534 matches
-
Ion dar a scăpat plosca în fântână. Paznicul câmpului făcându-și rondul, l-a văzut aplecat în fântână peste știubei și a venit spre el. S-a folosit de furcoiul ce-l avea cu el și-a reușit să scoată plosca. A spălat-o bine și-a umplut-o cu apă. Nouă ni s-au lungit urechile așteptându-l. Nu ne am apucat de mâncat, că nu era frumos să servim fără el. Vorba aceea: Toți pentru unul și unul pentru
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
de fân, sub cerul liber, cum se nimerise. Ultima noapte ajunsese la un preot, Într-un sătuc răsfirat pe coasta muntelui. Îl primise cu prietenie fără a-i pune Întrebări bănuitoare. De la el avea În desagă o pâine și o ploscă cu vin tare și amărui, din care sorbea din când În când câte o Înghițitură ca să prindă putere. Cu mare cruțare, căci nu știa când va ieși din pustietate. Spre seară ajunsese Într-o margine de luminiș și ca de
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
trimită? Acum vreo două seri, am și pierdut socoteala când, am nimerit acolo sus, undeva pe o coastă de munte, la o așezare omenească. M-a găzduit preotul, Dumnezeu să-i răsplătească, și mi-a dat o pâine și o ploscă cu vin. A fost ultima ființă omenească pe care am văzut-o. De atunci rătăcesc prin pădure și mi-am terminat merindele. Am mers În sus și-n jos și n-am văzut decât pădure și iar pădure. M-am
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Păstră agrafa de argint pe care i-o dăruise Adelheid la prima lor Întâlnire, atunci când o salvase de la moarte, și porni mai departe, ducând cu sine doar traista de cioban, În care se aflau, ca odinioară, o pâine și o ploscă cu vin. Se mai Întoarse o singură dată să privească de departe castelul ce străjuia noul oraș. Apoi se Îndreptă spre apus. Câțiva ani mai târziu un cioplitor În piatră venit de departe lucra la portalul bisericii din Taragona. În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
face îndată seară și întuneric adânc. Călăuza, parcă ar fi influențată de mânia apelor și a cerului, de neliniștea înconjurătoare, începe a fi neastâmpărat. Parcă s-ar gândi la ceva, parcă ar vrea să ia o hotărâre; bea des din ploscă; și deodată începe a avea mișcări ciudate. Cum izbutesc a-l liniști și cum el singur în urmă e mulțămit, se închină și oftează în liniștea serii, la un canton singuratic în munte... * La Dorna 6 August. La Hotar. Bistrița
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
au mutat întru veșnica viețuire. (r.t.) Contimporanii lui Ștefan: Ludovic XI, Carol VIII, Ludovic XII, (Franța) Ludovic Morul (Sforza); Borgia Matei Corvin (Ungaria) Albert (Polonia) Timp și bucurii: Caii se hrănesc cu orz. Mămăliga se face din malaiu mărunțel Plosca la drum. Meii la stâni. Cașul ... Printre vii, livezi și dumbrăvi... Sate multe, însă mici. Două, trei, șase, gospodării Un războinic trist din pricina iubitei furate de tătari. (r.t.) Tatar rob. Țigani robi. Fântână într-un fel de oază de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
lucru și am făcut o nuntă. Cum se face nunta: cu mire, am uitat cine a fost mire. Mireasă a fost Petrică Apostolescu. Socru mare a fost Dtru. Bejenariu, soacră Fetcu Dtru. și eu Gh. Rădășanu am fost vornicel, cu ploscă ca la nunți. Și într-o sâmbătă seara după ce am eșit de la masă am pornit cu nunta de-a curmezișul patratului, de la văcsuitorul 32 3 la meditația clasei a V-a unde eram noi. Și când am pornit de acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
fără alcool! Nu sunt singurul. Lângă mine se așează trei pelerini, unul probabil corean, și toți servesc prânzul în aceași manieră. Sunt foarte mulțumit pentru că în mijlocul pieții este o operă artistică, din fier, cu lucrurile necesare pelerinului: o bicicletă, rucsacul, plosca pentru apă, bastonul, bocancii, scoica și pălăria. Mulți se opresc și fac fotografii iar în planul doi sigur intru și eu. Cine știe câți mă vor vedea și pe mine în fotografiile lor mâncându-mi cu o poftă necamuflată sandviș-ul abundent
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
și poftă de vorbă cât lumea. Parcă făcusem cine știe ce izbândă. Cu cât să deșartau sacii și butelcile, cu atât poveștile vânătorești deveneau mai gogonate. Ca să dau o idee despre ce este în stare să istorisească un vânător sătul cu o ploscă de Cotnar trasă la măsea, e destul să spun următoarea întâmplare a lui Codreanu, care se jura pe oțelele puștei lui, tot ce-avea el mai scump pe lume, că era adevărată: Într-o zi la o goană, povesti el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
a lui, printr-o alegere neîmplinită a femeilor lui, prin persecuția Obiectului dorit, râvnit, poftit [...]. Eufimia venise de la Vidin cu cele două surori ale ei, Luiza și Cristina, și cu fratele lor zidarul, debutând În postul de casie riță la „Plosca de aur“, vechiul magazin cu pânzeturi din Bără ție. Nu ea era cea mai plăcută dintre surori; iar cele trei nașteri din căsnicia ei cu Bucuța o obosiseră curând de tot. Disprețuind orice cochetărie sau chiar numai grija pentru cum
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
aveau de mâncare În acea zi În casă: tăvi și oale cu ghiveci, cu varză, cu tocană sau cu ciorbă, atunci smulse de pe plită, fripturi de pasăre cu legume și cu ardei de-ți lua gura foc, stâmpărată repede din ploștile cu vinul care nu lipsea din nici o casă, căci fiecare Își avea peticul lui de vie și de grădină cu zarzavat, Într-o cultură a pământului din cele mai intensive ce am văzut vreodată, prin utilizarea pământului de muncă până În
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
depanajul motorului. - Cât mai puțin confort pentru un minimum măcar de sportivitate. - Drumuri, popasuri și Întâl niri cu oamenii, ba chiar și cu Dumnezeul rumânilor, și zăbo viri ale inimii păgâne și date la rele, prin dumbrava Domniței Aricia. - Ulcele, ploști și urcioare, harapnice și pungulițe, du cipali și faraonoaice, culese de un vagabond li bertin pe toate drumurile țării. AM PRACTICAT SPORTURILE (PARCĂ N-Aș CREDE!), șI ASTA Încă din fragedă junețe, căscând gura, În grădina Rașca, dimpreună cu beizadea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
cu „coada“ zmeului făcută din tifon pentru bandaje; cu „gura“ zmeului fie „trăgătoare“, fie „Înălțătoare“, după sco purile de luptă sau Întrecere sportivă urmărite; și cu sfoară „sibiaș“ pentru zmeiele mai mici, sau „răsucită“ pentru cele mari, cumpărată numai de la Plosca de Aur din Bărăție. Ei! dar după tehnica, savant calculată, a dimensiunilor și proporțiilor dintre laturile zmeului și dintre „capul“ și „coada“ lui, venea tehnica, mult superioară, a Înălțării și a mane vrării zmeului, pe timp frumos sau noros și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de la Bran, unde s-a zvântat pe iarba de munte cu rouă, sau cu telemeaua grasă de toamnă mâncată cu ceapă roșie și dulce adusă de la Făgăraș. și fiindcă veni vorba de băutură, să nu uit iarăși de mărețele mele ploști ardelenești, Îmbrăcate În piele de vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
veni vorba de băutură, să nu uit iarăși de mărețele mele ploști ardelenești, Îmbrăcate În piele de vițel neargăsită, strânse cruciș și pe coapse În curele cu paftale de piele bătute cu rânduri-rânduri de bumbi mari de aramă cât unghia; ploști vrednice să slujească numai la nunți domnești, dacă nu m-am fost Învrednicit până acum să torn din ele, cu lăutarii cârd și cu ștergarul Înflorat cu alesătură din război, atârnat de gâtul cobzei, la nunta băiatului, plănuită sus pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
socialist, de luptă împotriva poluării mediului spiritual, pentru făurirea unei culturi socialiste.“ (Contemporanul, 24 septembrie 1971) HURJUI Ion „Acum s apropie, se strâng În brațe ca de-o viață Îmbrățișați și-i numai bucurie. Viticultorul toamnei cu vinul Roșu-n ploscă și în obrajii tineri, Cu pâinea bogăției Primește în palatu-i din arbori seculari Pe primul președinte al României.“ („Cornul abundenței“, Cronica, 20 ianuarie 1978) IACOBAN Mircea Radu „Cei dinaintea noastră își cinsteau contemporanii din fruntea țării cu câte un determinativ
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
Dar personalul ăsta - în general fete tinere și frumoase - nu știe să se poarte altfel. Tutuiesc toți bolnavii, îi manevrează brutal, îi reped pe „aparținători“ și au buzunarul căscat pentru orice: o perfuzie schimbată, un pansament, un cearșaf curat, o ploscă. Dar când e ora de vizită a Profesorului, zburătăcesc toate ca niște găini albe în jurul suitei de medici și studenți. Unul dintre stagiari, cu care am fumat pe balcon mai devreme, îmi face cu ochiul. Are surâsul unui copil cu
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
cu care avea să plece în pelerinaj la Ierusalim. Își cumpără deci pânză de sac groasă și foarte aspră, din care își făcu o haină lungă ce-i ajungea până la glezne. Își făcu rost de un toiag și de o ploscă, atârnându-le de șaua catârului. Își cumpără și niște opinci, dar nu încălță decât una, nu de dragul de a nu fi în rând cu lumea, ci pentru că avea un picior înfășat, care îl durea destul de tare. Și în fiecare seară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
cu părul mătăsos care scăpa în șuvițe dezordonate, drepte, ce-i dă deau un aer nepieptănat (cât am mai suferit din cauza asta!). Încă mai credeam că Amărădia e cel mai mare fluviu din Europa (la 7 ani). Apoi, Melinești (Gura Ploștii!) - copilițele care ne ieșeau înainte, bătrânii care-mi sărutau mâna măslinie, cu degete subțiri... Și apoi mă gândeam: încă 8 kilometri și am să ajung... la noi. „Păru’ Legat“, clopotul bisericii, apoi tata îmi spunea, invariabil: „Am intrat în hotar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vorbește de „velnițile jidovești” de lângă târgul Soroca (nordul Basarabiei), unde se „fierbea” horilcă, al cărei import era oprit <endnote id="(479, p. 173)"/>. Nu Întâmplător, mulți termeni din acest domeniu sunt de origine slavă : „cârciumă” („crâșmă”), „podgorie”, „povarnă”, „horilcă”, „butelcă”, „ploscă”, „vadră”, „velniță”, „votcă” etc. În acea epocă, Țările Române nu numai că erau „grânarul Constantinopolului” (cum remarca, pe la 1785, consulul austriac Ignatius Stefan Raicevich ; <endnote id="cf. 378, p. 113"/>), dar - fiind vasale Imperiului Otoman - erau și obligate să-și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ridicat tabăra de la Adrianopole, să nu se întindă molima. Oastea adunată de plecare spre Moldova s-a risipit. Acuma, de-or veni... la anu', poate... la anu' de-or mai veni... La anu'?!... șoptește Ștefan aiurit. La anu'?! Gherasim smulge plosca din mâna unui boier, râde și trage dușcă după dușcă, gâlgâind. Iisuse... La anu'... Fantastic... murmură Ștefan. I se moaie picioarele... Cade în genunchi.... Se face ghemotoc la pământ, cu fruntea la pământ. Rămâne așa, neclintit, în tăcere, ghemuit. Boierii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Lui, îngenuncheat, Domnul Ștefan cufundat în rugăciune. Alături icoana aurită a Sfintei Fecioare și candela ce licăre nestinsă, Sfântul Gheorghe ucigând balaurul, alți sfinți întunecați, uscați, afumați: sfinți bizantini. Pe o măsuță joasă, se află colaci, colivă, ulcele înflorate, o ploscă, lumânări, toate cele rânduite după datină pentru pomenirea morților. Tăcerea adâncă e tulburată numai de sfârâitul lumânărilor ce ard picurând. Alexandru intră pășind ușor să nu-i tulbure ruga. Simțind suflare omenească în spate, Ștefan zvâcnește fulgerător cu mâna pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nopțile mele somnul. A fost cumplit, șoptește Alexandru. Biet de tine, tăicuță, prin câte ai trecut... E frig aicea? îl întreabă Ștefan înfiorat. Nu... Ștefan își șterge cu palmele obrajii uzi, zâmbește vag: Să ne încălzim dar... spune și ia plosca, umple două ulcele cu vin. Zi, bogdaproste! Să-i fie lui taica, maicăi și Maruței, adaugă și Varsă câteva picături. Bogdaproste... Ștefan pășește agale, pe gânduri: Când ai intrat, ai văzut, am pus mâna pe pumnal. M-am și speriat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Și, dacă se stârnește și vreo binecuvântată de boleșniță, dă Doamne bine! Ești nemaipomenit, spune Stanciu. Povestea cu mâța chiar e adevărată! Gherasim, sfârșit, se lasă ușurel într-un jilț: Mă iartă, Doamne... Stai!... Stai!... și Ștefan îi întinde o ploscă. Îți mulțumesc, căpitane! Gherasim bea cu nesaț, își șterge gura cu dosul mâinii și vorbește cu voluptate: Ar mai fi o veste, se codește el. Desigur, proastă, spune Ștefan cu un zâmbet crispat. Un înger de mi-ar cădea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
el și îi întoarce ploscuța. Să ne întoarcem cu sănătate! Din bojdeuca alăturată, iese o bătrânică cu un maldăr de țoale pe care le aruncă într-o cărucioară pe două roți. Să trăiești, Savastiță! se dă la ea moșneagul cu plosca. Să trăim, să trăim! îi răspunde acru, în răspăr, bătrâna, văzându-și de treabă. Pe după bojdeucă, se furișează tiptil un moșneag înarmat până-n dinți, cu un coif mâncat de rugină, cu arc și tolbă la spinare, toporișcă la brâu, ghioagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]