1,060 matches
-
and Hegel, New York, Russell and Russell, 1965. Strauss, Leo, The Argument and the Action of Plato’s Laws, Chicago: University of Chicago Press, 1975. Strauss, Leo, Persecution and the Art of Writing, Westport, Greenwood Press, 1952. Strauss, Leo, Studies in Platonic Political Philosophy, Chicago: University of Chicago Press, 1983. Strauss, Leo, The City and the Man, Chicago, 1964. Strauss, Leo, Natural Right and History, Chicago, 1953. Rau, Catherine, Art and Society: A Reconsiderention of Plato, New York, 1951. Levinson, R. In Defense
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Inc., 2003 (traducere în franceză: Paris, J. Vrin, 2004). Joly, Henri, Le renversment platonicien. Logos, episteme, polis, a III-a ediție, Paris, J. Vrin, 1994 (1974). Annas, Julia, Introduction à la République de Platon, PUF, 1994 (Oxford, 1981). Annas, Julia, Platonic Ethics, Old and New, Ithaca and London: Cornell University Press, 1999. Despotopoulos, Constantin, La philosophie politique de Platon, Paris, OUSIA, 1997. Irwin, T., Plato’s Ethics, Oxford, 1995. Bobonich, Christopher, Plato’s Utopia Recast. His Later Ethics and Politics, Oxford
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
interpretation and the „humanistic” one of The Republic. A Logical and Political Exercise on Plato’s Statesman (by Mihai Maga) In this article, we analyze Plato’s dialogue The Statesman asserting that the difference between it and the other two platonic political dialogues consists in the method of defining the subject. While in The Republic he uses a metaphysical determination and in The Laws a rather comparative one, in The Statesman there’s a logical and methodological practice of definition using
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
be easily characterized as no less idealistic than the ones from The Republic. Plato once more. Jan Patočka and the Care for the Soul (by Mihai Maci) This text presents the interpretation that the Czech thinker Jan Patočka gives to platonic thinking, with particular reference to its political dimension. For Patočka Plato’s axis thinking represents „the care for the soul”. This is to be seen in the same time as an opening of the man before the world and before
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Enemies and the Theory of Natural Law, The University of Chicago Press, Chicago, 1953. J.H. Hallowell, Temeiul moral al democrației, trad. C. Brădățan, Ed. Paideia, 1997. Leo Strauss, Cetatea și omul, trad. R.P. Gheo, Ed. Polirom, Iași, 2000. J. Annas, Platonic Ethics, Old and New, Cornell University Press, Ithaca and London, 1999. P. Frutiger, Les mythes de Platon, Paris, 1930. R.B. Levinson, In Defense of Plato, Cambridge, Massachusetts, 1953. Constantin Noica, „Cuvânt prevenitor”, în Platon, Opere, VI, Republica, București, 1986. A
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Citind anumite fraze din Banchetul este imposibil să nu te gândești, în ciuda caracterului sublim al conceptelor, la un Don Juan filozofic. Diferența este că drumul lui Don Juan merge în jos și se termină în infern, în timp ce acela al amantului platonic culminează cu contemplarea ideii. Don Juan este subversiv și, mai mult decât dragostea femeilor, îl inspiră orgoliul, tentația de a-l sfida pe Dumnezeu. Este imaginea răsturnată a erosului platonician” (cf. Octavio Paz, Dubla flacără. Dragoste și erotism, Ed. Humanitas
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
fi și una și alta deodată. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., pp. 61, 221 (nota 90). Despre cronologia dialogurilor vezi p. 47. Cf. Banchetul, 210e. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., pp. 66-68. Cf. ibidem, p. 71. Pe de altă parte „există iubire «platonică», chiar dacă profesorii de psihiatrie o desconsideră. Vreau să spun chiar că există doar iubire platonică. Căci ceea ce este denumit în rest drept iubire, aparține de fapt domeniului animalic” (cf. Otto Weininger, Sex și Caracter, Ed. Anastasia, București, 2002, p. 400
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Despre cronologia dialogurilor vezi p. 47. Cf. Banchetul, 210e. Cf. Gregory Vlastos, op.cit., pp. 66-68. Cf. ibidem, p. 71. Pe de altă parte „există iubire «platonică», chiar dacă profesorii de psihiatrie o desconsideră. Vreau să spun chiar că există doar iubire platonică. Căci ceea ce este denumit în rest drept iubire, aparține de fapt domeniului animalic” (cf. Otto Weininger, Sex și Caracter, Ed. Anastasia, București, 2002, p. 400). „Astfel dragostea este un fenomen de proiecție ca și ura, și nu un fenomen de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
acestui realism naiv vor constitui, de altfel, ținta unora dintre criticile adresate lui Platon.” Giovanni Reale, op.cit., p. 281: „Credo che sia utile richiamare, a questo punto, anche alcune essate osservazioni di Gadamer, che fanno ben comprendere come il mito platonico in tale dimensione non sia affato da confondere (como molti fanno) con la favola, ma sia, dal punto conoscitivo e veritativo ben altra cosa: (...) essere riferito ad un ordine noetico costante...”. Knowledge is power, celebra expresie aparținând lui Francis Bacon
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
La Boătie, Montaigne revelează ceea ce este cel mai puțin montaignian în el: de regulă atât de preocupat de realitate, de concret, atât de sever ca moralist bun cunoscător al tarelor și al mecanismelor sufletului omenesc, el ficționează o istorie platoniciană - platonică? - și, plasând foarte sus ștacheta, face imposibilă exercitarea unei prietenii reale, viabile și mai puțin ideale. în privința acestui subiect, el platonizează, creează un mit, idealizează, lansează o perdea de fum: adică procedează exact invers față de metoda în care excela în
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Gournay î6 octombrie 1565-13 iulie 1645) a făcut să curgă multă cerneală. Fiică adoptivă, susțin amândoi pentru a califica relația lor și a o înscrie într-o perspectivă familială care, excluzând incestul, presupune un registru filial, patern, afectuos desigur, dar platonic. Marie, descoperă primele două cărți ale Eseurilor pe la vârsta de optsprezece ani. O pasiune intelectuală la prima vedere. Nu se cunoșteau, ea nu-i scrie autorului pentru că îl credea mort - cartea îi apropie. Cinci ani mai târziu ea află de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
face cunoștință cu văduva și cu fiica filosofului. Stă acolo cincisprezece luni și pare să se înțeleagă bine cu cele două femei. 51. Temperamentul Mariei de Gournay. Natura relației filosofului cu Marie va rămâne pentru totdeauna sub pecetea tainei. Iubire platonică, prietenie amoroasă, afecțiune filială, erotism sublimat, relație carnală, sau câte un pic din toate acestea? Nu se va mai ști... Dar tradiția e nedreaptă cu această femeie. Primul care vorbește și lansează o mojicie dă adesea tonul altora: Marie de
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
reacționa cu scepticism, a te comporta într-un mod cinic sau chiar senzualist, pragmatic ori utilitarist, ca să nu mai vorbim de a te plimba ca un peripatetician sau a fi socratizat îceea ce corespunde exact contrariului unei povești de iubire platonică): iată tot atâtea ocazii de a da naștere la judecăți greșite, contradicții și interpretări eronate. Pentru cei mai mulți - de altfel, chiar în virtutea uneia dintre accepțiile din dicționar -, termenul sofist îl califică pe amatorul de argumente insidioase; sofisticarea ar fi o operațiune
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
civilizație contemporană”; în definitiv, onorabil sau nu, el e pe viață și pe moarte și țintește lichidarea dușmanului. Polemica literară sau de idei, dusă în public, nu urmărește, desigur, lichidarea fizică a potrivnicului, dar urmărește mai mult sau mai puțin platonic tot un fel de „lichidare”, adică o discreditare publică. Efectul acestei „lichidări” poate fi definitiv sau de o durată oarecare, mai mare sau mai mică, după capacitatea de „refacere” a învinsului. Polemica nu presupune neapărat respectarea adversarului, dar implică anumită
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
franceză din vremea Restaurației și pe care V. Hugo l-a pus ca refren într-un cântec al lui Gavroche ironiza resentimentele mentalității bien-pensante a epocii. Exasperați de urmările Revoluției și de spiritul noii societăți, oamenii vechiului regim găsiseră, măcar platonic, acești țapi ispășitori. Înciudarea lor nu era, desigur, cu totul lipsită de îndreptățire, dar ea exprimă mai cu seamă antipatia unui anumit soi de oameni față de „intelectuali” în genere și în special față de „filozofi”. N-am rezistat tentației, într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
nu se poate stăpâni de a-și exprima, sub tonul său de generalitate, pornirile subiective, pledoariile pro-domo, obsesiile polemice și idiosincraziile, nu mi se pare deloc un defect, ci dimpotrivă un farmec al acestei opere. Asemenea porniri pasionale, asemenea vindicte platonice și asemenea aluzii revendicative găsim și la Iorga. Ele au, la amândoi, ceva debonar și naiv, dezarmant, simpatic, lipsit de acrimonie (chiar dacă nu și de ranchiună). Bineînțeles că Marino nu are dreptate să disprețuiască în bloc cronica literară, foiletonismul, faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
a acesteia. Urmarea e risipa: o fragmentare ineficientă În parcele individuale”. Ordinea pur formală era cel puțin la fel de important ca și adaptarea la epoca mașinismului. „Arhitectura”, insista el, „este acea artă superioară tuturor celorlalte care atinge o stare de măreție platonică, de ordine matematică, de contemplare, de receptare a armoniei ce domnește În relațiile emoționale”. Simplitatea formală și geometrică și eficiența funcțională nu erau două obiective distincte Între care trebuia găsit un echilibru. Dimpotrivă, prima era o condiție pentru obținerea celei
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
precum și o zonă circulară internă și una externă cu suprafețe cultivate. „Plăcinta” este Împărțită În douăsprezece segmente, pe baza cărora se face recrutarea și rotația anuală a forțelor de ordine. Vezi Pierre Vidal-Naquet, „A Study in Ambiguity: Artisans in the Platonic City”, capitolul 11 din The Black Hunter: Forms of Thought and Forms and Society in the Greek World, traducere de Andrew Szegedy-Maszak, John Hopkins University Press, Baltimore, 1986, pp. 224-245. Un urbanist de geniu În căutarea autocratului care să Îi
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
cărei argumente și stil ar trebui să țină seama și de publicul vizat. În Scrisoarea a șaptea, Platon scrie că cele mai profunde Învățături ale sale nu sunt scrise. Vezi R. B. Rutherford, The Art of Plato: Ten Essays in Platonic Interpretation, Duckworth, Londra, 1996. Vezi Harold Conklin, Hanunoo Agriculture: A Report on an Integral System of Shifting Cultivation in Philippines, Food and Agriculture Organization of the United Nations, Roma, 1957. Claude Lévi-Strauss, La pensée sauvage, Plon, Paris, 1962. O dată devenit
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și instalării tandemului Joseph-Friedrich la conducerea Ungariei, politica oficială a guvernului de la București a fost aceea de a limita pe cât se putea implicarea românească în afacerile politice interne ale Ungariei. Astfel, Diamandy, în afara faptului că el considera, într-un mod platonic totuși, că doar personalitățile politice maghiare de centru stânga ar putea fi favorabile României, a evitat, conform ordinelor lui Brătianu, să încline balanța luptelor politice care se derulau la Budapesta în favoarea vreunuia dintre grupurile politice ce-i solicitau „asistența“. În
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Pragmatismul lui Brătianu nu putea fi înlăturat cu niște simple iluzii deșarte, iar românii ardeleni știau mult prea bine cât de dificilă era coabitarea cu ungurii, pentru a se lăsa antrenați în aventuri cu final imprevizibil. Practic, cu mențiunea simpatiei „platonice“ pe care familia regală din România se pare că a manifestat-o față de planul unei uniuni „dinastice“ sau „personale“ româno-maghiare, documentația existentă astăzi indică faptul că singura persoană din partea românească care a susținut deschis ideea unei uniuni între România și
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
devreme, o găseai aici. Ia stai așa. E trecut de zece. Adică a stat aici toată seara? Nu că m-ar deranja sau ceva de genul ăsta. Normal că nu. Venetia e pur și simplu prietena lui Luke. Fosta, frumoasa, platonica lui iubită de demult. SÎnt conștientă de privirea ca un burghiu a lui Suze, și mă feresc să mă uit la ea. — Bex, Îmi arăți și mie camera copilului, Înainte să plec? zice, cu glasul ciudat de ascuțit. Vino. Efectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
să rămîi toată seara? — Normal. Au atîtea de povestit. — Numai ei doi? Cu o sticlă de vin alături? Suze rostește cuvîntul de parc-ar fi nu știu ce predicator baptist al abstinenței. — SÎnt prieteni, Suze! zic defensivă. Prieteni vechi... foarte buni... și platonici. În mica Încăpere se așterne liniștea. — Ok, Bex, spune Suze În cele din urmă, ridicînd mîinile, de parcă s-ar fi predat. Dacă ești convinsă. — SÎnt! SÎnt, sută la sută, absolut... Amuțesc și Încep să mă joc cu un Încălzitor de
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
O carte de versuri de dragoste este și Frumoasele doamne din provincie (1998). Erosul e privit uneori ca destin implacabil, amintind de personajele tragediei antice („Suntem zidiți de vii/ în iubire”), alteori ca un centru al universului, precum în concepția platonică sau în „poezia metafizică” engleză din Renaștere. SCRIERI: Noaptea nunții, București, 1969; Colivia de canari, Craiova, 1970; Scrisori de dragoste, București, 1971; Dulcea pierdere, București, 1974; Imnuri orfice, București, 1975; Pavăză de crini, București, 1976; Darul de a iubi, București
DUŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286921_a_288250]
-
dintre Unu și Multiplu, căutarea unității sub amețitoarea diversitate a formelor, „foamea de Unu” generează alegoriile narative care sunt, în prima parte a vieții poetului, baladele, iar în cea de-a doua emblemele simbolice descrise cu suprimarea acțiunii narate. Ideea platonică, arhetipul permanent presimțit, permanent căutat, permanent refuzat se manifestă în reluarea câtorva motive poetice obsedante: motivul iluziei - al descoperirii că orice aparență este iluzie, inclusiv propria aparență; al suprimării iluziei ca suprimare de sine; motivul metamorfozelor, al trecerii aparențelor iluzorii
DOINAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286816_a_288145]