978 matches
-
din apă. Totuși, de fiecare dată mă aleg cu zgârieturi și tăieturi. Stâncile gălbui, care de la distanță par atât de netede, au o suprafață aspră, zgrunțuroasă, de parcă-ar fi acoperite cu milioane de țăndări de minuscule scoici colțuroase. Ieri am plonjat de la Capul Shruff, de pe „muntele“ meu, la vremea fluxului cu valuri înalte, și am reușit să ies cu bine din mare, deși plăcerea înotului mi-a fost adumbrită de oarecare temeri. Oricum, n-am de gând să mă înjosesc în fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Gărdulețul ăsta arată cam bizar. Când va fi terminat, voi decide dacă îmi place sau nu. E un mijloc bun de a-mi expune pietrele, dar nu cumva pământul o să le decoloreze partea de la bază? Azi-dimineață am înotat în ploaie, plonjând de pe plaja stâncoasă. Plaja se află cam la o milă depărtare de casa mea, în direcția satului, așa încât mi-am luat chiloții de baie, dar cum nu era țipenie de om, nu i-am îmbrăcat. Ploaia avea un efect calmant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Pe urmă, mi-am spus că sufletul meu o să se simtă mai liniștit după o partidă de înot. Era plin flux și marea arăta foarte calmă și mai cristalină ca de obicei. Privind în jos, de pe „muntele“ meu, înainte de a plonja, vedeam încrengăturile întunecate ale ierburilor de mare legănându-se încet, și peștii săgetând printre ele. Am înotat liniștit, urmărind acea „viziune a înotătorului“ asupra mării și simțind, o clipă, că posed și sunt posedat. Marea era o câmpie sticloasă, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
urmă, mi-am dat drumul de-a rostogolul și apoi m-am târât pe pajiștea tunsă, udă, scăldată de lună. M-am ridicat țeapăn în picioare, am ieșit din grădină și am pornit să alerg pe potecă, în fața lunii care plonja în mare. Drumul spre casă l-am străbătut alergând. Am luat o gură de whisky și un somnifer, m-am vârât în pat și m-am cufundat în somn. Am visat că am descoperit o încăpere nouă la Capul Shruff
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
aceea i-am scris lui Hartley scrisoarea al cărei text îl voi reproduce puțin mai încolo. După aceea mi-am spălat o sumedenie de rufe și le-am pus la uscat în soare. După aceea m-am dus să înot, plonjând de la scările turnului. După aceea m-am așezat lângă turn și am privit la soarele după-amiezei târzii, care răspândea mari bălți de umbră în spatele stâncilor sferice de la Golful Raven. După aceea, zărind niște turiști apropiindu-se, și cum eu eram
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Fluxul continuase să înainteze și marea ajunsese acum la vreo trei metri sub noi. Era mai liniștită decât fusese dimineața și, în lumina puternică a soarelui, apa era de un verde închis, semitransparent. — Aici înotați? E minunat. Și se poate plonja. Ador să plonjez de la înălțime. Nu era momentul unor avertismente plicticoase. De altfel, n-aș fi admis ideea că Titus poate întâmpina vreo dificultate sau că îi este teamă de mare. — Da, ăsta-i locul cel mai bun. Titus fremăta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
înainteze și marea ajunsese acum la vreo trei metri sub noi. Era mai liniștită decât fusese dimineața și, în lumina puternică a soarelui, apa era de un verde închis, semitransparent. — Aici înotați? E minunat. Și se poate plonja. Ador să plonjez de la înălțime. Nu era momentul unor avertismente plicticoase. De altfel, n-aș fi admis ideea că Titus poate întâmpina vreo dificultate sau că îi este teamă de mare. — Da, ăsta-i locul cel mai bun. Titus fremăta de nerăbdare. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Foarte bine, dar fii cu ochii-n patru! Am ieșit pe ușa de la bucătărie, am luat-o prin iarbă și am urcat pe stânci până la „muntele“ meu, ca să văd gambele lungi și albe ale lui Titus, înălțate spre cer, în timp ce plonja în apa verde. Mi-l evoca pe Icar al lui Breughel. Absit omen. Nu mă trăgea inima să înot și, în orice caz, n-aș fi vrut ca Ben să mă găsească fără pantaloni, și apoi apele erau destul de umflate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și de mine, se comportau ca și cum ar fi fost în vacanță. Titus nu avea chef să discute despre mama sau despre tatăl lui. Optase împotriva acestor probleme. Înota în fiecare zi, uneori de două sau chiar trei ori pe zi, plonjând întotdeauna de pe „muntele“ meu. Se ungea cu o soluție împotriva insolației și zăcea gol la soare, întins pe stânci. Păruse să-i fi pierit orice scrupul cu privire la „cerșetorie“, îmi accepta ospitalitatea ca pe ceva ce i se cuvenea de drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pernele din bibliotecă, James pe două scaune în cămăruța roșie, iar Titus afară, pe pajiște. Era o noapte foarte caldă, dar furtuna nu a izbucnit. A doua zi dimineața, musafirii mei se lăfăiau într-o atmosferă de sărbătoare. Titus a plonjat de pe „munte“ ca de obicei. James, după ce a vizitat turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să fixez o funie, dar fluxul era înalt). Peregrine, o halcă mare de carne albă, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am întocmit o lungă listă de cumpărături, astfel încât să-mi pot face o provizie de alimente și de băuturi cât mai aveam o mașină la dispoziție. După aceea, Gilbert a plecat din nou în sat. Titus s-a dus să plonjeze de pe „munte“. Peregrine, cu pielea de culoarea racului și uns cu soluție împotriva arsurilor, zăcea pe iarbă, lângă turn. James s-a așezat pe podea în camera-bibliotecă și a început să-mi răsfoiască volumele, citind ici-colo câte un pasaj. Gilbert
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Răspunderea mea pentru moartea lui Titus, care îmi copleșea mintea, luase acum următoarea formă: nu l-am avertizat niciodată asupra primejdiilor mării în acele locuri. Și de ce? Din vanitate. Îmi aminteam cu precizie de prima zi când eu și Titus plonjasem de pe „munte“. Voisem să-i demonstrez că și eu eram puternic și neînfricat. Aș fi ratat tot farmecul momentului dacă i-aș fi spus: „Să știi că-i periculos“ sau „E foarte greu să te cațări afară din apă“ sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
eu eram puternic și neînfricat. Aș fi ratat tot farmecul momentului dacă i-aș fi spus: „Să știi că-i periculos“ sau „E foarte greu să te cațări afară din apă“ sau „Eu n-o să înot în locul acesta“. Trebuia să plonjez laolaltă cu el și să-i ascund greutățile pe care le întâmpinasem de atâtea ori. Nu i-am vorbit niciodată de imposibilitatea de a ieși din mare în alte locuri. Niciodată nu i-am recomandat să folosească treptele de lângă turn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
din simplă vanitate și dintr-o stupidă mândrie indirectă pe care mi-o însușisem din încrederea lui Titus în tinerețea și vigoarea lui, din agilitatea de care dăduse dovadă în prima zi, când coborâse de pe turn. Firește, voise mereu să plonjeze de sus. Nici un tânăr n-o să intre prudent în mare, cățărându-se pe stânci, când are posibilitatea să plonjeze de la înălțime. Iar eu nu voisem să minimalizez, prin precauții meschine, imaginea mea despre Titus, sau imaginea pe care [i-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tinerețea și vigoarea lui, din agilitatea de care dăduse dovadă în prima zi, când coborâse de pe turn. Firește, voise mereu să plonjeze de sus. Nici un tânăr n-o să intre prudent în mare, cățărându-se pe stânci, când are posibilitatea să plonjeze de la înălțime. Iar eu nu voisem să minimalizez, prin precauții meschine, imaginea mea despre Titus, sau imaginea pe care [i-o făcuse Titus despre mine. Rumegam mereu, mereu, în mintea mea, toate aceste gânduri, spunându-mi ce aș fi putut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
alte posibilități, își croise drum către poalele acelei stânci abrupte, de care se căznise iar și iar să se agațe, pentru a se smulge din marea înșelătoare și ucigașă? Ar fi trebuit să-l avertizez, n-ar fi trebuit să plonjez alături de el în prima zi; îl nimicisem pentru că fusesem atât de încântat de tinerețea lui și pentru că trebuia să mă prefac și eu că aș fi tânăr. Murise pentru că se încrezuse în mine. Vanitatea mea l-a distrus. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
violență; valurile erau ponderate și balustrada de fier atingea apa. Am simțit că mi se aprinde în trup, dacă nu încă în minte, un licăr de viață, vechiul, familiarul fior semisexual de teamă, pe care-l simțeam pe vremuri când plonjam de pe trambulinele înalte din California, sau înainte de a mă cufunda în apele de o răceală mortală din Irlanda. Tremurând de emoție, m-am dezbrăcat în grabă și am pășit în apă. Șocul rece, apoi căldura, apoi mișcarea de săltare viguroasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o construcție postcomunistă"31), au susținut apariția unui mit fondator al postcomunismului, cel al "paradisului interbelic", printr-o reconectare simbolică a prezentului la trecut, de natură să purifice societatea de răul comunist 32. Este, desigur, de supus dezbaterii dacă a plonja în tribalismul politico-intelectual al interbelicului reprezintă o soluție pentru a șterge amintirea tribalismului comunist. Adoptarea unui maniheism pe dos trimite spre aceeași imagine ideologică a unei "credințe purificatoare", surprinsă expresiv, sub formă de constatare, de Adrian- Paul Iliescu: "Așa cum până în
[Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
șase copii. Odată era s-o încurc rău de tot. Călăuziți de doi copii mai mari, Gerhard Richtter și Emerich Tischller, am plecat să ne scăldăm la un ochi de baltă. Ajunși la locul respectiv ne-am dezbrăcat și am plonjat în apă străbătând înot ochiul de apă în lung și în lat. La un moment dat cineva a spus că la mijloc apa e adâncă de doi metri iar eu curajos am vrut să verific. Nu știu dacă era așa
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
repetat de câteva ori. Făcând aceste salturi disperate am observat în apă o creangă și cu disperare am încercat să ajung acolo. În momentul când am ajuns și am pus piciorul pe creangă, am scos capul la suprafață. Gerhard a plonjat în apă ajungând exact în spatele meu, m-a prins de păr și m-a împins, ajutându- mă astfel să înot spre mal. Cei de pe mal au tras o spaimă groaznică. Siegfried plângea. Ce am pățit de fapt? Atingând fundul
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
unor fapte interpretabile), I. reușește, fără patetism, dar cu o evidentă implicare afectivă, să refacă portretul veridic atât al scriitorului, cât, mai ales, al omului Eusebiu Camilar. Varietatea tematică și stilistică, naturalețea, dezinvoltura relatării, luciditatea dublată de capacitatea de a plonja în zonele fantasticului sunt doar câteva dintre notele definitorii ale prozei sale. SCRIERI: Orașe nostalgice, 1969; Versuri, Iași, 1980; Grădina de iarnă, București, 1987; Necuprinsele, postfață Constantin Călin, București, 1999; Pașaport pentru Orașul de Sus, București, 1999; Doctorul de pe comoară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
suficient de bine consecințele care decurgeau din alegerea termenului "Constituție". De fapt, s-au dramatizat mizele și au determinat un număr de guverne de a decide ratificarea tratatului pe calea referendumului. Voturile NU ale francezilor și olandezilor privind "Constituția" au plonjat mediile europene într-un profundă dezordine, haos și confuzie. În iunie 2006, Consiliul European a încredințat Germaniei, care deținea Președinția Uniunii Europene (1 ianuarie 1 iulie 2007), sarcina de a explora pistele posibile de renegociere. A apărut ideea potrivit căreia
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar lipsite de puterea de a-și depăși egoismele, predispuse în consecință să plonjeze în imaginar, să nutrească bovarisme. Contraponderea banalului e, în această lume, insolitul exprimat în acte de violență, în crime enigmatice. Inserția în obișnuit a senzaționalului, în real a misterului devine compatibilă cu grotescul, dar și cu deschiderea spre parabolă. Se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
mai mult decât o realitate meteorologică. Metaforă existențială, ea semnalează anestezia și finalmente lichefierea totală a spiritelor, anihilate de agresiunea neantului. Plictisul cvasiconcentraționar e înzestrat de prozator cu trape invizibile. Prin ele, într-un moment de semitrezie, se poate oricând plonja ireversibil în capcana tenebrelor terifiante, care semnifică în mod palpabil coșmarul comunist. Valahia de mucava (1996), scriere cu statut incert - eseu, jurnal intelectual și confesiune -, are ca punct de sprijin tripla calitate a lui V.: participant la revolta anticomunistă din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290561_a_291890]
-
Incași. Această dinastie a coexistat cu imperiul spaniol pînă cînd ultimul său reprezentant, slăbit, a fost asasinat În piața centrală din Cuzco, din ordinul viceregelui Toledo. Un deal stîncos, Înalt de peste 100 de metri, se termină brusc, părînd că ar plonja În rîul Vilcanota. Fortăreața se odihnește În vîrful acestuia și singura ei latura vulnerabilă, legată prin cărări Înguste de munții vecini, este păzită de paveze din piatră ce Împiedică accesul oricărei forțe invadatoare similară ca putere cu apărătorii. Partea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]