2,800 matches
-
poate fi rezumat, trecem direct la intervenția lui Alex. Cistelecan, cu regretul de a nu putea cita mai mult: "a fi de stînga nu înseamnă, așa cum cred atît Andrei Pleșu și Cătălin Avramescu, cît și Dragoș Bucurenci, a face o pledoarie în favoarea săracilor sau a simți cum te ia valul de compasiune la gîndul facturilor lor de întreținere. Dacă ar fi așa, Gigi Becali ar fi cel mai mare marxist. Stînga nu este un astfel de populism ieftin, ea nu iubește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9872_a_11197]
-
variate posibilități de a lumina o idee, mai iscoditoare întrebări și mai limpezi distincții în această nobilă dialectică a criticii, pe care el o definea frumos: Ťjocul de a ne controla, noi între noi, arabescurile reflecțiilor și impresiile terminaleť". O pledoarie, mai mult sau mai puțin explicită, pentru responsabilitatea scrisului, pentru "acoperirea intelectuală", pentru adevăr, sinceritate și, nu în ultimul rând, pentru demnitate umană, în cazul său una amară, atitudine consecventă principiilor anunțate încă din 1928: "Am încă prejudecata unei moralități
Nonconformistul Mihail Sebastian by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/9890_a_11215]
-
filosofiei lui René Guénon, Dan Stanca este autorul unei literaturi a grotescului cotidian (degradarea spirituală este descrisă în spirit hiperrealist) din care nu se poate ieși decât prin recursul la tradiție sau/și prin evadarea în metafizic. Până la un punct, pledoariile prozatorului pentru valorile tradiționale pot fi luate drept variante epice ale celebrului eseu al lui Horia-Roman Patapievici, Omul recent. Unele excese stilistice (fiction oblige, nu-i așa) au făcut să se vorbească despre Dan Stanca, în anumite cercuri, ca despre
O moarte fictivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9901_a_11226]
-
prin elemente pozitive și neîndreptat împotriva vreunei etnii. În fond, poți să îți iubești țara, fără să urăști pe nimeni. Intervenția lui Nicolae Manolescu impresionează prin franchețe și realism. Frazele sale lipsite de orice urmă de bovarism sunt o continuă pledoarie pentru normalitate. Criticului îi repugnă starea de vedetă, biografiile care i se construiesc de specialiști mai mult sau mai puțin avizați și pledează pentru dreptul oricărui om la viața privată. Mai mult decât atât, cel pe care mulți îl bănuiesc
Destine și idei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9911_a_11236]
-
fixate frumos, cu eleganța puțin neliniștitoare a miniaturilor privite cu lupa, sunt, de fapt, încercări de a te agăța de ordinea vieții, de stratul detaliilor din care se face familiaritatea, acela în care transformările sînt domoale. O mărturisire de final, pledoaria unui om vulnerabil, închide această dorință de regulă în frenezie, de neschimbare în roi: "cînd o figură mi se arată alterată de vîrstă, cînd fotoliile nu sînt la locul lor sau încep să șchioapete, cînd un vas de Boemia sau
En spectateur by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9952_a_11277]
-
coperta a IV-a, de către doi critici din promoții diferite (Nicolae Manolescu și Marius Chivu), exploatează minimalismul până la punctul de rupere. Poezia se realizează, aici, mai mult prin explicații asupra felului în care înțelege autorul lirica, la antipodul oamenilor obișnuiți. Pledoaria pentru cărțile subțiri este făcută în mod direct, și de la bun început, în această carte - întâmplător - subțire: "oamenii sunt convinși/ că în poezii nu se întâmplă nimic/ că ele ar trebui citite/ după moarte/ când e bine să nu mai
Un schimb de priviri by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9941_a_11266]
-
într-o carte gândurile exprimate public în ultimii ani. Or fi, cred, mai multe explicații. Întâi de toate, probabil, speranța că, odată înrămate între co perte, ele, gândurile, chiar se vor lega și vor prinde, ca prin minune, coerența unei pledoarii scrise pentru o anume cauză, bună de apărat în fața unui judecător imaginar. Revăzându mi însă textele publicate strânse laolaltă, trebuie să accept că ele nu servesc o miză unică sau măcar dominantă. Destul de eterogene ca tematică, sunt relativ greu de
Gâlceava cu juristul din mine by Florentin Ţuca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1340_a_2745]
-
ar fi urmat să scoată castanele din foc. Din fericire, abilul cronicar de la Convorbiri literare a făcut, în substanțiala prefață a Băutorilor de absint, mai mult decât era prevăzut pentru o asemenea întreprindere editorială. Adică și-a articulat, în paralel, pledoaria pentru un optzecism îmblânzit, pentru unul - în termenii lui Virgil Nemoianu - Biedermeier, afin cu tot ce l-a precedat și dispus la mezalianțe cu tot ce-i va urma. Formula acestei varietăți rezidă nu în stilistică și nu în program
Optzecismul pe înțelesul tuturor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8980_a_10305]
-
mult ca o pomană." Căutînd o soluție, Busuioceanu înșiră principii de receptare, particularizate pe literatura noastră, rafturi de idei, mari evoluții ale spiritului, pe distanțe scurte, ce-i pe contemporanii lui de oamenii doar cu un secol mai vechi. O pledoarie sumbră, dar cu atît mai de urmărit, și de pus alături, de exemplu, cu luările de poziție, pe aceleași teme mari, și totdeauna de nedepășit, ale Junimii. Cu o dezamăgitoare, pentru noi, deosebire: Junimea avea tot viitorul în față. Anii
Suflul ideilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8994_a_10319]
-
o lungă, elaborată apărare. Îi urmează Procust, care este mai degrabă - în demonstrația sclipitoare a conferențiarului - un "profesor de estetică" decât un tâlhar de drumul mare. După un arc de timp medieval, e rândul mitologizatului Don Juan să beneficieze de pledoaria eseistului. Cât despre Don Quijote, acesta e un vechi receptor al admirației lui Paler. Mitizarea merge, de fapt, împreună cu demitizarea, în grade diferite și cu o pondere a captării semnificativului. Când Octavian Paler iese din acel desfășurător existențial despre care am
Ultimul Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9003_a_10328]
-
Pentru cei "mulți și nelăudați", cum li se va zice peste ani și ani, tot ea e consolarea relelor repetate și infinit repetabile. Niciodată, într-un fel sau altul, n-a fost mai bine. Toate ideile romantice trăiesc în această pledoarie pentru eroii coborîți în bătătură și cinstiți ca niște moși buni. Însă nu pînă acolo unde se exaltă legăturile de sînge cu Roma, "patimă care domnește astăzi mai ales în Transilvania." Romantismul lui Kogălniceanu visează cu măsură: "Să ne ferim
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
mai ales în Transilvania." Romantismul lui Kogălniceanu visează cu măsură: "Să ne ferim, domnii mei, de această manie care trage asupra noastră râsul străinilor." Ce bine era să-l fi ascultat, întru exorcizarea tuturor maniilor noastre... Urmează, natural, firesc, o pledoarie pentru civilizație. Mergînd la rădăcinile cuvîntului, Kogălniceanu dă o definiție a cetății, străvăzută prin civilizație, care-ar flata orice oraș: "cetatea rezuma în ea toată puterea, toată priceperea omenească." Abia mai tîrziu, atacată de barbari și neputincioasă să-și conserve
În urma unui târg de carte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9041_a_10366]
-
Daniel Cristea-Enache Într-un foarte elegant volum, format mare și însoțit de un CD, Lucrări în verde sau Pledoaria mea pentru poezie, Simona Popescu își propune un obiectiv extrem de ambițios: nici mai mult, nici mai puțin decât reabilitarea genului liric, într-o epocă tot mai opacă. Amânând puțin analiza cărții sale (și trecând peste amănuntul că o apărare a
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
și din aceste versuri aiuritoare, ne vom încurca oricum în Noduri, terminale, fire, capitolul al zecelea în care Simona Popescu îi "îmbină" pe Ezra Pound și René Char. Din Cantos plus Počme pulverisé rezultă, la autoarea româncă, următoarea poezie cu pledoaria subînțeleasă: "... se derulă ca de obicei torentul... de dimineață un sunet auriu... Passons... tubul catodic te-a încremenit... dezbatere cu lumea presei... în reluare niște capcane literare rețele subiacente nucleu inaccesibil lui Groby și lui Erudilă cu creierul frigid... și
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
atât de încântat de aceste Lucrări în verde, încât a comparat cartea ("o epopee get-beget"), cu Levantul lui Mircea Cărtărescu. Greu de găsit o comparație mai neinspirată. Cu liminară sinceritate, cum cerea un partizan al autenticității, voi spune că această Pledoarie... îmi pare o tentativă disperată de autolegitimare. Fără vreun indiciu de talent, de inspirație, de creativitate, fără forță cognitivă, fără pregnanță expresivă, fără propulsie imaginativă, fără toate aceste imponderabile, desigur, vetuste, depășite, out-of-date, volumul Simonei Popescu se susține exclusiv prin
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
puse pe hârtie la fel de bățos. Deontologia este pliabilă, etica scriitoricească despre care se vorbește frecvent e moale și modelabilă ca plastilina. Cartea Simonei Popescu e interesantă, prin urmare, exclusiv ca psihologie în act (fie el și ratat). În rest: o pledoarie fără poezie, compilație fără creație și literatură de strânsură.
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
o cură periodică de stoicism nu poate dăuna nimănui, iar pentru cei care nu mai suportă urîtul vieții, răsfoirea lui Seneca sau Marc Aureliu poate fi salutară. Scrisorile lui Seneca către mai tînărul său prieten Lucilius sunt un exemplu de pledoarie făcută în numele resemnării demne. Așadar, nu simplă resemnare, ci ținuta sobră a unui om asupra căruia constrîngerile lumii nu mai au putere. Resemnarea aceasta are o natură aparte: nu e nici slăbiciune, nici disperare și nici pasivitate neputincioasă. E mai
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
p. 204) O viziunie așadar finalistă potrivit căreia lumea are un sens și un făcător inițial, o viziune pe care creștinismul o va preschimba într-un teren fertil pentru însămînțarea ideilor proprii. Dar cel mai surprinzător lucru la Seneca rămîne pledoaria făcută în favoarea sinuciderii. Se înțelege, e vorba de sinuciderea demnă la care recurge cel care a nimerit în situații umilitoare sau lipsite de perspectivă. Aici, Seneca se află la mii de leghe de concepția noastră contemporană. De însemnătate nu este
Un chietist destoinic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9114_a_10439]
-
care funcționează absolut legal și a cărei conducere poate fi schimbată imediat ce și-a depășit limitele. Abuzul este primul care poate fi cenzurat. Poate că un drept de preempțiune a statului ar trebui introdus în cazul acestor opere orfane." O pledoarie concludentă împotriva resemnării: "Taxele sunt adeseori disproporționate față de serviciile care sunt făcute. Chiar sunt intangibili cei din conducerea CopyRo? Transparența trebuie îmbunătățită." Doamna Silvia Colfescu, din partea Editurii Vremea, s-a arătat sceptică în privința justificării existenței unui organism cum e CopyRo
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
cititor de la începutul deceniului opt al secolului XX dădea, indirect, o lovitură gândirii dogmatice și ideilor prefabricate în laboratoarele de propagandă ale partidului comunist. Raportate la epoca în care au fost scrise, toate eseurile lui Alexandru Paleologu sunt, de fapt, pledoarii pentru libertate.
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
patimă, eleganța naturală, capacitatea autoarei de a se bucura de lucrurile simple care dau farmec vieții. Scrisul său are un soi de didacticism superior, confortabil, extrem de agreabil la lectură. Timpul ce ni s-a dat, de Annie Bentoiu este o pledoarie pentru valorile fundamentale ale vieții și un document de neocolit pentru înțelegerea adevărtelor dimensiuni ale dramelor trăite de mii de familii burgheze în anii de început ai regimului comunist. Pentru a stârni pofta de lectură, voi oferi în final un
Comunismul, așa cum a fost by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9393_a_10718]
-
sistematic și maximal) și armonizarea (nu întotdeauna ușoară) a identității românești cu regulile și cu necesitățile comunității de adopțiune, ale alterității. De această sferă a soluțiilor neradicale și nespectaculoase, dar cu finalitate certă pe termen mediu și lung ține și pledoaria (reiterată) pentru Modelul Adrian Marino (promotorul temei de sorginte pașoptistă a reîntemeierii culturii române și al celui de-al treilea discurs). Supralicitarea actuală a identităților periferice sau hibrid-frontaliere (cu rădăcini în teoriile poststructuraliste și postcoloniale), prin care "fostele rude sărace
Temele identitare by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9424_a_10749]
-
carieră. Iar pentru Vladimir Tismăneanu acest caz este "un avertisment că trebuie să ajungem cât mai repede la condamnarea instituțiilor care au făcut posibile aceste tragice prăbușiri morale". Ca toate cărțile lui Vladimir Tismăneanu, Refuzul de a uita este o pledoarie pentru valorile democrației de tip liberal și o splendidă carte de învățătură, după lectura căreia fiecare dintre noi va înțelege mai bine specificitatea timpului în care trăim.
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
de alegorismul accentuat și profund al cărții. De la motto și până la ultimele propoziții, romanul e un arc voltaic al Ideii. Un proces în toată regula se desfășoară aici: o succesiune strânsă de silogisme și sofisme, mărturii frisonante și depoziții sumbre, pledoarii scânteietoare în care o întreagă problematică a umanului e abordată și asumată. Octavian Paler are o gravitate structurală, care îi configurează și impregnează operele într-un mod inconfundabil. La antipodul filozofiei specifice locului ("ici aux portes de l'Orient, ou
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]
-
mersul pe bicicletă, muzica și șahul, religia și poezia, filozofia și istoria, cariera de judecător și, nu în ultimul rând, viața de pustnic), nu se poate opri să însceneze, cu și fără spectatori, procese organizate meticulos, cu respectarea tuturor etapelor. Pledoariile scrise sau orale, rechizitoriul, strategia apărării și a acuzării imprimă romanului nu numai nerv, tensiune dramatică, ci și o mișcare de continuă pendulare între justificări, îndreptățiri și adevăruri opuse. Revoluția Franceză și figura tragică a lui Robespierre, evocate pe mai
Gară pentru doi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9492_a_10817]