4,286 matches
-
neobișnuit; frunze ruginii; copaci goi; întunecata doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
doamnă a codrului; Despre copaci: copaci goi, solitari; rădăcini ca de oțel; pomii par niște candelabre colorate; fagi cu vârfuri sure; plop negru încrustat în cer; plopii, umbre solitare; plopii ca niște fantasme albe; plopii înșirați se pierd în zare; plopii s-au desfășurat în mantale lucii; sălcii plângătoare; sălcii bătrâne își mișcau pletele argintii; pomi îmbrăcați în dantele albe, cercelate; sălciile oftează, șoptesc; o lumină dulce se cernea printre crengile sălciilor; brazi ca niște lumânări de flacără verde; un zarzăr
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
capului, astfel încât fruntea rămânea liberă și goală și fluieram alene un cântec monoton.” Mihai Eminescu - O zi de vară Furtuna ,,Furtuna, odată, m-a prins la căsuța din poiană. Parcă voiau să-și smulgă rădăcinile din pământ, așa se frământau plopi cenușii de la marginea poienii. Fagii bătrâni se cutremurau mânioși, se aplecau prelung și iar se îndreptau. Printre ei, din inima codrului, zvâcnea cu vârtejuri, cu frunze spulberate, cu găteje, mânia furtunii. Un zvon greu creștea între nourii negri. Învăluiri dese
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
lume privirea-i speriată ca de pe alt tărâm, iar ultima lui rază de-abia mai sclipește în cea din urmă frunză care tremură căzând încet. Noaptea, când liniștea este mai puternică si când totul se îngroapă în bezna nesfârșită, iar plopii își lasă în jos crengile rupându-se încet, toamna se simte tot mai mult. De sub faldurile de întuneric și de flori, de sub brazdele sângerate de culori, toamna își trimite mesaj după mesaj, intrându-și treptat în drepturi. Simona Bârsă, clasa
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
pretutindeni cu portocaliul palid de flacăra înaltă, cu limoniu diafan de fluture primăvăratic, cu roș-dulce și putred de vișină coaptă, cu galben și cu roșu își coase codrul ià. Și fiecare copac din cei mari primește toamna după ritualul lui. Plopii lungi îi trimit în întâmpinare roiuri mărunte de fluturi, stejarii sună în cale din foi de tinichea ruginite și arțarii din cimitire îi depun cu evlavie la picioare stele mari de aur. Speriate de atâtea apariții bizare în jurul lor, frunzele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
albă și pufoasă. Într-un stejar am văzut un stol de pițigoi gălăgioși. Ei ciuguleau mugurii mici. Gândacii stăteau ascunși sub coaja arborilor bătrâni și găunoși. O ghionoaie cenușie ciocănea în coaja unui fag cu ciocul ei lung și puternic. Plopul mlădios își tremura frunzele foșnitoare. Stejarul vânjos își întinse ramurile groase împodobite cu nea imaculată. Pârtia se întindea netedă până în depărtări, scârțâind din greu sub tălpicii nărăvași care prinseră a zbura... Alexandru Căciulă, clasa a III-a C Iarna Decembrie
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
trag cu săniuțele pe derdelușul lunecos și se bat cu bulgări de zăpadă. În păduri, copacii s-au îmbrăcat cu un văl de promoroacă. Ei s-au împodobit cu o ghirlandă de buchete. Prin crengile cochete anină flori de marmură. Plopii sunt ca niște umbre solitare, niște fantasme albe îngrozitoare. Doar câteva vrăbiuțe zgribulite mai caută de mâncare în frigul iernii. Animalele sălbatice hibernează. Cerbii și țapii cei negri și țintați mai caută hrană; căprioarele gingașe cu picioarele ca niște lujere
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cetate minunată, ca și una din cele construite de Ștefan cel Mare. Este printre locurile cele mai agreate de hușeni. Adesea aceștia vin să admire această minunată pădure. Și au destule lucruri de admirat! Stejari falnici, frasini uriași, ici-colo câțiva plopi ca niște coloane fără de sfârșit, fagi, carpeni, toți par o armată strașnică ce se prezintă mereu la datorie. Pe copaci, liane lungi și încâlcite, flori de diferite culori, ca și cum ploaia ghidușă le-ar fi vopsit de pe o paletă vrăjită. Dar
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
copac din pădure e întortocheat, răsucit. Parcă un uriaș i-ar fi întortocheat în joacă. Privind un copac până sus, privirile-ți se încrucișează cu atâtea răsuciri. Pădurea are două poiene. Într-una din ele, scăldată în aur, sunt câțiva plopi. Cred că ei sunt singurii copaci drepți din această pădure. Măcar privindu-i, nu te mai dor ochii. Se înalță semeți, ca niște coloane infinite. Printre ei se aude muzica ușoară a vântului, care se joacă printre podoabele lor de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
sau glasuri vesele fericite reprezintă adolescența cu vise, cu idealuri, cu planuri pentru viitor, reprezintă maturitatea, severitatea; reprezintă bătrânețea cu flori albe ninse pe la tâmple. Patria este leagănul alb și proaspăt mirositor a viață nouă, este căsuța pierdută în verdeața plopilor din fața ei, cu mușcate roșii înflorite la fereastră, este cântecul mamei plin de dragoste, este lacrima mamei ce-ți cade pe obrajii înferbântați de boală, sau este surâsul cu care te înconjoară ființele dragi. Tot patria este basmul bunicii parcă
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ta de maică iubitoare. Parcă te văd, ca într-un vis tainic, cum stai în căsuța de pe malul apei, unde se întâlnesc cărări ce duc la moară. În jurul tău e numai tristețe, apele curg în vale cu vuiet puternic și plopii în umedul amurg doinesc eterna jale. Mi te închipui, frumoasă și firavă, cum taci îngândurată. Știu că nu ai bani și că poate în vatră nu ard decât vreo trei vreascuri rupte dintr-un gard, trosnind din când în când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
mamă dragă. Află că am început să scriu poezii. Multe dintre ele mai trebuie însă retușate. În tot ceea ce fac, îmi amintesc de tine, de surorile cele dragi și de căsuța noastră. Parcă văd mereu vadurile cu ape repezi, zbuciumate, plopii copaci unduitori și subțirifoșnind, tânguiesc un cântec de jale și cărările neumblate, devenite un suflet al tăcerii sau al absenței. Acolo, parcă, te zăresc ușor la geam pe tine, în căsuța noastră. Aud parcă flacăra clipind în vatră din cauza puținelor
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Eminesciana Flori de tei deasupra noastră... Zbucium de valuri uitate în secol de marea adâncă, albastră. Cântec de stele anemic, răsunând în noapte de luceafăr. Pietre dormitând în loc, cântându-ți lacrimile. Flori de tei nescuturate de la plecarea ta oftează deznădăjduite. Plopii mătură cerul, ștergându-i norii uitați. Firele de iarbă cântă umbra pașilor tăi, florile înfloresc în umbra sufletului tău, pământul bate inima ta nemuritoare. Făptură misterioasă, miraculoasa, nu te-am văzut, dar te cunosc atât de bine! Mai mult ca
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
cé Vasea Îi rupe florile lui Violeta. Se-aud bétéi de palme. O faté din clasa a șasea ține În mîné niște foi și-ncepe sé citeascé. Se mișcé numai cravatele și sus În copaci, se mișcé frunzele. SÎnt niște plopi Înalți, se vede printre ei acoperișul școlii. Dacé-ți faci vînt, poti sé ajungi pe școalé. Atît de joasé pare școală. Poți sé péșești pe ea și sé te duci. Sé călci că pe drum. Atît de joasé pare școală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
Iei bétaie la toamné, dar pîn’ la toamné nu te știe nimeni. Și-apoi, la toamné, nici nu mai este Nadejda Petrovna. Te muți În școala cea mare. Acolo sînt alți Învéțétori și nu te mai cauté. Frunzele albe ale plopilor mișcau. Le bétea soarele și ele Îți luau ochii. CÎnd se opri În dreptul lor un nor mare, alb, nici nu se mai vedeau frunzele. Se vedea numai ceva care se mișcé. Și dacé te uitai mai mult, puteai sé te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
mare, alb, nici nu se mai vedeau frunzele. Se vedea numai ceva care se mișcé. Și dacé te uitai mai mult, puteai sé te sperii pentru cé Îți pérea cé norul s-a amestecat cu frunzele și s-a fécut plop și sté pe-un picior negru, În spatele directorului. Șasa Își muté lalele pe brațul drept și se muté de pe un picior pe altul. Față din clasa a șasea trecu În rînd și altcineva a Început sé vorbeascé. Dar n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
-
raporturilor polono-române, un sincer prieten al Poloniei. Autorul, ca umanist, consacră numeroase pagini istoriei și culturii poloneze din cele mai vechi timpuri până azi". Przemyław Burchard, "Favorabil despre Polonia", Poznaj Swiat, iunie 1975 "Astfel spus, el nu aduce, de exemplu, plopii de aici arbore blazon al acestei poezii pentru a pune alături de cei ai lui Eminescu, Arghezi, Botta și, mai ales Bacovia, păstrându-i în continuare pe malul Vistulei sau pe străzile Varșoviei, adică acolo unde au încolțit". Darie Novăceanu, "Poezia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
dicta memorabila. Vergangenheitsbewältigung e titlul unui program școlar privind asumarea trecutului. La noi n-ar trebui să funcționeze, la fel ca-n Germania, un program de acest tip? Poate că spațiul în care trăim n-ar mai fi frunză de plop tremurător. Bătut, zgîlțîit, răsturnat de tot felul de vijelii est-vest, vest-est. Una dintre recentele doxe/noxe e că istoria nu mai contează. A spus-o și Antofiță, la oră de vîrf, cu glas ascuțit și sărind consoanele. (Se poartă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
dragă, că nouă ni-a fost tare dor de Măria-Ta, îi spune eruditul meu de cîine, ca din cronică. Îl mîngîie pe fruntea socratică, dar rămîne supărată: Mă simt ca un cîine, Tano. Ca un cîine. E supărată că plopul crescut în colțul blocului s-a uscat și a căzut din picioare, cum mor copacii. N-am fost acolo, dar pîrîitul lemnos al căderii îl pot auzi. Îl vedea în fel și chip. E și termometru al stărilor personajelor ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
auzi. Îl vedea în fel și chip. E și termometru al stărilor personajelor ei. I se părea, uneori, că are un aer desuet, de catarg într-un port mort. Își rezema ochii de el cînd își bea cafeaua și ploua. Plopul se ridica pe vîrfuri, să i se uite în casă. Matur, îi depășise etajul: Mă cam privea de sus. Și, oftînd: Avea pielița prea fină ca să reziste la poluare. S-a prăbușit. Nichita Stănescu îl personalizase și el pe "arborele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
durat până când, ca în orice afacere, interveni lăcomia. Doritorii cereau acum eșantioane de realitate. Un smoc de grâu cu greieri cu tot, gura unei fecioare, un castron cu apă de Dunăre și icre de crap, o floare de tei, puful plopilor, notele printate de la examenul de bacalaureat, o felie de arșiță, un calup de Bărăgan. Când s-a descoperit că Brăila putea fi restituită din bucăți, dincolo, s-a trezit orgoliul brăilenilor. Au introdus în combine MP3-uri, în laptop-uri dischetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
citească într-un text dramatic subtila pauză, punctuația cu sens, gândul dintre cuvinte, ne călătorirăm într-o seară în spatele existenței acestora înainte de începerea ei, undeva între Baldovinești și Vădeni, pe câmp, unde asistarăm la facerea acestor iluștri magiștri din lemnul plopilor rupți de ploile diluviene care abundau pe câmpiile Brăilei de la începuturile acelui Din totdeauna al Poveștilor din trecut. Ființe eterice se materializau și, luând chip de lucrător, ciopleau, ca Geppetto pe Pinocchio, profesorii. Ei, în mărime naturală din lemn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cantonului părăsit, pe când trenurile treceau în derâdere cu vremea, am observat cum alți Gustav, alți Mihai, Samaliot, Any, Hugo, Nilă și ceilalți erau fabricați din lemnele căzute din marfare, fag, brad sau pin sau din traversele părăsite sau din buturugile plopilor retezați din apropierea liniilor de tren. Așadar, aici se crea lumea de marionete-profesori și de marionete-elevi. La aceeași vârstă la care noi ne jucăm de-a v-ați ascunsa după regulile lui Moș Eveniment. Înspăimântați, ne-am întors acasă, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
pe un fotoliu într-un colț al camerei. Cine și-ar fi închipuit c-o să avem parte de un ger ca în toiul iernii? se întreabă domnul Președinte, afundîndu-se cît poate de tare în scaunul din dreapta șoferului, privind afară la plopii din marginea șoselei goliți de frunze și încărcați cu chiciură. — Să fie după mine, aș rămîne aici la căldurică și aș lăsa-o naibii de revoluție, zice Sena sorbind primul cu mare atenție ca să nu se ardă, e prea frig
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită de apele revărsate ale Siretului. Acesta, În cea mai mare parte a anului era calm, se umfla mai În fiecare primăvară, devenea tulbure și vijelios, nu-i mai ajungea
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]