370 matches
-
doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul. Leonard își oprește marșul aici și încet, numai urechi, se lasă pe vine cu armele în față, pe pământ. Metalul e atât de mut încât limbile lunii par că plescăie printre ierburi. Mai întâi își înmoaie degetul în gură și-l ridică deasupra capului: buun, vântul bate din față! Ia apoi poziția de atac și așteaptă. O mierlă gâlgâie zgribulită pe undeva în bezne de septembrie. Asta așteptam! își mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
domnul Mugioiu nu avea treabă cu el ci cu Magi; vorbeau împreuna... ,,lingurision, furculision, cutision,, și nu simțea când ora a trecut! La Limba și literatura română rămânea uimit cum poate să răspundă colegul lui atât de frumos; se concentra, plescăia din gură și începea să vorbească: avea siguranța că acestor oameni le place să se asculte singuri... Magi se oprea din avânt doar să-și mai tragă sufletul și să mai plescăie. Pe marii poeți i-a îndrăgit... a citit
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
răspundă colegul lui atât de frumos; se concentra, plescăia din gură și începea să vorbească: avea siguranța că acestor oameni le place să se asculte singuri... Magi se oprea din avânt doar să-și mai tragă sufletul și să mai plescăie. Pe marii poeți i-a îndrăgit... a citit undeva că și poeții sunt buni la calcule așa că a decis: - Așa este! Doar și mie îmi place matematica! Stani făcea poezii pe bandă dar fără să știe nimeni. Nu avea cum
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
așa grozavă? Aș cam vrea să mă culc, Mămăligă, mai zice Aurora. Sper să-ți ajungă până la cinci dimineața. Dacă iar sari pe mine de pe dulap, îți jur că nu te mai las în dormitor. Da, da... Și în timp ce motanul plescăie mai departe, Aurora își târșește pâslarii pe mozaicul din coridor, îndreptându-se către somn. Oare ce-o să mai viseze în noaptea asta? Când era tânără, visa mereu, visa extraordinar de frumos. La maturitate, visele s-au întrerupt. Abia odată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
se miră Pascal. ─ E o pasăre deosebită, spune gazda. Învață foarte repede orice nume nou. Scoate dopul carafei și toarnă lichidul în cele două păhărele. E de un vișiniu de Burgundia, iar gustul băuturii e pe măsură. Ce bună e! plescăie Pascal mulțumit. ─ E ultima sticlă. Acum așteptăm roadele viitoare... Cuvântul a chemat în amintire, în închipuire, Pascal de mult bănuiește că sunt tot una, zilele călduroase de vară, forfota matinală din piețe, vrafurile de vișine pe tarabe, cu pielița plesnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
depun mari eforturi, aerul de munte, vremea schimbătoare cer hrană consistentă”. Înțelegem că vremea-i schimbătoare și soldații sînt Înconjurați de un fel de apă, din pasajul următor: „Plescăitul proiectilelor de calibru mic nu se aude”. Nu se aude, dar plescăie. E toamnă din nou. Din suplimentul revistei de cinema se detașează neostoitul Leonard Gavriliu, care semnează cronica literară a volumului 100 de poeme de Ana Blandiana. Dintru Început, cronicarul atinge cote maxime de rafinament și voluptate scriind numele recenzatei cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
germană Îmbrăcată-n negru, În vîrstă, care a rezistat nu știu de ce numai pînă la apariția unui castravecior, după care s-a ridicat brusc, ne-a urat bun venit sau drum bun sau altceva, nu s-a Înțeles, noi Înfulecam plescăind cu ochii umezi, și a plecat din restaurant, poate și din vagon, dacă nu cumva s-o fi aruncat din tren. După două zile de mers am ajuns În sfîrșit În Belgia, sîmbătă, 23 decembrie, la unsprezece noaptea. Grupul nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
capul mesei Costache crâșmarul. Primul care a întins ulcica a fost Pâcu. Cum a văzut-o plină, s-a așezat pe locul lui și, cu ochii lucind de plăcere, a amirosit boarea ce se ridica din vinul rece și a plescăit din limbă pofticios. Moș Dumitru Carpen s-a adresat lui Vasile Hliboceanu, de la masa vecină. Poftim să șezi la masa noastră! Este loc berechet. Te văd om la locul dumitale și îți plac poveștile lui Pâcu. Ba ai mai spus
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
stătuse la pândă, iar acum venise momentul să atace decisiv. - Intuiesc că le pregătești un sfârșit pe cinste celor doi. Mărturisesc că sunt foarte curios, dar savurez această curiozitate ca pe o altă prăjitură delicioasă. Aș putea să spun că plescăi de încântare. De fapt, dacă te gândești mai bine, cu cât te gândești mai bine - ca să fiu mai exact - ăștia doi, Omul cu Tatuaj și bodyguardul huidumă care scuipă în stradă - oribil! -, chiar ar trebui să dispară din scenariul tău
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
pahar peste cap. 9 Femeia se întinse ca o pisică și căscă prelung. Își duse brațele la ceafă, iar sânii tari împunseră aerul încins cu sfârcurile. Așezat în fund, pe marginea patului de o mărime impresionantă, bărbatul întoarse capul și plescăi satisfăcut, mulțumit de imaginea care i se desfășura sub ochii împăienjeniți din cauza celor câteva pahare băute. Renunță să-și mai tragă pantalonii și se aplecă peste trupul fraged al femeii, descriind o dungă cu limba de la buric și până între
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
informatic, nu te supăra pe mine... Iepurele din joben se simte important, cel care îl trage de urechi și îl prezintă spectatorilor frenetici - niciunul dintre ei nu ar dori să treacă printr-o astfel de stare, de aceea aplaudă, pentru că plescăie de încântare atunci când altcineva este chinuit - întreține conversația, dă sfaturi interesante (nu ți se pare că este chiar un bun sfătuitor?), se implică... Iepurelui îi place o astfel de implicare, o apreciază la justa valoare, am putea spune, tocmai el
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Amara, câmpia albă se desfășura în fața lor ca o nesfârșită mantie de hermină, scânteind în lumina soarelui mușcător. Șoseaua tăia o dâră lucioasă, rectilină, pe care sania aluneca vertiginos. Petre, în picioare, puțin plecat înainte, îndemna iepele arar, cu un plescăit de limbă, energic. În sumanu-i cenușiu, cu căciula neagră de miel pe o ureche, părea mai înalt și mai voinic de cum era. Nadina nu mai tăcea din gură, atâta era de entuziasmată. Aci spunea ceva lui Titu, aci scotea un
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
veche pentru Gherghina cu tâlharul ăsta, care... Ajunse în cerdac și, când rosti vorba "tîlharul", se repezi la Aristide, care ședea aiurit și cu un zâmbet nepriceput pe buze, și-i trăsni peste obraz o palmă atât de zdravănă, de plescăi, parc-ar fi dat cu o lopată. ― Nu da, Chirilă! apucă să strige Platamonu. În clipa aceea, însă, țăranii tăbărau peste ei cu pumnii și cu picioarele, tăvălindu-i pe dușumelele cerdacului. Avocatul Stavrat țipa desperat: ― Nu mă omorâți, fraților
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
devenit părtaș al marii taine : — Masonii și jidanii de la Fondul Monetar Internațional... Asta e treabă de baptiști, americănească. Apoi se întoarse la îndeletnicirile lui. Zici că e doișpe fix... repetă. — Acuma e deja doișpe și un sfert, observă Maca. — Bun, plescăi omul din buze. Dacă e doișpe fix, atunci uite cum facem. Punem prima piatră în capătul umbrei. Pe astălaltă o punem în partea ailaltă, carevasăzică la șase, atuncea batem clopotele de vecernie. Utrenia o punem la mijlocul din stânga și denia la mijlocul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Iată că s-a făcut nouă. Am mâncat supă, pește, cartofi cu slănină, salată englezească. Copiii au băut apă englezească. Am mâncat bine astă-seară. Asta pentru că locuim în împrejurimile Londrei și fiindcă ne numim Smith. DOMNUL SMITH: (continuându-și lectura, plescăie din limbă.) DOAMNA SMITH: Cartofii sunt excelenți cu slănină, uleiul salatei n-a fost rânced. Uleiul băcanului din colț este incontestabil de mai bună calitate decât uleiul băcanului de vizavi, e chiar mai bun decât uleiul băcanului din vale. Dar
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Uleiul băcanului din colț este incontestabil de mai bună calitate decât uleiul băcanului de vizavi, e chiar mai bun decât uleiul băcanului din vale. Dar nu vreau să spun că uleiul lor nu e bun. DOMNUL SMITH (continuându-și lectura, plescăie din limbă.) (Eugen Ionescu, Cântăreața cheală) 1.Precizează o temă a fragmentului. 2.Motivează rolul virgulei din prima replică a d-nei Smith. 3.Indică specia dramatică în care se încadrează textul. 4.Ilustrează două trăsături ale textului dramatic, la alegere
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
mondială. Aidoma religiei care a botezat-o, propaganda suferă de catholită 3, setea de universal (katholikos - universal, în grecește). Reclama la o bere, la orice bere, sugerează o întreagă țară, chiar planeta, năpădită de inși cu sticla respectivă la gură, plescăind satisfăcuți. O reclamă la detergent tinde, ca funcție obiectiv ideală, s-o convingă pe gospodină nu numai că fără, să zicem, Zăpadin Gel rufele ei vor fi o mizerie, dar și viața ei n- ar mai avea cine știe ce sens. Nu
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
a insistat Markovic. Faulques a revenit alene În prezent: turnul și bărbatul de lângă el, care privea fresca. Fotografiile despre care vorbea croatul. După ce a meditat o clipă, a dat din umeri. - Alteori, aparatul meu a evitat unele lucruri. Markovic a plescăit din limbă, a Îndoială. Apoi a părut să mediteze și el și a făcut un gest prin care Își corecta spusele de mai Înainte. Poate că, a conchis În fine, Faulques nu era mândru de asta. De faptul că nu
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
a făcut doi pași Înainte, a continuat. Exact doi. Voia să fotografieze ceva de pe jos, un caiet de școală. Am văzut că În șanțul de scurgere iarba era dreaptă. Înaltă și intactă. Nimeni nu călcase pe ea. Acum Markovic a plescăit din limbă. Era familiarizat cu iarba călcată În picioare ori neatinsă. - Înțeleg, a murmurat. Nu trebuie să ai niciodată Încredere În așa ceva. - M-am gândit... Bine. Ea se putea opri unde era. Înțelegi? Celălalt părea să Înteleagă foarte bine. - Dar
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Așteaptă să se așeze la masă toți membrii familiei prezenți acasă. Urează celorlalți meseni "pofta buna"! Stai drept pe scaun, nu pe o parte; În timp ce mănânci, ține-ți coatele lipite de corp, nu pe masă! Mănâncă cu gura închisă, nu plescăi! Nu vorbi cu gura plină! Așteaptă să înghiți ce ai în gură și abia după aceea răspunde la o eventuală întrebare! Când termini, mulțumește pentru masă. Nu te ridici de la masă până ce nu termină toți de mâncat. Dacă trebuie neapărat
JURNALUL BUNELOR MANIERE by RALUCA OTILIA CUCEANU () [Corola-publishinghouse/Science/1613_a_3049]