1,084 matches
-
cavalerului nu răspunde niciunor avansuri, pare surdă la orice declarație de iubire, ignoră cu inocență admiratorii, fără a-și pierde însă umanitatea profundă, văzând în cei de lângă ea mai curând niște frați, decât posibili iubiți, și pledând pentru o iubire platonică, nepretinzându-le, pentru a le încerca sinceritatea și tăria sentimentelor, călătorii riscante în ținuturi îndepărtate. O donna angelicata, așa cum este Dalba, devine aproape o divinitate în forul interior al cavalerului, căci are atributele puterii de dominare și rămâne permanent într-
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un rege se naște în circumstanțe"miraculoase" mulți vor să fie creditați drept autorii morali ai evenimentului. Pe langă fratele Fiare, o altă voce care a insistat să-și menționeze contribuția era maica Louise Angélique de La Fayette, o fostă iubita platonica a regelui Ludovic al XIII-lea. Ea ar fi solicitat preotului sau confesor să aleagă hramul mănăstirii pe data de 8 decembrie, pentru a-i aminti regelui de îndatoririle conjugale pe care le avea. Rezultatul a fost imediată sarcina a
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/266_a_513]
-
distracției crase, căci nu pare să fi băgat de seamă contradicția dintre Simon, cum este el Înfățișat de ereziologi, și Revelație. După ei, Revelația este opera neîndoielnică a lui Simon și precedă gnosticismul. A fost scrisă sub influența stoică, hermetică, platonică și filonică 36. Înainte de a merge mai departe, să examinăm sumar dosarul de gnostic al lui Simon. Mărturia cea mai importantă se datorează lui Irineu, care este sursa principală de informație pentru ereziologii de mai tîrziu, probabil pînă la pierduta
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un teatru de umbre al unei realități mai Înalte. Este caracteristică, cel puțin pentru unele sisteme gnostice, dintre care cel mai proeminent ar fi valentinismul, operarea cu o tripartiție a realității și a umanității care este, În ultimă instanță, tipic platonică. Gnosticii vorbesc despre Spirit, Suflet și Materie ca prezente atît În universul văzut cît și În cel nevăzut, precum și ca trei componente ale ființelor omenești; Platon Însuși vorbește despre existența În om a trei suflete (cel rațional, cel irațional sau
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lume a Ideilor, o Lume a Sufletului și o Lume În sine, care este o umbră a Lumii Ideilor 15. Ceea ce este absolut și etern, simplu și deplin, este Spiritul. Astfel, Întorcîndu-ne la perspectiva gnostică, Sufletul - Înțeles drept sufletul irațional platonic, sediu al emoțiilor și pasiunilor - trebuie să provină din Ființă pentru a putea exista și, În același timp, nu poate să provină din Ființă, din moment ce este atît de vădit inferior și nestatornic. Introducînd ipostaza Sophia-Înțelepciune, gnosticii Încearcă să rezolve o
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
trupul este mai rău decît cea mai rea dintre emoțiile Încercate de Suflet. Aici ne vom opri puțin și ne vom Întreba, alături de Hans Jonas, dacă această perspectivă asupra lumii (atribuită de el doar gnosticismului, dar care este, de fapt, platonică În general) are cumva o „rădăcină existențială”; derivă ea oare dintr-o „experiență a lumii”? Aici răspunsul nostru diferă categoric de cel al marilor interpreți existențialiști ai Gnozei. Platonismul este un sistem de gîndire care pleacă de la premise simple. O dată ce
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
ajunși pe mîna lui Plotin /5.1.7 28-45; 3.5.2/). Iar aceste ipostaze filozofice pot fi, la rîndul lor, Întrupate, cum s-a Întîmplat, de pildă, cu Logosul imanent: Isus Cristos, ori etern preexistentul Coran”. 2. Asupra originii platonice a acestei opoziții, vezi În special remarcabila carte a lui Hans Joachim Krämer, Der Ursprung der Geistmetaphysik: Untersuchungen zur Geschichte des Platonismus zwischen Platon und Plotin, Scippers, Amsterdam, 1964, pp. 223-264. Krämer tratează gnoza ca pe un fenomen aparținînd istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o socotește „foarte bună” (Gen. 1:31). Din cauza transgresării (Gen. 3:6) unei interdicții (Gen. 2:17), echilibrul se rupe: omul se vede exilat În lume (Gen. 3:32), iar supremația lui asupra lumii devine relativă (Gen. 3:17-19). Tradiția platonică pare să fragmenteze de la bun Început inteligența ecosistemică, atribuind unor intermediari atît creația lumii, cît și pe cea a omenirii. Lumea Ideilor este opusă lumii inferioare dominate de Necesitate (ananke)102, fixată În Locul imuabil (chora). Acest spațiu este coetern cu
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Lumea Ideilor este opusă lumii inferioare dominate de Necesitate (ananke)102, fixată În Locul imuabil (chora). Acest spațiu este coetern cu Logosul, În care imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
imaginea ideilor acționează ca un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii, cît și lumea Însăși, sînt buni. Dualismul platonician nu este nefavorabil cosmosului, este procosmic. Artizanul cel bun din Timaios, intermediar Între lumea ideilor
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
un sigiliu, lăsînd În urmă amprente, ca Într-o ceară moale. Multe texte platonice fac referință la proasta calitate a copiei cosmice În raport cu prototipul ei ideal; numărîndu-se printre cele mai cunoscute, mitul peșterii conține fundamentele gnoseologiei platonice 103. Dar mitul platonic al creației lumii conținut În Timaios 104 precizează că atît Artizanul (demiourgos) lumii, cît și lumea Însăși, sînt buni. Dualismul platonician nu este nefavorabil cosmosului, este procosmic. Artizanul cel bun din Timaios, intermediar Între lumea ideilor și copia ei care
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În piept și despărțite prin diafragmă)109. Dacă sufletul rațional, situat În cap, nu se va dovedi În stare să domine pasiunile, atunci sufletul va trebui să se conformeze complicatelor reguli ale transmigrației. Prin puternicul accent asupra bunătății lumii, gîndirea platonică pare să fie absolvită de anticosmism. Și totuși, lucrurile sînt, Într-o anumită măsură, ambivalente. Căderea sufletului individual În trup, de care rămîne prins ca o scoică de cochilia ei110, este un eveniment funest, vag motivat prin „o anumită Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
kakou)117, amintind, Într-un fel, de Arhontele Ialdabaot. Revenind acum la Timaios: va trebui să se observe că principiul antropic nu este definit aici În termeni biblici (omul și lumea sînt creați unul pentru celălalt), ci În termeni specifici platonici, și anume: omul și lumea sînt creați unul asemenea celuilalt, fiind amîndoi imagini ale inteligenței ecosistemice. Din pricina unei greșeli a cărei natură rămîne neclară, sufletul va fi exilat În acea parte de lume care este de aceeași natură cu substanța
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
greșeli a cărei natură rămîne neclară, sufletul va fi exilat În acea parte de lume care este de aceeași natură cu substanța rudimentară a trupului. Înainte ca doctrina creștină, moștenitoare a ambelor tradiții, să combine formula iudaică și pe cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
tradiții, să combine formula iudaică și pe cea platonică a principiului antropic, Filon din Alexandria le stabilise deja echivalența, și reușise acest lucru fără să inventeze prea mult pe cont propriu; căci, reduse la esența lor, atitudinea biblică și cea platonică față de inteligența ecosistemică și de principiul antropic prezintă mai multe similitudini decît deosebiri. În ambele cazuri inteligența ecosistemică rămîne incontestată, principiul antropic este afirmat cu tărie, iar omul este Înfățișat ca decăzut dintr-o stare originară de echilibru ecologic Într-
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Dătător de lumină (phosphoros), Soare inteligibil, Stăpîn al Puterilor (kyrios ton dynameon), Împărat al Slavei ș.a. Atunci cînd Dumnezeu a dorit să creeze lumea, a creat mai Întîi „Lumea inteligibilă” (kosmos noetos). Această expresie, născocită chiar de Filon, desemnează lumea platonică a ideilor nepieritoare, imateriale și paradigmatice, În conformitate cu care lumea Însăși a fost creată, prima fiind deci mai veche (presbyteros) decît lumea, care este, la rîndul ei, mai tînără (neoteros). După cum observă H.A. Wolfson, lumea este gîndită (noeton) de Dumnezeu, este
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
organa) sînt cele două cauze intermediare (cea formală și cea materială) dintre cauza eficientă și cea finală. Cauza materială este „instrumentul” cauzei finale, iar cauza formală este „instrumentul” cauzei eficiente. Pluralul logoi este utilizat de Filon pentru a desemna Ideile platonice individuale, numite și ideai, archetypoi ideai, typoi, metra, sphragides, logoi spermatikoi, spermata kai rhizai dynameis, asomatoi dynameis, doryphoroi dynameis, angeloi, charites. Toate se identifică uneori Între ele, alteori sînt distincte. În ciuda faptului că Ideile sînt inumerabile, se afirmă o dată că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În conformitate cu un set de reguli care derivă din platonism. Evident, aceste reguli nu sînt singurele posibile și nici exegeza filonică nu este singura exegeză posibilă a Scripturii sacre evreiești după aceste reguli, sau după altele care pot fi definite drept platonice. Exegeza gnostică a Genezei admite o definire izbitor de asemănătoare cu exegeza filonică: este o interpretare a unui text iudaic, efectuată În baza unui set de reguli derivate din platonism. Se poate Însă adăuga: chiar dacă este posibil ca toate regulile
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Această distincție este fundamentală. Am făcut anterior observația că exegeza biblică a lui Filon se dovedește pe alocuri mai preocupată de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
de iudaism decît de platonism. Dumnezeul biblic al lui Filon este identificat cu lumea Ideilor și nu cu demiurgul (inferior) platonic. Ce s-ar Întîmpla Însă dacă un alt interpret l-ar identifica pe Dumnezeul creator al Genezei cu demiurgul platonic? Ar rezulta o transformare a lui Filon, prin care Logosul filonic ar deveni Dumnezeul din Tanakh. Consecința imediată a unei asemenea operații simple ar fi un Dumnezeu superior divinității din Vechiul Testament. Un platonician care ar aborda această linie de transformări
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Bloom a Înțeles mai bine decît orice specialist procesul generativ al gnosticismului, atunci cînd a definit cu pătrundere gnosticismul drept o „teorie a interpretării greșite”, iar produsele acestuia drept „o Înțelegere greșită creatoare”227. Într-adevăr, gnosticismul este o hermeneutică platonică atît de circumspectă În privința tradiției, Încît se arată dispusă de a Încălca hotarele tradiției, ale oricărei tradiții, inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită”. Să revenim la platonicianul
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
inclusiv ale tradiției proprii. Privit invers, prin lentila tradiției, a oricăreia dintre tradiții, el apare drept o „interpretare greșită”. Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi Însoțită de o analiză a textelor. Altfel ar fi ori respinsă de Biblie
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Să revenim la platonicianul nostru, ajuns circumspect În privința Dumnezeului biblic. PÎnă unde va merge suspiciunea sa? Putem presupune că o exegeză platonică a Genezei În conformitate cu distincția operată de Numenius din Apameea, care să-l transforme pe Dumnezeul biblic În demiurgul platonic, n-ar atrage atenția dacă n-ar fi Însoțită de o analiză a textelor. Altfel ar fi ori respinsă de Biblie, ori o respingere a Bibliei! Gnosticismul poate fi astfel privit ca un proces continuu În cadrul căruia suspiciunea tinde să
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
garantează gnosticilor rolul tragic al unor rebeli prinși și striviți Între roțile mecanismului tradiției. Asemenea exegeți nu sînt deloc agreabili. Însă revolta lor, oricît ar degenera ea la contactul direct cu adversarii (În special creștini), este la origine o metafizică platonică. O Întrebare legitimă este, În momentul acesta: de ce gnosticii s-au implicat atît de profund În studiul Bibliei, dacă erau platonicieni? Răspunsul este evident: n-ar fi făcut asta dacă n-ar fi fost evrei - În care caz ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît cea din Protoevanghelia lui Iacob. De ce a fost aleasă una și nu cealaltă este un mister care nu ține de logică, ci de interacțiunea extrem de complexă dintre sistemele sociale. 17. Logica narațiunii gnostice Dacă identificarea Dumnezeului Torei cu Demiurgul platonic și o lectură a Cărții Genezei cu această identificare În minte pot fi acceptate drept o explicație plauzibilă a unei părți din mitul gnostic, explicație care se dovedește și economică, Întrucît nu presupune nici o instanță externă ori doctrină istorică de la
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]