1,203 matches
-
A colaborat la primele publicații periodice apărute la Chișinău în limba română: „Basarabia”, „Glasul Basarabiei”, „Cuvânt moldovenesc” ș.a. În 1912 tipărește culegerea de versuri Poezii moldovenești, din care nu s-a păstrat nici un exemplar. În 1919 îi apare placheta Cântecul plugarului, care îl prezintă ca pe un poet al țărănimii. SCRIERI: Poezii moldovenești, Chișinău, 1912; Cântecul plugarului, Chișinău, 1919. Repere bibliografice: P. Cubolteanu [Pan Halippa], Scrisori din Basarbia, VR, 1912, 4; Ștefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, ed.
ROMAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289303_a_290632]
-
moldovenesc” ș.a. În 1912 tipărește culegerea de versuri Poezii moldovenești, din care nu s-a păstrat nici un exemplar. În 1919 îi apare placheta Cântecul plugarului, care îl prezintă ca pe un poet al țărănimii. SCRIERI: Poezii moldovenești, Chișinău, 1912; Cântecul plugarului, Chișinău, 1919. Repere bibliografice: P. Cubolteanu [Pan Halippa], Scrisori din Basarbia, VR, 1912, 4; Ștefan Ciobanu, Cultura românească în Basarabia sub stăpânirea rusă, ed. 2, Chișinău, 1992, 208-214; Istoria literaturii moldovenești, II, Chișinău, 1988, 650-653; Colesnic, Basarabia, I, 230-233; Vasile
ROMAN-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289303_a_290632]
-
Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1960). Debutează în presă cu schița Stejarul (1953), iar editorial în 1955, cu volumul Drumul spre sat, alcătuit din povestiri ideologizate despre satul basarabean în regimul sovietic. În romanele Regăsirea (1963), Țarină fără plugari (1963), La cântatul cucoșilor (1966), Neagră-i floarea de cireș (1977), Vâltoarea (1988), L. reia clișeele propagandei sovietice. A publicat și câteva povestiri valoroase (Valencea, 1982, Povestiri, 1989 ș.a.), care fac dovada unei bune cunoașteri a tehnicilor genului narativ scurt
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
în limbile rusă, ucraineană și lituaniană. SCRIERI: Drumul spre sat, Chișinău, 1955; Lasă vântul să mă bată, Chișinău, 1957; Clopoțel, Chișinău, 1958; Flori de toamnă, Chișinău, 1960; La fântâna Stănculesei, Chișinău, 1962; Piese, Chișinău, 1962; Regăsirea, Chișinău, 1963; Țarină fără plugari, Chișinău, 1963; Buruieni de dragoste, Chișinău, 1964; Gângurel prinde la minte, Chișinău, 1964; La cântatul cucoșilor, Chișinău, 1966; Roata vieții, Chișinău, 1966; Moara copilăriei mele, Chișinău, 1967; Povestiri, Chișinău, 1969; Toaca iernii, Chișinău, 1970; Popas de-o noapte, Chișinău, 1975
LUPAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287928_a_289257]
-
publicație apărută la Bazargic, bilunar, de la 10 ianuarie 1936 până la 17 mai 1938, cu subtitlul „Ziarul coloniștilor, pus sub conducerea unui comitet”. Director: G. Ionescu-Nica; redactor administrator: Th. Dorobăț. Se reproduce poezie de Mihai Eminescu (Doina), Carmen Sylva, Octavian Goga (Plugarii, Graiul pâinii). Sunt prezenți cu versuri C. Dumbrava, S. Ciucă, Thoma Păscu, Maria Botiș-Ciobanu, Mircea Dem. Rădulescu, Tudor Măinescu, Volbură-Poiană Năsturaș s. a., iar cu proza Mihail Lungianu. Revista este ilustrativa pentru noul ritm intelectual al țării din perioada interbelică și
STRAJA CADRILATERULUI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289966_a_291295]
-
nu depășește dimensiunea propagandistică: reflectarea rolului Partidului Muncitoresc în schimbarea existenței locuitorilor dintr-un cartier sărac, perspectivă prezentă și în povestirile din culegerea Accident banal. Conflictul din Anotimpul posibil se desfășoară în toamna anului 1944, când aveau loc întrunirile Frontului Plugarilor, iar sarcina protagonistului, activistul Emil, este de a recupera o lume al cărei spirit se risipise treptat. Înclinația spre reconstituire și redescoperirea de sine se manifestă în romanele Blocul de marmură, Șansa, Gemenii, Orașul lunar, Coridorul, unde, în înfruntarea cu
SIMION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289684_a_291013]
-
școala primară și gimnaziul în orașul natal (1930-1934), apoi Liceul Comercial din Arad (1934-1938), tot aici frecventând Academia Teologică (1938-1941). Redactor-șef al ziarului „Vestul” (1939-1944) și al revistei „Lupta patriotică” (1945-1946), ulterior va fi redactor la „Banatul” (1946-1947), „Frontul plugarilor” (1948-1949), corector la „Flacăra” (1949-1951), secretar de redacție la „Tânărul scriitor”(1951-1957). A fost unul din cei care au aderat la Manifestul Cercului Literar de la Sibiu (1943). Condamnat la închisoare politică în 1957, iese din detenție în 1963. Se angajează
SFETCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289658_a_290987]
-
1919-1927) și Facultatea de Drept (1927-1931). Un timp a practicat avocatura. Debutează cu reportaje în cotidianul „Gazeta” din 1934, sub semnătura Cella Marin, și publică, rar, în „Reporter”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Universul”, „Democrația”, „Viața românească”, „Femeia”, „Femeia și căminul”, „Frontul plugarilor”, „Dobrogea nouă”, „Flacăra”, „Gazeta literară”, „Tomis”, „Iașul literar” ș.a. Prima carte, romanul Pânza de păianjen, îi apare în 1938, fiind reeditat, după 1944, în numeroase rânduri, cu modificări și adăugiri. Urmează, în 1950, romanul Cad zidurile, retipărit în 1965 sub
SERGHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289642_a_290971]
-
C.[onstantin] (14.XI.1874, Tichilești, j. Brăila - 21.III.1927, București), prozator și traducător. Este fiul Tudorei și al lui Sandu Petrea Pârjol, plugar, apoi cărăuș în portul Brăila, oraș în care S.-A. va urma școala primară (1881-1886) și liceul (1886-1892). Frecventează apoi Școala de Agricultură și Silvicultură de la Herăstrău (1892-1896), îmbrățișând cariera de agronom. Va deveni un reputat specialist în acest domeniu
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
din lumea satelor, incendiile devastatoare (La arie), seceta (Ape mari). Aceste descrieri - observă Tudor Vianu - se caracterizează prin „preciziunea imaginei”, natura fiind transpusă frecvent „cu simplitate sugestivă, fără comparații și epitete”, într-un stil de remarcabilă concretețe. SCRIERI: Scrisori către plugari, București, 1901; Drum și popas, București, 1904; În urma plugului, București, 1905; Două neamuri, București, 1906; Pe drumul Bărăganului, București, 1908; Ape mari, București, 1910; Pe Mărgineanca, București, 1912; Ion Măgură, București, f.a.; Nuvele, București, f. a.; Călugărenii, București, 1920; Cantonul cu
SANDU-ALDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289464_a_290793]
-
vieții, ce cuprinde douăzeci și opt de poezii. Influențate din lirica lui G. Coșbuc, versurile înscriu motive asemănătoare cu cele ale predecesorului său: frumusețea naturii și a traiului patriarhal de la sat (Casa mea, Noapte de vară), elogierea muncii istovitoare, dar spornice a plugarului (La plug). În primăvara anului 1940 S. avea sub tipar volumul Game. SCRIERI: Visurile vieții, Soroca, 1934. Repere bibliografice: A.D. [Alexandru David], „Visurile vieții”, VBA, 1934, 4; Rafail Radiana, Sergiu Sârbu, VBA, 1937, 18; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 147. E.
SARBU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289494_a_290823]
-
rușii, și chiar dacă ne Învingea (una ce se putea anevoie), Însă muream cu glorie și precum grecii la Termopile... etc... etc. Pentru viitor: propagarea Întinsă Între toți românii pentru unitatea lor. De aceea ne și trimet broșiure ca să le citească plugarul și meseriașul. Eu le-am spus că nu le citește nici unul, nici altul; că unitatea românilor este În inima fiecărui om ce poate avea un princip, că este o consecință naturală a liberării românilor, și că bine ar fi a
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
Harte), precum și scrieri literare proprii. Ultimul său articol, Băncile noastre, datează din 25 februarie 1890. După încercările din revista-manuscris „Muza someșană” și după o traducere apărută în „Școala practică”, lui Coșbuc i se va tipări prima lui poezie, Filosofii și plugarii, semnată C. Boșcu, în numărul 188, din decembrie 1884. În primăvara următoare, după ce i se publică, sub titlul Zlatna, o transpunere a poemului Zlatna oder von Ruhe des Gemüthes al lui Martin Opitz, tânărul poet își continuă colaborarea cu trei
TRIBUNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290263_a_291592]
-
Școala Normală din Cernăuți și la Șendriceni (1935-1943). Ulterior este elev la Școala Militară de Ofițeri de Rezervă din Ineu, fiind trimis pe frontul din Transilvania de Nord și Ungaria. Lăsat la vatră la sfârșitul războiului, se înscrie în Frontul Plugarilor. Tot acum își susține bacalaureatul la Liceul „Eudoxiu Hurmuzachi” din Rădăuți. Se înmatriculează la Facultatea de Drept a Universității din Iași, unde frecventează cinci semestre, în paralel fiind secretar al Comitetului Județean al Partidului Comunist Român Rădăuți. În 1947 e
ŢUGUI-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290295_a_291624]
-
De la Pecica) a rămas în paginile revistelor și ziarelor din Sibiu, Timișoara, Lugoj, Arad, Bârlad ori Budapesta, la care a colaborat: „Baba satului”, „Gazeta învățătorului”, „Cucu”, „Drapelul”, „Foaia poporului român”, „Sfatul”, „Tribuna”, „Ion Creangă”, „Poporul român”, „Românul”, „Țara noastră”, „Zărandul”, „Plugarul român”, „Zorile” ș.a. Reprezentative în activitatea lui U.-D. nu sunt volumele Din literatura poporană (I-III, 1909-1910), ce la tipărire „au suferit foarte multe modificări din partea editorilor, care, convinși că dau o versiune originală, au eliminat pasaje întregi” din
UGLIS-DELAPECICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290324_a_291653]
-
reprezintă și poezia cetățenească. În Sfătuire și rugăciune V. deplânge decăderea românilor, „fii de ai lumii stăpâni”, urmărind a redeștepta mândria și curajul contemporanilor. Frăția între cei de aceeași limbă, cinstirea prin fapte a numelui de român, conlucrarea rodnică între „plugar” și „învățat” sunt „tablele de aur” din Bunavestire, iar Cântec românesc îi îndeamnă pe români să se facă cunoscuți în lume „cu fapte tot mărețe”. Din Sfătuirile patriotice, scrise în 1821, cea mai cunoscută rămâne Glasul poporului subt despotism, străbătută
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
, Dimitrie (pseudonim al lui Dumitru Petrescu; 8.III.1917, Segarcea-Vale, j. Teleorman - 28.XI.1971, Buftea), poet, autor de teatru și proză. Este fiul Pașcăi (n. Preotu) și al lui Dumitru Petrescu, plugar și cizmar, mort în primul război mondial. Mama recăsătorindu-se în 1924 cu Florea Stoicea, zidar și antreprenor de case din Turnu Măgurele, S. face aici școala primară și trei clase gimnaziale la Liceul „Sf. Haralambie”. Este trimis de tatăl
STELARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289917_a_291246]
-
coboară din cele dintâi. A patra este mundus materialis, lumea fizică și fiziologică, natura înconjurătoare și natura corporală; a cincea este mundus artificialis; vinerea alchimică a lui Rosenkreutz, când muncești din greu, este „lumea muncii”, a străduințelor oneste ale harnicului plugar, ale curajosului corăbier și ale răbdătorului păstor - pe care Comenius nu le disprețuiește ca un dominican retrograd. Cu mundus artificialis omul pământesc începe de fapt să se înalțe spre zeitate. Căci oricare dintre aceste munci poate ajunge la măiestrie, transformându
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
acest Ulise gânditor ieșind pe prispa „palatului”. Un bărbat ajuns la akmé, vârsta filosofării. Îmbrăcat în tunică simplă, cu barba nepieptănată, cu părul nins și cu ochii albaștri ai celor din sud - cu greu l-ai putea deosebi de un plugar arcadian. Este după o cină îmbelșugată: a mâncat un morun prăjit pe cărbuni și o friptură de purcel din turma porcarului Eumeneu, împănată cu ceapă, măsline din Naxos și usturoi; apoi a băut o carafă de vin dulce din Chios
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
au trăit ani mulți și fericiți, până la adânci bătrâneți”. Când a plecat de acasă, Ulise era posesor de „inteligențe multiple” (polytropos) și „priceput la toate” (polymechanos). Avea așadar calități înnăscute care l-au ajutat să învețe foarte multe meserii: era plugar, pilot, dulgher, constructor de nave, vânător, ghicitor, bucătar, medic, muzicant, pugilist, arcaș, discobol ș.a. Când s-a întors acasă însă, Ulise era profund schimbat. Dar nu polytropia și polymechania au schimbat soarta lui Ulise. Și nu obișnuita „școală a vieții
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
de excepție, dar și al ambiției de a ajunge un „scriitor-țăran, cum e Maxim Gorki în Rusia” (se recomanda el însuși oficialităților a fi „de profesie agricultor și când am inspirație scriitor”), povestirile lui V., „adevărat tălmaci de suferință al plugarului răbdător” (Tudor Arghezi), au punctul de plecare în întâmplările propriei vieți aventuroase și în lumea satului dâmbovițean. Proza a trezit de timpuriu interesul lui I. Al. Brătescu-Voinești, Gala Galaction, N. Iorga, care în 1918 au susținut acordarea Premiului „Adamachi” al
VISSARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290588_a_291917]
-
dramă, Recrutul răscumpărat (1842), a cărei însușire de căpetenie, dacă nu și singura, este ambianța autohtonă; totuși, piesa ar putea fi și o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
Matei Basarab”, „Nicolae Bălcescu”, „Mihai Viteazul”, „N. Krețulescu”, „Profesorii Asociați” și, în paralel, ca director al revistei „Pegas” (1932-1933), redactor la „Seara”, „Capitala”, „Curentul”, „Fapta”, secretar general de redacție la „Națiunea”, condus de G. Călinescu, redactor-șef adjunct la „Frontul plugarilor” (1949-1952), redactor la „Agricultura nouă” (devenită „Agricultura socialistă”), de unde a ieșit la pensie. A debutat în 1929 la revista „Limba română”. A colaborat la „Răboj”, „Plai”, „Litere”, „Adevărul literar și artistic”, „Universul literar”, „Facla”, „Credința”, „Însemnări ieșene”, „Orion”, „Bobi”, iar
RAICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289118_a_290447]
-
în 1929 al unei școli normale, funcționează ca învățător într-un sat, iar după august 1944 devine secretar al Comitetului Județean Vlașca al Partidului Comunist Român (până în 1946). După ce editează la Giurgiu revista „Veac”, este redactor la „Vestea satelor”, „Frontul plugarilor”, „Scânteia satelor”, „Agricultura nouă” și redactor-șef adjunct la „Albina”. Debutează la „Cuvântul liber” în 1935, colaborând apoi și la „Azi”, „Meridian”, „Timpul”, „Fapta”. Prima carte, nuvela Întovărășirea, îi apare în 1949. Reprezentant prolific al realismului socialist, N. este unul
NEDELCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288400_a_289729]
-
-n inimi ca grâul din ogor”, năzuință ce poate fi privită și ca un crez poetic orientat spre colectivitate. Un asemenea crez pare să răzbată din piesele primului ciclu din Umbre și lespezi, intitulate Vis străbun, Așa era tata, Țăran, Plugar, Danie străveche. Revelația atavismelor țărănești, a legăturii cu predecesorii, a identificării cu ei se asociază întrucâtva și cu ideea „testamentului” arghezian. Distanțarea se produce curând, căci strămoșul trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]