2,966 matches
-
domiciliu, dar cu vremea asta... Și de ce-l aduci aici?... Ai grijă, stai mai mult prin magazin, ce naiba! îl aude Mihai pe Dunăreanu certînd-o pe Cristina, în timp ce el, cufundat în scaun, se preocupă de căciula ținută pe brațe, cu capul plecat mult, îndesîndu-și bărbia în fularul de la gît. În celălalt capăt al magaziei, printre lăzile de carton, se aud vocile celor veniți în inspecție, apoi, odată cu închiderea unei uși, totul se cufundă în tăcere. Peste cîteva minute, ușa se aude iarăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
iubirii. Nici una însă ce trist e să constat asta! nu a avut, ea însăși, sclipirea diamantului... ca femeia aceea, pe care am încercat s-o ostracizez... Și ce dacă a fugit din țară cu un marinar?!..." Pășind rar, cu capul plecat, pradă vîntului care dă semne de oboseală, Mihai își mută gîndul de la Doamna Ana "mă doare prea tare" la vizita Cristinei; revede cu ochii minții totul, de la prezența ei în fața ușii, îmbrățișarea născută din dorința amîndurora, ca o explozie, pînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
cetățenii care au sprijinit acele evenimente în mod deschis sau prin tăcerea lor”. Oare intrarea în NATO înseamnă să trăim cu ochii în pământ și noi, și copiii noștri? Se pare că nu. America nu ne vrea doar cu capul plecat, America ne pune în genunchi și cu fruntea în țărână. Alaltăieri, România a semnat cu SUA un tratat prin care militarii americani aflați pe teritoriul românesc sunt scoși de sub jurisdicția Curții Penale Internaționale. Prin urmare, dacă un militar american din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
acum și crezi că-i o poveste din alea ca ale lui Coșuță, fără început și fără sfârșit, în care lumea se plictisește și face gălăgie, iar tovarășa îl trimite marș la loc Coșuță!, și Coșuță se duce cu capul plecat - ca la începutul romanului - până la scăunel (te rog, Coșuță, rămâi așa până am să mă întorc la tine), și e prea de tot, sunteți chiar toți aici, Angelica mucioasa, da, te văd mozolind același colț de pâine și-ți văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și era de părere că mi-ar plăcea, de pildă orez, pe care Îl fierbea, sau cremă de porumb, pe care o scotea dintr-o cutie. Am descoperit Împreună că șobolanilor nu le plac deloc murăturile. Era destul de mult timp plecat, uneori ziua și alteori noaptea, uneori la biblioteca publică din Piața Copley și alteori la barul Flood din colț, Însă cel mai adesea În locuri necunoscute. Întotdeauna cînd ieșea Își lua un costum bleumarin. Avea două asemenea costume, identice. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
nu mai e glumă, aprindeți lumina! auzi el vocea lui Hilfe. Lumina, aprinsă pe neașteptate, Îl orbi pe Rowe. Toți ceilalți, ținîndu-se de mîini, se uitau la el: rupsese cercul magic! Numai doamna Bellairs, cu ochii Închiși și cu capul plecat, răsuflînd adînc, părea să nu fi observat nimic. — Grozav număr! zise Hilfe, Încercînd să descrețească frunțile celorlalți, dar domnul Newey exclamă: — Cost! Uitați-vă la Cost! Rowe Își privi vecinul, o dată cu ceilalți. Domnul Cost se prăbușise cu capul pe masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
trăise, la Sevastopol, momentul eroic. Digby se dădu jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
cu vîrf și Îndesat. Ce-ai spune dacă ți-aș reda memoria? Nu doresc decît filmul. — Nu aici. Nu pot, totuși, să mă dezbrac În fața unei doamne! Ar fi mai bine să coborîm din tren. Și se ridică să iasă. — Plecați? Întrebă bătrîna. — Eu și prietenul meu am hotărît să petrecem noaptea În oraș, ca să vedem spectacolul... — Ca să vezi! zise bătrîna În doi peri. Hamalii dau totdeauna informații greșite! Ați fost foarte amabilă, Îi spuse Hilfe, făcîndu-i o plecăciune. De o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
pence. Înainte de război, fabricanții de țigări din Anglia introduceau În pachetele de țigări cîte o ilustrație, Înfățișînd personaje din cărți celebre sau locuri istorice. Cumpărătorii puteau, dacă aveau răbdare, să-și procure seria completă a acestor ilustrații. . Orășel din apropierea Londrei. . Plecați, slujba s-a Încheiat, aici, În sensul de: faptul s-a consumat, nu mai e nimic de făcut (În lat., În orig.). . Este vorba de seria romanelor lui Walter Scott, inaugurate În 1814 de Waverley. . Pictor american (1834-1903), ale cărui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Concluzia s-ar desprinde din chiar rezultatul alegerilor [...] Mediul rural e manipulabil, dependent de baronii locali, dezinteresat de politică. Preocupat doar de orătăniile din bătătură și de milionul de lei la hectar. Sau de punguța cu euro trimisă de neamurile plecate să-și caute norocul prin Spania. La hotarele României profunde ar sta de veghe tătucul Iliescu, împărțitorul de pământuri. Ea n-a făcut saltul mental de la «sărac și cinstit» la «bogat și corupt». Deși vede în zare vilele, înghite praful
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
adică? Ar putea-o ajuta la investigații, ceea ce ar însemna o mai bună gestionare a timpului decât statul la birou în așteptarea vreunui apel telefonic. Ar putea achiziționa un robot telefonic care să înregistreze apelurile dacă ea era pe teren, plecată să ancheteze un caz. De ce să nu-i acorde o șansă și s-o facă fericită? — Atunci, ai să capeți ceea ce-ți dorești, îi promise Mma Ramotswe. Începând de mâine vei fi promovată în funcția de detectiv-adjunct. Mma Makutsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se uită la copii, apoi din nou la domnul J.L.B. Matekoni. Cred că ar trebui să stăm de vorbă, spuse ea. Voi, copii, stați puțin aici. Domnul J.L.B. Matekoni vine cu mine la poștă. N-avea nici o scăpare. Cu capul plecat, ca un școlar prins cu ocaua mică, o urmă pe Mma Ramotswe spre oficiul poștal, unde, în fața șirurilor dese de căsuțe poștale, își așteptă judecata și sentința pe care știa că le merită. O să divorțeze de el - dacă acesta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
gâtu-atunci?, or vrut revoluție, dacă aia o fi fost revoluție... trebuia să le-o dăm, să le luăm gâtu’, acu’ nu vezi?... ne-au încălecat iar muhaielele, prind la osânză, tovalu’ gros, oamenii proști... se fac trei ani de când îi plecată... trimite bani, așa mi-am luat și mașina asta, m-am băgat la firmă, cât a merge, cât o trăi și baba... culmea, am început să mă rog pentru ea... am pus și centrală, să nu mai depind de toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
să-l ajute să se ridice În picioare: - Data viitoare o să dau și mai tare, spuse el. Pot să vă biciuiesc mai rău cînd Îmi propun... Ce s-a Întîmplat azi nu a fost decît un avertisment... Valea! Cu capetele plecate, tăcuți, rumegîndu-și teama, durerea și mînia, cei patru bărbați se Îndepărtară În direcții opuse. Iguana Oberlus Îi privi cu atenție În timp ce se pierdeau printre arbuști, scoase o pipă veche și Înnegrită, probabil cadoul unei neveste către unul dintre membrii echipajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
dar Oberlus se limită să ridice mîna stîngă a chilianului Mendoza și să-i mai arate o dată degetele lipsă. - Ce poruncesc eu nu se discută, lămuri el. Vrei să-ți aplic aceeași pedeapsă? Defilară prin urmare În tăcere, cu capetele plecate, strîngînd pumnii ca să-și stăpînească mînia sau poate dorința de a plînge, ca niște oi zorite către țarc, neliniștiți că ar fi putut petrece, poate, trei zile legați fedeleș și cu căluș la gură În cea mai Întunecată peșteră și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
apoi ocazia să constate, nedumerită, că l-a plîns luni Întregi În tăcere, În singurătatea odăii sale. Tatăl ei, trufașul și exigentul don Álvaro, se transformă de atunci Într-o ființă buimacă și ofilită, adusă de spate și cu capul plecat, care părea să trăiască rușinată În fața lumii pentru un delict săvîrșit de fiica lui, despre care nimeni nu știa să-i dea o explicație. Un an și jumătate mai tîrziu, cînd se Încheiase doliul pentru Rodrigo, Niña Carmen se hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Săracul Gherasimov va muri de congestie pulmonară În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care‑i va sta la căpătâi și‑i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormântul lui, cu capul plecat, cu căciula În mână, gândind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi‑au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
viața pentru a salva onoarea tuturor. Dacă vreunul dintre cei rămași pe uscat ar fi îndrăznit să facă avansuri uneia dintre ele, ar fi fost alungat de pe insulă, căci și ei aveau obligația să apere, la rândul lor, onoarea celor plecați. Tapú Tetuanúi îngenunche pentru a primi binecuvântarea mândrului, dar întristatului sau tata, în timp ce mama lui plângea fără reținere. După ce o îmbrățișa, merse să-și ia rămas-bun de la frumoasă Maiana, care părea o zeița, cu centura ei cu trei noduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și imaginea ochilor Lui erau peste putința imaginației unui muritor. A visat că El se ridica la cer iar ea rămânea în întuneric, alături de un bărbat acoperit de veșmânt negru, pământiu. O mare de oameni se îndrepta agale, cu capetele plecate, spre cimitir, în timp ce ea și omul în negru rămâneau să mai aștepte, așezați pe ultima treaptă a unei scări. S-a trezit lac de sudoare. Era condamnată, pentru vecie, să trăiască în umbră, să nu se mai spovedească și împărtășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mine! Nu vreau să mai văd ce-am ajuns. Niciodată nu simțise la bunica instinctul de cochetărie. Își acoperise părul cu batic de cum rămăsese văduvă. Singurele drumuri pe care le făcuse, la muncă și la biserică, le străbătuse cu capul plecat, grăbită să se întoarcă acasă. Văzând dezamăgirea acestui suflet plin de simțire, știind că draga ei Bica plecase deja de lângă ea, fără să mai poată fi adusă înapoi, Luana își pierdu orice speranță și se întoarse la Iași copleșită. Radu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
rămânea suspendată în întuneric, incapabilă să se miște. Striga atunci: "Taci! Nu vreau să te mai aud. Nu știu despre ce vorbești. Lasă-mă să ajung acolo unde e lumină!" Doi bărbați stăteau acum în încăperea mică, unul cu capul plecat, incapabil să-l ridice, celălalt ostenit, speriat, vorbind într-una, fără rost. Nu știa ce-ar mai putea spune, ce anume i-ar mai trezi pofta de viață. La început, fusese convins că numele Anielei ar fi sculat-o și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pe un ton ce nu lăsa nici o îndoială, că, între timp, apăruse și documentul dispărut într-un chip misterios. Luana îi întinse demisia cu părere de rău. Liga o citi și nu se miră deloc de ceea ce conținea. Acum, că plecați, stimată dpamnă, pot să vă vorbesc deschis. V-am apreciat întotdeauna. Sunteți o femeie extraordinară. Îmi pare rău că nu v-am putut spune asta atunci când ați avut nevoie de astfel de încurajări. În viață, nimic nu e așa cum ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
Nu crezut. Sunați ministrul Hartono imediat! Soldatul a dat din umeri. — Cățelușul vostru Hartono a fost... scos din funcție. Nu credem că va mai reveni. — Asta minciună! Ieri la telefon vorbit! — Iar azi-dimineață e la pușcărie. Acum faceți bine și plecați. Da, domnule, a doua oară nu v-o mai spun politicos. Schimbase ușor poziția puștii, o schimbare aproape impercep tibilă, dar suficientă ca Margaret s-o observe. — OK, OK, OK, a exclamat Bill. Au pornit Înapoi Încet prin Îmbulzeală, pierduți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
sprijine. S-a Îndreptat Însă imediat și a revenit ascultător la poziția dinainte, cu mâinile pe creștet, de parcă era o jucărie dintre cele care se răsucesc În sute de feluri, dar revin mereu la poziția dintâi. Chiar dacă omul avea capul plecat, atât Adam cât și Z au văzut că era Din. Z s-a uitat lung la Adam. Avea o privire liniștită și o vreme n-a spus nimic. — Domnișoară Zubaidah, mergem acasă? a Întrebat șoferul. Z a Încuviințat. — Repede, te
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se pricopsise cu ulcerul gastro-duodenal ce-1 însoțise ceas de ceas, primăvară de primăvară, mereu. Uneori, atunci cînd ducerile deveneau de nedescris și limba îi încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pămîntie, cu ochii plecați, își urmărea durerea interioară, evoluînd gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, cînd i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin cîte puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]