457 matches
-
că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n-apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborînd peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzîndu-și mai departe de cîntare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încît Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
prin biblioteca femeii, Amory a găsit un volum gri, hărtănit, din care a picat o foaie Îngălbenită. A desfăcut-o, uitând de discreție. Era o poezie scrisă de Clara ca elevă, despre un zid sur de mânăstire Într-o zi plumburie și o fată cu pelerina umflată de vânt care ședea pe el, gândindu-se la o lume multicoloră. De regulă, astfel de sentimente Îl agasau, dar poezia avea atât de multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nou pe cal. Ogatsu era unul din golfulețele ce mușcau din uscat ca dinții unui ferăstrău de-a lungul coastei din provincia Rikuzen. Plecară din vale dis-de-dimineață, iar când ajunseră pe înserat până aproape de ocean, zăpada ce cădea din cerul plumburiu începu să le biciuiască obrajii. Traseră la un han din Mizuhama, un sat posomorât de pescari. Toată noaptea se auzi vuietul mării, iar tinerii pe care-i luase cu el îl priveau acum triști. După spusele pescarilor, oamenii de clacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
se auziră pași pe coridor și Velasco veni cu o lumânare în mână și se uită înăuntru. După ce se încredință că toți dormeau liniștiți, se îndepărtă în vârful picioarelor. În vis, era din nou în valea sa. Un cer jos, plumburiu, care stătea să cearnă ninsoare, acoperea lacul. Învăluiți în niște haine de paie numite la ei în vale „velințe” și încălțați cu cizme de paie, samuraiul și Yozō așteptau cu suflarea tăiată la marginea apei presărate ici-acolo cu zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
inima să înțeleagă Și să întoarcă și Eu să-i vindec.” Ieri ne-a urmărit o furtună. Valuri înspumate își arătau colții albi, vântul sufla cu putere și făcea parâmele să scârțâie, iar cerul era acoperit cu totul de nori plumburii. Chinezii făceau zarvă mare zicând că se putea ca furtuna să ne prindă în vârtejul ei în apropiere de insulele Shichitō. Eu m-am pregătit pentru orice împrejurare. Mi-am făcut o bocceluță cu lucrurile de care aveam neapărată trebuință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cerea anume să vină la Nunozawa însoțit de un supus. Și de data aceasta îl luă cu el tot pe Yozō și plecă la Nunozawa. Pe drum era frig și cu toate că un soare plăpând străpungea din când în când cerul plumburiu, zăpada spulberată de vânt de prin crânguri le șfichiuia neîncetat fețele. În timp ce-și mâna calul de-a lungul râului acoperit de o pătură groasă de gheață, samuraiul se gândea de câte ori străbătuse el drumul acesta dus și întors. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Ca flăcări peste creste, ne vine iar lumina. Noi căutăm cărarea pierdută ...în pustiu, Dar rătăcim se pare ...fără-a găsi pricina Și toate iar se-ngroapă sub cerul plumburiu. Simțim încă mireasma pădurii pe aproape, Cum clipocesc pâraie, din munte care vin Și clipe curg în taină, ca roua sub pleoape, Ca pâcla cea subțire, ce toarce un destin. Privim covorul toamnei, cu frunzele în vânt... Simțim doar că
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93297]
-
nu se vedea nici o retragere din fața oceanului de oameni care se pregăteau de invazie. Cei ce plecau spre taberele de luptă și cei care plecau mai departe, În pribegie, aveau să le spună celorlalți, care se simțeau singuri sub cerul plumburiu al Începutului de iarnă, că Moldova se va bate până la ultima suflare. Dar nu va Îngenunchea. 25 noiembrie 1474, Drumul Mătăsii, China Ștefănel trecuse Marea Chinei de Est cu o barcă pescărească. Vânduse cei doi cai Într-un târg din apropierea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
scrise repede, Îl răsuci În jurul unei săgeți, ținti primul punct de trimitere a mesajelor și lansă săgeata. La o mie de pași, un alt Apărător trimise săgeata mai departe, pe rețeaua de Răsărit. Cuvintele căpitanului Își Începeau zborul prin cerul plumburiu din care nu conteneau să cadă fulgii mari ai unei ninsori care ar fi putut fi o sărbătoare, dar nu mai era decât o aspră așteptare. 8 ianuarie 1475, Luoyang, China Iarna era parcă mai aspră decât În munții Japoniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de hărțuială mai jos de lunca Bârladului! Din spatele voievodului Începea să se audă, tot mai intens, rumoarea pedestrimilor moldovene care Își recucereau pământurile. După-amiaza scădea, Încet, spre seară. Vremea continua să se Încălzească. Ceața dispăruse cu totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jur ca și cum ar fi redescoperit frumusețea austeră a iernii În pădurile albe prin care se auzea ușor șuierul vântului. O vreme nici unul dintre ei nu spuse nimic. O singurătate adâncă sosea parcă din mari depărtări, coborând asupra lor din cerul plumburiu. În văi se ghiceau satele ascunse sub troiene. Drumurile erau pustii, căci vremea rea oprise Întoarcerea celor plecați În bejenie. Și, chiar reveniți la casele lor din josul Vasluiului, pribegii n-ar fi putut reconstrui totul acum, În plină iarnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Îndoielnic ca toate informațiile să poată fi strânse chiar atât de repede. Alexandru simți ceva umed pe obraz și, ridicând privirile văzu cu mirare că Începuse, Încet, să cadă lapoviță. Cerul Își pierduse deodată contrastele, iar culoarea dominantă devenise cea plumburie. În spatele ei tânărul pictor simțea, Însă, forța negrului. Norii doar păreau a fi de un gri Închis. În realitate erau absorbiți de negru, ca de o amenințare care se apropia implacabil. 27 decembrie 1475, ora 9.00. Cetatea Albă, Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
venit. Avem și mesaj de la Istanbul. Cinci sute de Cuceritori au pornit spre Balcani, sub comanda lui Amir Baian. Fără luptă nu mai putem ieși. - Nici nu mă așteptam... spuse Angelo, ieșind În pridvor și privind zările apăsate de nori plumburii și de apropiata Înserare. Nici nu mă așteptam... 17 februarie 1476 , Balcanii sârbești Zorile nu se iviseră Încă, dar nici nu puteau fi prea departe. Trecuse cu puțin de ora cinci dimineața, iar noaptea părea a fi Înghețat, lipită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și i l-a pus În jurul umerilor, lăsându-l să-i cadă În jur ca o mantie. L-a privit pe Adam fără să clipească, În așteptarea unei explicații, numai că el și-a ațintit pri vi rea Înspre marea plumburie și Întunecată. — Ar trebui să te duci să-ți schimbi hainele astea ude, i-a spus Karl. În ziua următoare, Neng Îl aștepta la umbra unor copaci, nu de parte de locul unde drumul mare ocolea spre oraș și se
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nepăsător firișoarele de nisip, îndesându-le cu lăcomie în clepsidra nesfârșită. Mă întreb dacă mai există undeva un țărm... Pescăruși bezmetici îmi dau târcole despicând cerul cu fâlfâirile aripilor umede ca niște lopeți putrezite. Mă privesc adânc priponindu și pleoapele plumburii în fruntea mea albastră de văzduh nesfârșit. Apoi, se adună în stol, ca într un sfat al bâtrânilor, șoptindu-și tainic: -E fiica pierdută a oceanului îmblânzit... Speriați, își acoperă unii altora pliscurile chinuite, ca atunci , în copilărie, când bunicile
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
noapte. Eu răsuflu eliberată... O rază de lumină îmi creionează fața. -Ce faceți? Scrieți un poem? Interesante aceste cuvinte întortocheate... Aaaaa!... Eu?... Nu fac nimic... Doar șterg de praf o pagină din viață... Lumina de veghe Întunericul clipocește din genele plumburii încercând să pătrundă o fărâmă din lumina de veghe uitată de singura ființă vie care mai cutreiera abisul. Pasul ei șovăitor, desprins parcă dintr-o neînțeleasă eră se auzea tot mai apăsat, mai cutremurător, contopinduse într-un nemaiauzit ecou, făcând
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
străzile prea încărcate, trecând prin diferite trupuri, ba mai odihnindu-și oasele în cei căzuți în visare. Mângâie cu ochii vii obrazul prea palid al unui înger împleticit în aripile prea mari, prea răsfirate... Seara, chiar eu îmi rezemam fruntea plumburie de o noptieră moștenită ... Îmi pipăiam buzele sărutate de mortul cu ochii vii și-mi simțeam oasele trosnind în îmbrățișarea înecatului. Ochii mi se scaldă în lacrima diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Vopsit de mai multe ori, strat peste strat, lăsa să se ghicească nuanța inițială, un maro-gălbui de țeava de gaz metan, acoperit cu un verde scorojit deja de timp, dar mai ales de loviturile în opritor. Acolo se vedea metalul plumburiu care se termina cu un capăt lucitor, ușor răsucit sau mai bine zis răsfrânt, așa ca o ciupercă, ca să nu-i spun pulă, că la vârsta aia nu aveam tupeu să vorbesc așa de urât ca acum, stropită cu mercur
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
și Vasileu, ieșite din matcă, au transformat Siretele colector într-o adevărată Dunăre spumegândă. Vâltorile înfricoșătoare, fără de sfârșit, au cuprins tabăra leahă din toate părțile pe dealurile de la Brădetul Ropcii. Pământul mustea de apă care continua să cadă din ceruri plumburii și țâșnea de sub tălpi la fiecare pas. Caii mureau de foame și de frig. Oștenii, uzi până la piele și sleiți de puteri, implorau îndurare de la Atotputernicul. Roțile carelor și ale tunurilor se afundau în gloduri până la butuc. Nici un pas înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
în scris hotărârea judecătorească pe care deja o știm, tatăl tău te va duce la casa aceea pe care o cunoști. Să n ai nici o teamă, te vor primi cu brațele deschise, ai să vezi! * Urmară câteva zile neguroase. Nori plumburii se buluceau amenințători deasupra șatrei. Ploaia nu se arăta, dar în sufletul Rafirei, al lui Lisandru și chiar a lui Iorgu Stănescu, bulibașa, ploua nestăpânit cu lacrimi amare. Primiră, cum se așteptau, hotărârea definitivă a judecătoriei care înșira în cuvintele
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vitraliu, V. tînăr a descoperit însă, spre deosebire de celălalt, că el e altfel. E un nimic conștient de asta. În camera de spital e liniște, se aud numai picăturile ploii ce opacifiază geamul și pulsațiile aparatelor. Vitraliul s-a făcut tot plumburiu și aripile deschise ale păsării așezate pe umerii mei sînt învelite în nori din aluat albastru, pătrunși de afară. Sub picioarele mele marea nu se mai vede. I se simte numai răcoarea lichidă. Îl așteptăm așa pe noul V. să
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
apară din Întuneric o cruce de alamă cu trei brațe, cu trupul lui Iisus răsucit spre răsărit, și o icoană afumată, În care apărea Sfântul Gheorghe călare pe un cal ce fusese cândva alb, dar care acum avea o nuanță plumburie, cu picioarele neobișnuit de subțiri, terminate cu copite roșii ca focul; botul calului era Întors amenințător spre gura fiarei cu mai multe aripi rămasă Împotmolită parcă pe vecie În mocirla purpurie a Gheenei, iar Sfântul Gheorghe, cu delicatețe, Îi Împungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
sunt un cuplu inseparabil, cu o alură de siamezi burghezi. Există, în conformația lor intelectuală și vestimentară, în rigiditatea mecanică a mișcărilor lor, un amestec, savant, de desen în maniera lui Magritte (acei domni cu melon interșanjabili coborând din cerul plumburiu) și de vervă apocaliptică de teatru absurd ionescian. Catastrofele în care intră cu seninătatea decerebrată a celui care se crede a fi Sherlock Holmes sunt forma lor particulară de inițiere în tainele lumii. Relația dintre cei doi agenți burghezi și
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
că unul dintre copii Îl privea cu niște ochi lumești, și totuși angelici, abia i se păru că unul din ei Îi căuta privirea, nici n‑apucă să Întoarcă bine capul spre el, că acesta capitulă, coborând peste ochi cortina plumburie a pleoapei cu liziera genelor, văzându‑și mai departe de cântare, cu ochii mijiți și cu o gură deschisă rotund, ca un pește, Încât Dionisie presimți În privirea camuflată, În gura ca de pește, o anume fățărnicie, o detașare voită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Un promontor dințat sau în ogivă De pe atunci rupea cutezător Din pajiște. Dar sub al zilei zbor, Te spulberai, putere corosivă! Când însă către cuibul său aprins Pribeagul oaspe prinse să coboare Pe urma lui de foc, triumfătoare O zgură plumburie ai întins... Ea mușcă din pășune și din tină Se-mplîntă-adînc și neînduplecat În câmpul pînă-atunci transfigurat De calda revărsare de lumină. O! valul tău trufaș și-mpotrivirea Celor din urmă insule-aurii... O, moartea strălucirilor târzii Și doliul ce-nvestmîntă iarăși firea
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]