360 matches
-
se folosesc mijloace slabe, formale, care îi lasă libertatea intactă, dar totodată neorientată, vagă, vulnerabilă, întrucîtva la îndemîna modelor și a ideologiilor dominante : o libertate care, din perspectiva persoanei, este oricum, prin definiție, imperfectă. Trupul feciorelnic : integritate sau integralitate? Pentru platonism, dar și pentru o anumită mistică rigoristă, inclusiv creștină, categoria trup reprezintă un obstacol de căpătîi în dobîndirea libertății totale. E temnicerul sau ispititorul împotriva căruia trebuie să lupți, lestul de care trebuie să te separi, să scapi, pentru ca sufletul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
puternic pe posibilitățile pozitive ale trupului. A vorbit despre locul lui inuzurpabil în compoziția umanului, i-a exaltat destinul spiritual, de trup transfigurat. în raport cu omul și cu globalitatea lui, îngerul, făptură fără trup, e ființă incompletă, superior parțială. Evident că platonismul sau tradițiile necreștine nu se rezumă, în ce privește trupul, doar la refuzarea sau la denigrarea lui. și acolo, trupul poate simboliza pierduta condiție de integralitate, proprie primului proiect al omului, ca în discursul lui Aristofan din Banchetul. Mai mult, pentru antici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
noului spirit recreator. Teologia își dă mâna cu artele, cu știința și cu filosofia. Morala vorbește în fapte izvorând din religie. Vechea cultură greco-romană se cristalizează în acest timp și în acest teritoriu. Sfântul Augustin (351 - 430) „doctorul milei“, conciliază platonismul cu creștinismul susținând primatul binelui în coexistența, volens-nolens, cu răul. Cărțile sale „Cetatea lui Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și Avicena (n. 980
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Dumnezeu“, „Destăinuirile“ și „Tratatul despre grație“ circulă cu tulburătoarea și instructiva sa biografie spirituală. De efortul său ideatic vor beneficia, peste secole, și Avicena (n. 980 d.Chr.) în încercarea de împăcare a dogmei coranice cu raționalismul aristotelic, nuanțat de platonism, ca și Averroes (sec. XII) care căuta să concilieze Rațiunea cu Revelația și peste un secol, Sf. Toma d’Aquino prin armonizarea Rațiunii cu Credința, adică raționalismul aristotelic cu credința creștină, adevărul științific cu cel religios prin „iubirea unificatoare, realizatoare
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
loc celei de a treia Renașterii: Summa theologica a Sf. Toma d’Aquino (1225-1274), supranumit „doctor angelicus“, va insufla spiritul noii culturi, perspectiva armonizării tuturor creațiilor spiritului uman, ca și contemporanul său vârstnic, Albertus Magnus (1207 - 1280), reconciliind, în fond, platonismul cu aristotelismul mai raționalist, mai deschis lumii fizice și experimentului. Gravură a magazinului unui alchimist realizată de Pieter Bruegel cel Bătrân în 1558. Legătura dintre alchimie, farmacie și astrologie în vest era similară cu practicile din țările arabe. MEDICINA îN TIMPUL
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
românești în context comparat), în general metamorfozele sistemelor de semnificații umane. În autorul eseurilor conviețuiesc fertil medicul, psihologul, psihanalistul, omul de cultură, poetul, omul politic și publicistul. D. are o perspectivă enciclopedistă integratoare a dualismelor, o viziune care îmbină psihanaliza, platonismul și conștiința evoluției, a degradărilor și a scindării identității umane din diversele spații ale culturii și civilizației, propunând, de fiecare dată, un model soteriologic, o posibilă terapie. SCRIERI: Intimitatea verbului, București, 1981; Tratat de tehnica renunțării, București, 1982; Scrisoarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
baza liniei filozofice particulare („școală”) căreia Îi aparțin și a semnificației pe care a căpătat-o religia pentru opera și persoana lor. În opera lui Apuleius din Madaura (Africa de Nord, a doua jumătate a secolului al II-lea d.Hr.), filozofia platonismului mediu intră În compunere cu misteriile lui Isisxe "Isis"; la sfârșitul cărții a XI-a din Metamorfoze, el se prezintă ca un „myst” și un preot al lor. Este sigur că L. Annaeus Seneca (cca 4-65 d.Hr.), un intelectual
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se conturează Între ele. a) Plotin Sosit la Roma În 244 d.Hr., după ce și-a maturizat la Alexandria, pe lângă Ammonius Saccas, propria fizionomie filozofică, Plotin elaborează În interiorul unui cerc de discipoli, Într-o fructuoasă confruntare de idei cu exponenții platonismului din generația precedentă, un sistem propriu și original de gândire, Înrădăcinat, din punct de vedere programatic, pe terenul platonic. Din acesta ne interesează să subliniem aici dimensiunea religioasă, care poate fi definită În termeni de „mistică”, și raporturile ei cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arétalogie d’Isis à Maronée, Leiden. Guidorizzi, G. (coord.) (1988), Il sogno in Grecia, Roma, Bari. Kornemann, E. (1901), „Zur Geschichte der antiken Herrscherkulte”, În Klio, nr. 1, pp. 51-146. Lewy, H. (1978), Chaldean Oracles and Theurgy. Mysticism Magic and Platonism in the Later Roman Empire, Cairo, 1956 (nouă ediție Îngrijită de M. Tardieu, Paris, 1978). Longo, V. (1969), Arétalogie nel mondo greco, vol. I, Epigrafi e Papiri, Genova. Mahé, J.-P. (1978-1982), Hermès en Haute-Egypte, vol. I-II, Québec. Nicosia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
până la conștiința limitelor proprii, dar și a „încercării“ lor, nu mai era decât un pas, care în istoria filozofiei a echivalat cu trecerea de la ontologie la etică și la reflecția în marginea divinului, de la presocratici la lumea tragicilor și a platonismului cu toate deschiderile lui. Deși în limba greacă peras a fost preponderent invocat ca limită a corpurilor, a pământului, a aștrilor, a cosmosului etc.; deși o evoluție a acestui cuvânt în înțelesul de limită pe care omul o resimte în raport cu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]