620 matches
-
devenit "o nevoie sufletească". Dragostea ajunge să fie un acaparant, care tinde să anihileze personalitatea partenerului. Experiența războiului îl schimbă, îi înlătură falsa viziune pe care și-o construise despre Ela, descoperind-o ca pe o altă femeie: "Vorbea mult, platitudini încălecate, asociate la întâmplare..." Eugen Ionescu aprecia că: <ref id="21">21 Ionescu, Eugen, op. cit. , p . 137. </ref> Făcând referire la același aspect, Nicolae Manolescu sublinia că: <ref id="22"> 22 Manolescu, Nicolae, op . cit., p . 137 .</ref> Continuând problematica
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
ref id="25">25 Manolescu, Nicolae, op. cit. , p .62. </ref> nota: Opusul Doamnei T. este Emilia Răchitaru. În cazul ei, cu excepția lui Ladima, până la un anumit moment, perspectivele coincid: este cocota de lux și actrița fără talent care este culmea platitudinii și vulgarității, după cum remarca Fred: Are cultul carnației dizgrațioase: Stârnește o pasiune mistuitoare și inexplicabilă în sufletul sensibil al lui George Demetru Ladima, pentru care ea este frumoasă, pură, candidă și simte că: "Prezența ta sufletească îmi este necesară..." El
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
zgomotos de amici, Fred o urmărește cu privirea admirând-o: " În contrast cu doamna T. este descrisă Emilia Răchitaru de către Fred: În cazul acestei femei triviale, cu excepția lui Ladima, perspectivele cad de acord, până la un anumit punct. Nu-i decât malefică prin platitudine și prostie, prin frivolitate și adorația pentru trupul său așa după cum remarca Fred: Pentru Ladima însă, "Emy", așa cum o numește în scrisori, este o copilă ce întruchipează puritatea și frumusețea ideale: sau: " George Demetru Ladima se autoprezintă prin scrisorile lui
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
așezară șoptind. Ce rost are toată cuvîntarea asta? zise Odin. E prea marxistă pentru gașca bogaților din corporații și mult prea capitalistă pentru marxiști. — încearcă să facă pe placul tuturor, răspunse Powys. — Și asta nu se poate face decît debitînd platitudini vagi. Semănă cu hunii ăștia - prea inteligent pentru a-și servi propria cauza. — Eu credeam că-i din Languedoc, zise Powys. — Pe măsură ce mă apropii de timpurile noastre periculoase [zise Monboddo oftînd], mă tem că am supărat pe aproape toată lumea prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
vostru de principiu înainte de a ridica această problemă față de iordanieni. Maggie dădu din cap, cuprinsă de o mare admirație profesională. Trebuia să le recunoști acestor copii ce era al lor: își luau într-adevăr studiile în serios, nefăcând schimb de platitudini, ci intrând în detaliile reale ale negocierilor. Apa era una din problemele de a cărei importanță se fereau majoritatea spectatorilor din afară ai conflictului din Orientul Mijlociu: erau prea preocupați să se gândească la petrol. Bravo lor, își zise. Se întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
și am rămas singuri, doar cu cafelele reci și cuvintele arzătoare. Când n-am mai fost de acord cu zbieretele și bâlbâielile ei, mi-a spus că sunt evident antisemit. Logica ei era o combinație de jumătăți de adevăruri și platitudini stereotipe; concepția ei despre lume, un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui tunel de metrou. Scormoni în geanta ei mare și neagră și mă asaltă (aproape literalmente) cu niște exemplare unsuroase ale volumelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mei. Mă emoționau mai puțin decît cele ale fratelui ei, dar erau inedite și scrise de mînă. Corespondența tatei a fost mereu una din lecturile mele favorite, mai ales scrisorile pe care le primise Înainte de nașterea mea. Eram șocat de platitudinea și suficiența scrisorilor de mulțumire pe care i le trimiteau scriitorii cărora le consacrase cîte un articol, cu toții convinși că era lucrul cel mai firesc să fie așa, cînd de fapt ar fi trebuit să-l asigure pe tata de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Prelegeri & Evenimente. Mi-ai văzut puștoaica aseară, iubita mea, lumina ochilor mei... Tu? Însurat? — Am fost. Wakefield nu vrea să intre În amănunte. Nu-i place direcția pe care o ia conversația; nu va duce decît la o mulțime de platitudini și preferă să se culce cu cineva Înainte de a trece printr-un astfel de interogatoriu. Așa e mai curat. — Florida. SÎnt mulțumiți acolo? — Cine, părinții mei? Nu, nu prea. Tata a fost țăran adevărat, un om scump la vorbă, credincios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
creolă, ochii căprui închis, un aer înșelător de seninătate. Dar ceea ce-i înnebunea pe bărbați, inclusiv pe el, era sclipirea a ceva deloc virginal în adâncuri, a unui foc tainic. N-arăți prea bronzată. Dumnezeu știe de ce spusese așa o platitudine. Carrie schiță un zâmbet, amuzată de aerul lui stânjenit. — Acolo e iarnă acum. De aceea am simțit nevoia să mă întorc. Jack gândi, fără s-o spună, că trecuseră șapte ierni din ziua în care plecase. Chiar și acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un burghez și un prost superior”; „nu se mulțumește să fie dascăl, chiar universitar, prefect, deputat sau șef de siguranță. Îi trebuie o liră pe care să-și curețe unghiile, ca să placă cel puțin unei amice”; „marele Preot național al platitudinii, al clișeelor și banalităților” (Cronica, an II, nr. 63, 24 aprilie 1916). Predilecția pentru susținerea unor talente novatoare, marginale și nerecunoscute de critică transpare și într-un articol-necrolog despre poezia tînărului verlainian D. Iacobescu, „poetul necunoscut” mort de ftizie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
etapă neceară spiritului omenesc, și nu, cum cred unii, o simplă mișcare de tranziție, după ani de luptă, cînd aducea garanții serioase viitorului, tinerimea, sub diverse pretexte, îi întoarce spatele”. Cît despre noul curent viitorist... adolescentul nu face economie de platitudini: „Futurismul corespunde unei epoce interesante a artei moderne”, creditîndu-l cu aceste cuvinte ale lui Goethe: „lăsați mustul să fermenteze, va da vin”. „Exagerările” futurismului rus sînt puse pe seama „imitației” occidentale: „futurismul rus e pornit spre exagerări pentru că încă n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
avangardiști români (Geo Bogza, F. Brunea-Fox) vor ilustra cu excelență această specie modernă, scoțînd-o de sub incidența paraliterarului. Principii pentru timpul nou, cel mai important text programatic despre poezie al lui Ion Vinea, poate părea cititorului de azi o colecție de platitudini moderniste; situat în contextul de idei al epocii, el își dezvăluie însă implicații semnificative. Definirea poeziei ca experiență interioară („stare sufletească”), ca elementaritate și ca evanescență („e un element precum: apa, eterul, lumina”) trimite la ideea purismului nonfigurativ, antimimetic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aparentul clasicism (infuzat obsesional, psihologizant) al primei părți către un monolog poetic de un lirism melancolic (narator: Dorimedont), drapînd sub străluciri cosmopolite nostalgii ale naturii sălbatice de pe fluviul Enisei, din Țara Sovietelor... Cucerit de muzica rusului, Dorimedont eșuează lamentabil în platitudinea domestică, dezvăluindu-și în final - cu ironie „teatrală” - trucurile propriului text: „victoria sălbatecă” se transformă astfel într-o înfrîngere personală. „Nobila frondă” a lui Jacques G. Costin. „Moralismul” avangardist. Fiziologia provincialului în București Lipsa de interes a exegeților pentru literatura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dimov (1924-1925) și Noapte în tîrgul vechi de Peretz (1930) sînt apreciate de Ovid S. Crohmălniceanu ca niște „date memorabile în istoria teatrului idiș european” (op. cit., p. 134). O notă din Integral nr. 2 semnalează contrastul dintre calitatea regiei și „platitudinea” textului: „Pe șesul melodramei lui Ossip Dimov, cenușiu și neted, regisorul Bulov a regizat o pictură de Marc Chagall. A abuzat de culoare ca să înfrăgezească un text nul. Regia - contînd numai pe suprafețe - a imprimat spectacolului un ritm unitar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
critica românească din deceniile șapte și opt. La fel și valențele recunoscute de Pompiliu Constantinescu — precursoratul, spiritul antiburghez și anticonvențional, ingeniozitatea și conștiința artistică („Titlul de precursor îi aparține ca o meritată medalie, fiindcă Urmuz a încercat o evadare din platitudinea burgheză, prin grotesc și ilogic, susținut de o ingeniozitate în care se străvede și intenția de artă”). Urmuz — adaugă criticul — „a avut simțul unui pitoresc placat pe absurd și uneori umorul stilistic al asociațiilor disparate”, adăugînd că expresii absurde ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mișca pe oameni, pentru a da asigurări, dacă așa ceva e cu putință, că măreția omenirii nu o să se evapore cu totul În bunăstarea burgheză, și așa mai departe. În viața lui Ravelstein nu exista nimic de nivel mediu. Nu accepta platitudinea și plictisul. Nu tolera deprimarea. Nu se putea acomoda cu stările de spirit mohorâte. Supărările lui erau doar de natură fizică. La un moment dat avusese probleme serioase cu dinții. Cei de la clinica universitară Îl convinseseră să‑și facă implanturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Isus Cristos. În unele cazuri, în mod paradoxal, e mai bine să nu avem tineri dacă prezența acestora coincide cu o diluare a propriei sârguințe și cu o lunecare spre calcule decadente. Trebuie să ne eliberăm de orice formă de platitudine, întrucât cine are mai mulți «recruți» nu este în mod automat cel mai demn de încredere și de stimă, și viceversa. Nu se cuvine, așadar, să fim «neloiali» cu tinerii, adică să-i primim oricum, chiar cu prețul îndulcirii unor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
atâta studiu și ai să vrei să trăiești. Eu te văd făcând o căsătorie strălucită, cu o fată bogată, intrând în politică, ajungând deputat și poate și mai departe. Un băiat inteligent ca tine pătrunde oriunde. Felix fu dezamăgit de platitudinea gândirii Georgetei, dar nu făcu nici o observație. I se păru dintr-o dată banală. - De ce mă privești așa? îl întrebă Georgeta. - Te privesc... așa... În sfârșit, e firesc să te privesc când vorbesc. - Parcă ai vrea să-mi spui ceva. - Vezi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
floare la butonieră. Fotografia era făcută la Buenos Aires. - Nu știi cine e? întrebă Pascalopol pe nedumeritulFelix. Otilia! Speriat, Felix se mai uită o dată. Femeia era frumoasă, cu linii fine, dar nu era Otilia, nu era fata nebunatică. Un aer de platitudine feminină stingea totul. Avusese dreptate fata: "noi nu trăim decât cinci-șase ani!" - Și... și de ce v-ați despărțit? - O! pentru nimic. Eram prea bătrân, vedeam că se plictisește,era o chestiune de umanitate s-o las să-și petreacă liberă
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
comune. Trebuie depășită în toate modurile banalitatea și realizată transfigurarea, care nu este altceva decât o înfăptuire a unei expresivități absolute. Mă gândesc plin de tristețe cum trec oamenii pe lângă ei, cum își neglijează destinul și cum se consumă în platitudine. De ce nu ne-am încorda în fiecare moment, de ce nu am mări încontinuu luminile din noi sau ne-am ameți de adâncimile întunericului? Nu trebuie să dăm o expresie infinită tuturor contingențelor noastre? De ce nu am scoate din durere tot
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
găsesc totuși destui oameni sănătoși pentru a putea vorbi de sensul sănătății în omenire. Cea mai comodă, mai confortabilă și mai puțin angajată stare este starea de sănătate. Ea indică nu numai o prostie organică și definitivă, dar și o platitudine de simțire, o absență totală a oricărui risc, o incapacitate de orice acțiune eroică. A fi sănătos înseamnă a umbla în lumea aceasta legat la ochi, a nu sesiza nimic din culmile sau adâncimile existenței. Se poate lupta împotriva tuturor
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
al realității din afară. Unde mai există într-o astfel de viață extazurile, viziunile și nebuniile? Unde mai există suprema nebunie, unde mai există voluptatea autentică a răului? Căci voluptatea negativă din încîntarea pentru muncă are ceva din mizeria și platitudinea omenească de fiecare zi, dintr-o meschinărie detestabilă și periferică. De ce nu se hotărăsc odată oamenii să lichideze cu munca de până acum și să înceapă o altă muncă, în care să nu mai găsim nici o asemănare cu genul de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
eternității. Cu cât crește cucerirea de bunuri în temporal, cu cât se intensifică munca exterioară, cu atât eternitatea devine un bun mai inaccesibil, mai îndepărtat și mai irealizabil. De aici perspectiva redusă a tuturor oamenilor activi și energici, de aici platitudinea lor iremediabilă de gândire și de simțire. Muncă înseamnă periferie. Și, deși nu opun muncii nici contemplația pasivă și nici reveria vagă, ci transfigurarea intensă pentru realizarea unei prezențe, prefer totuși o lene, ce înțelege și justifică totul, unei activități
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
din urmă. Nu este un semn de rezistență, ci de imbecilitate, în faptul că oamenii supraviețuiesc unor încordări organice excesive și unor stări sufletești de limită. Ce rost mai are să trăiești după asemenea tensiuni, ce rost mai are reîntoarcerea în platitudinea existenței? Nu numai după experiența neantului și a disperării îmi pare un nonsens supraviețuirea, dar și după intensitatea voluptuoasă a actului sexual. Nu voi înțelege niciodată cum de nu s-au găsit oameni care să se sinucidă în culmea voluptății
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
Trebuie numai o sclipire de amarnică luciditate în culmea uitării sexuale, pentru ca moartea sexuală să nu mai apară o iluzie sau o fantezie deviată. Dacă oamenii vor ajunge vreodată la o stare în care să nu mai poată suporta monotonia, platitudinea și vulgaritatea existenței obișnuite, atunci orice prilej de trăire absolută va fi un motiv de sinucidere. Imposibilitatea de a supraviețui exaltării aceleia infinite va consuma, ca în complicațiile apocalipsului, orice urmă de existență. Atunci, nu se va mai mira nimeni
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]