565 matches
-
înfruntam cu deșertul și că cel mai important lucru era apa. — N-am uitat de ea. — Ah, nu? Atunci cum se face că n-am adus decât două butoaie? — Am adus trei... - interveni Cesar Mendoza. Am calculat că dacă avem ploștile pline și trei butoaie, câte unul pe zi, ar fi fost mai mult decât suficient. — Trei...? repetă surprins sud-africanul. Și unde este al treilea? — Parașuta nu s-a deschis. S-a spart în aer. Se putea crede că nesperata mărturisire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe pilot. Aici e bine! zise. Celălalt aprobă cu un gest și începu manevra de coborâre, aterizând apoi fără intenția de a opri motoarele. Mafiotul cu cămașa roz scoase un șiș ascuțit și-i tăie legăturile prizonierului, în timp ce-i arăta plosca mare ce se afla sub scaunul său: — Dacă o lungești bine, apa asta poate să-ți ajungă două zile. Marc Milosevic îl privi cu ochii holbați de groază. — Dar ce, aveți de gând să mă lăsați aici, în mijlocul deșertului? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
și-i făcu un gest semnificativ pilotului ridicând degetul mare, așa încât în câteva secunde aparatul se înălță și-și continuă drumul ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Marc Milosevic reacționă după mult timp. Rămăsese întins pe jos, ținând strâns plosca, orbit de praful pe care-l ridicaseră elicele și atât de zăpăcit de cele întâmplate, încât abia după ce aparatul deveni o muscă în zare pricepu că ceilalți îl abandonaseră și nu aveau nici cea mai mică intenție să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
-i împrumute ochii aprinși și dibaci (III 5) se arată în stare să plece de unul singur să caute mușchi proaspăt (I 3) și apă de izvor (III 1) sau să culeagă iarba roșiatică (III 1). Mai important, el recunoaște plosca oferită de Antigona lui Eumet, indiciul decisiv în stabilirea identității dintre străinul aflat în drum spre Teba și cel venit de la Kolonos : acesta poate, așadar, să le arate drumul corect către destinația lor, primind în schimb îndrumarea corespunzătoare spre cetatea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tragic al spectacolului, cu toate că eroul l-ar depăși și astfel l-ar învinge. Criticul oferă chiar soluții de detaliu pentru un deznodământ adecvat concepției tradiționale cu privire la tragic. Antigona, glasul orb al destinului, ar putea să-l înșele pe Oedip schimbând ploștile, ceea ce ar duce la otrăvirea lui Eumet. Oedip ar muri la rândul său după ce ar bea din aceeași apă otrăvită, iar în timpul agoniei și-ar face apariția oracolul care ar filosofa asupra destinului și a salvării eroului : refu zând crima
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ajung la casa aceea, se baricadează În ea, turcii Îi asaltează de sus cu lăncile. Sieur Ferris de Loupey e lovit În spate, „și rana a fost așa de cumplită, că sângele țâșnea din ea ca atunci când scoți dopul de la ploscă”, iar Siverey primește o lovitură de tăiș În plină față, „Încât nasul Îi cădea peste buze”. Și tot așa, apoi vin ajutoarele, ies ei din casă, acțiunea se mută În alt loc al câmpului de bătălie, altă scenă, alți morți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și derutantă. Augustus Privett-Clampe este un om a cărui existență a fost cândva cunoscută și controlabilă, ca un lucru care putea fi întors pe toate părțile și examinat. Era o viață simplă, din câte își mai amintește, la fel de inteligibilă ca plosca de apă de la brâu sau pistolul al cărui butoiaș îi încălzește atât de plăcut mâna prin mănușa din piele. Dacă ar fi să-i deschizi dosarul de la Biroul Indian, n-ai vedea nimic altceva decât succese înscrise acolo. Alcoolul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
pregătirile pentru partida de vânătoare. Hainele kaki și topi-urile de soare stau aranjate frumos pe paturi. Puștile de vânătoare de 375 sunt curățate, unse și așezate cu vârful în jos. Se verifică torțele electrice, substanțele împotriva țânțarilor, se umplu ploștile și cutiile cu mâncare. Mai durează câteva ore bune până să se însereze, însă toată lumea e deja cu mintea la noaptea pe care o va petrece în pădure. Ei, poate nu toată lumea. Mai sunt și distrați. Lui Charlie, Gus i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
printre toți acești străini, mai mult străini decât invitații săi. Nu-și găsește locul. Din când în când, mai aruncă o privire spre maiorul beat, care se împleticește printre mașinile parcate, cu un picior de pui în mână și o ploscă cu băutură, făcând mișcări involuntare, bruște, din partea de sus a corpului. Așa să fie? Da, pare să vorbească singur. Jean Loup va scăpa repede de el. Dacă individul nu face recomandarea care trebuie după prostia aia de film porno, va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fi tratat civilizat în gaura asta de oraș? Mitocănie, asta este. A naibii mitocănie! Pare să se adreseze animalului. Bobby înaintează cu atenție, până ajunge la marginea petei de lumină. Băiatul se cam clatină, căutând ceva în buzunare. Găsește o ploscă din care bea și pare să fi luat o decizie. — Foarte bine, vaco. Dacă n-o să joci cinstit, voi scoate mănușile. Îți spun acum, mă înțelegi, te tai și te servesc cu sos de hrean și pudding Yorkshire. Vaca îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
dintr-un district învecinat, este angajat ca bucătar-șef. În cele din urmă, cad de acord ca frații lui Yusef să păzească caravana. La sfârșitul săptămânii, lăsându-i pe finlandezi pe camioanele lor, iar pe Short proptit în pat cu plosca la șold și câteva cutii de fasole, expediția poate porni pe ultimul tronson al călătoriei, iar profesorul Chapel se leagănă periculos pe spatele unei cămile în mijlocul cetei de bărbați. Pagină separată Zi de zi, ceata avansează pe un drum recent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Din nou privirea fixată spre fața lui. Mai aproape de data asta. Of, la naiba, dar spune odată ceva. Intreabă-mă cum s-a întâmplat. Sau întreabă-mă dacă mă doare. Sau întreabă-mă cum e să îți faci nevoile într-o ploscă. - Hei, cum să-l botezăm? rupse Sellitto tăcerea. Ce ați spune de „Scamatorul”? Acesta era un obicei răspândit printre detectivi: până descopereau identitatea unui infractor, aceștia îl botezau cu o poreclă îndeajuns de sugestivă. - Nu, sună prea inofensiv, interveni Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
De data aceasta, Rhyme și ceilalți nu scăpară din ochi mâna ei stângă. - V-ați uitat toți la mâna mea stângă, nu-i așa? râse ea. Dar nu ați observat că am împins cu piciorul chestia aia albă în spatele mesei. - Plosca, spuse Rhyme tăios și vizibil iritat că fusese păcălit din nou, dar simțind palida consolare de a fi numit obiectul cu pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
mesei. - Plosca, spuse Rhyme tăios și vizibil iritat că fusese păcălit din nou, dar simțind palida consolare de a fi numit obiectul cu pricina, un obiect deloc obișnuit de altfel. - Nu serios? întrebă ea deloc surprinsă. Nu e doar o ploscă. E și o distragere a atenției. Pentru că în timp ce voi vă uitați la ea, eu am luat asta. Iată. E important? Îi înmână Ameliei Sachs un încărcător pentru arma Glock; aceasta se încruntă și verifică atent dacă îi mai lipsea ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
acela, m-oi ruga să te pomenească Domnul în împărăția Lui. Vino cu mine și-mi arată și nu-ți va părea rău”. — Dar în ce voia să-l pună? - întrebă lovănuț. — Avea o canistră mărișoară la el și-o ploscă mai mică, cât să guste pe drum la întoarcere. Și dumneata ce-ai făcut? — Am ieșit cu el la drumul Pașcanilor, am tăiat de-a dreptul dealurile Bahluiului și-am tot mers așa vreo două zile. — Și el n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
a mai zis nimic? — Ba a mai zis. A zis că dacă i-o plăcea, va veni cu o canistră sau chiar cu două, că-n alte părți nu s-a mai făcut viță. Pe drum am tras amândoi din plosca mea. I se dezlegase și lui limba. M-a întrebat dacă la noi sunt mănăstiri mixte, mi-a dat niște nuci din traista lui - n-am văzut în viața mea așa nuci mari, curgea laptele din ele - i-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
M-a întrebat dacă la noi sunt mănăstiri mixte, mi-a dat niște nuci din traista lui - n-am văzut în viața mea așa nuci mari, curgea laptele din ele - i-am dat și eu miște prune, mai trăgeam din ploscă, ne mai odihneam, eram ca frații. Și ați ajuns? — Am ajuns. Ne-am oprit pe buza unui deal, am întins mâna înainte și i-am arătat în vale: „Uite, Sfinte Petre, acolo e Cotnarul!” El a zis „mulțumesc, frate Metodiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
metri în umbra unui măr pădureț în floare, apărându-se alene de câteva muște matinale, picoteau doi murgi priponiți. Nu trece nimeni - spuse unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Nu trece nimeni - spuse unul din oameni, ridicând o geană și privind în lungul drumului. — Apăi, măi fârtate - spuse celălalt - uite plosca jumătate. Lasă-l încolo și bea ici pe săturate. Am sau n-am dreptate? Drept răspuns, primul luă plosca și trase o dușcă bună. — Trebuia să ieșim la drumul mare - continuă el. Pe cărăruia asta nu trece nimeni. Foicica fagului, trebuie să treacă până la urmă cineva - răspunse celălalt. Primul oftă și se răsuci cu efort pe-o parte. — Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
întrebi de sănătate și-ți dă tot. Dacă ar ști și ceilalți cât e de ușor, ar veni toți în codru, n-ar mai sta unul acasă. Păi și-atunci cui am face dreptate? - zice celălalt întinzându-i din nou plosca: ți-a mai rămas jumătate. Episodul 43 LA DRUMUL MARE Cum stau cei doi voinici acolo la marginea drumului, mai vorbind, mai înghițind, numai ce unul din cai necheză o dată scurt, prevestitor. Ia vezi, măi, ce vrea Nestor! - spuse primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ce trecea pe lângă sat. De ani buni nu mai organizase atamanul nici o prădăciune. Stând între femei, mereu cu rachiul de secară în mână, bărbații se moleșiseră, erau mai mult prin șanțuri. Chiar el, atamanul, se îngrășase oleacă, iar alaltăieri cu plosca-n pivniță, simțise o împunsătură adâncă în coșul pieptului. „Nu-i a bună, își zise bătrânul. Trebuie mișcare”. Și chiar a doua zi adună cazacii și hotărâră să calce câteva sate de pe malul drept al Nistrului, mai ales că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
nu se pot învăța șezând pe prispă. Pătrunseră în stepă. Bătrânul, călărind în frunte, își simți nările înfiorate de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de aerul proaspăt al serii. Sângele începu să i se miște mai iute, trupul parcă-i întinerea. Se aplecă spre oblând, desprinse plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
plosca și trase o dușcă bună. „Iuuhuuhuuuu!” - strigară din urmă cazacii, văzând gestul atamanului, apoi scoaseră și ei ploștile. Era strict oprit să bei în expediție, dar acum bătrânul știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știa că fiecare din voinicii lui ia pe-ascuns câte-o ploscă și-și moaie gâtlejul ca să-și dea curaj, nu voia să-și întărâte oamenii și-și luase și el una. Fiind ataman, era o rușine să ai o ploscă mai mică decât supușii tăi, așa că-și luase o ploscă mai mare decât toate. Galopa din ce în ce mai iute. Trebuiau să treacă Nistrul pe-ntuneric și la întâia geană de lumină să năvălească în primul sat, să-i ia pe oameni din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]