă și o să-i citească multe povești... 13 T elefonul sună la prima oră a dimineții la centrala spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
greu de estimat... 17 T oamna, după ce își muiase frunzele în baia mai multor culori, le ascunse grijulie sub ierburi de teama anotimpului care venea încărcat cu vânturi, geruri și zăpezi. Într-o noapte însă, se așternu peste întinderi o plapumă de nea imaculată, semn că noul anotimp lua în stăpânirea sa ținuturile. În pomi apărură fructe albe, de argint, sub greutatea cărora crengile se aplecau la pământ ca într-o rugăciune. Iarna este un anotimp posesiv. Învelind cu o mantie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ai provocat de atâtea ori și n-a fost rău nici pentru una din părți. Vin sfintele sărbători creștinești tradiționale, cu o iarnă nesperat de capricioasă și bogată în „troiene”, astfel că ceea ce s-a semănat să rodească îmbelșugat sub plapuma proteguitoare. Mulți ani cu bine, sănătate, spor în toate, mai ales în domeniul muncii creatoare pe care o desfășori cu pasiunea ziaristului ce ai fost și ai rămas ca model celor mai tineri. Să ne reauzim cât mai des la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
alb-alb cu adevărat. Din cauza cernerii zăpezii, atmosfera pare cuprinsă de o încețoșare care nu predispune la tristețe ci mai curând dă senzația de adevărată revigorare, de speranță, de optimism, la gândul că vom avea un an agricol bun - căci sub plapuma groasă de zăpadă semănăturile sorb zăpada și se dezvoltă promițător. Ce frumos e să stai în casă la o temperatură constantă și să admiri feeria iernii devenită insistent stăruitoare pe meleagurile noastre și ale altora. Pe la prânz își face apariția
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
trecut, pe meleagurile Priponeștilor... Da! Eram la Priponești, dar - ca în vis - cu interiorul casei de la Bârlad. În camera mare, pe studio, patul e desfăcut special pentru odihna de noapte. Lenjeria, de un alb imaculat, proaspăt călcată, deci neșifonată, cu plapuma larg desfăcută, îmi creau o atmosferă cât mai îmbietoare spre odihna binemeritată, însă renunț la odihnă... Trebuie să merg în partea de nord-nord-vest a satului spre viile nobile de la Decuseară, foste imediat după Primul Război Mondial ale unui plutonier care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
ce? Pentru a te alege cu o toxiinfecție? — Toxiinfecția nu e ceva cu care te „alegi“. —Bine, bine, cum spui tu. Lupul și năravul. După câteva zile, m-am trezit și m-am simțit... altfel. Nu știam de ce. Stăteam sub plapumă și mă întrebam ce să fie. Lumina de afară se schimbase: un gălbui pal, de primăvară, după cenușiul sumbru al iernii. Să fi fost asta? Nu eram sigură. Apoi am observat că nu mă durea nimic; prima dimineață după mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la școală, Hugo se temea ca fiul lui să nu aibă parte de aceeași soartă. A ciulit urechea în tăcerea din casă. Se părea că Theo adormise la loc. Intenționând să facă același lucru, Hugo s-a cuibărit recunoscător sub plapumă. Lângă el, Amanda dormea buștean. Era ciudat cum el, mai curând decât ea, era întotdeauna cel care se trezea atunci când se deștepta copilul. Pe de altă parte, în ultima vreme Amanda nu mai dormea decât cu dopuri în urechi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
îndesându-și cilindrii de cauciuc în urechi. Asta e și ideea. Dar ești mama lui. Da, iar tu ești taică-su. Iar sora Harris e asistenta lui pediatră. Și cu asta, Amanda se întorsese pe partea cealaltă și-și trăsese plapuma peste cap. Uaaaaahhhh! Urletul ascuțit și indignat începuse din nou. De fiecare dată, Hugo era uluit că un copil atât de mic era în stare să producă un zgomot atât de mare. Tatăl a sărit în capul oaselor și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
deosebit de profund. Fir-ar al dracului! 2:38 a.m. era o oră îngrozitoare ca să te ridici din pat. Și cum era limpede că Amanda nu avea să facă așa ceva, evident că Hugo trebuia să se scoale. Când, înfricoșat, a dat plapuma la o parte, frigul din dormitor i-a măturat pieptul, care era la fel de gol ca și restul trupului. Hugo dormise gol întotdeauna. Mereu gata pentru acțiune, cum le explicase de-a lungul anilor, în glumă, diverselor lui iubite. Deși acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în care a auzit ușa de la intrarea în căsuță trântindu-se cu putere. Și, imediat după asta, niște pași grei și furioși care urcau scările. Rosa a început să scâncească și să se foiască în pat. Alice a înghețat sub plapumă. Chiar mai mult decât înghețase până atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
atunci, dată fiind temperatura mereu nepotrivită din casă. Ușa de la dormitor s-a deschis, lăsând să pătrundă în cameră o felie de lumină. —Al! a șuierat Jake. Vreau să vorbesc cu tine jos. Acum. Alice s-a furișat, vinovată, de sub plapumă. Bănuia, nenorocită, că Jake aflase de Hugo. Dar cum? —Drobușor! a explodat Jake, în chip de explicație, când Alice a ajuns, desculță și tremurând de frig, în sufragerie, ca să descopere că bănuielile ei fuseseră adevărate. —Drobușor? a întrebat ea înfigându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]