444 matches
-
că se sărbătorea în noiembrie o revoluție care începuse în octombrie, nu mă duce capul să pricep nici astăzi - soarele parcă se ascunsese undeva ca să râdă pe îndelete de noi, cei care plecam în necunoscut. Era o vreme urâtă, cerul plumburiu ne lăsase în suflet acea tristețe și melancolie, căci fiecare dintre noi lăsase în urmă vreo prietenă sau o logodnică dragă; cădea de sus o ploaie măruntă, deasă și dușmănoasă, din cea mocănească, iar noi, câte opt sau zece în
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
un sentiment că plouă și totul se prăbușește. Și încă aici exista ideea că un gol istoric îl cuprinde și se simte ca pe vremea locuințelor lacustre ale strămoșilor noștri, dar alteori nu descrie decât un peisaj dezolant și cerul plumburiu, pe care îl străbate un corb diametral. - Ba nu, zic, și acolo apare un sentiment, care e de fapt o idee, că natura ne apasă cu elementele ei: Chemări de dispariție mă sorb. - Da, dar nu e o idee prea
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
din nou ai dat peste mine... exasperată că nici aici nu-ți las inima să se scufunde m-ai dat primei venite în căutarea farmecelor cu argint viu, bare de cositor scrijelit și cenușă fierbinte; luminile magice, plăpânde, transfigurate în plumburiu topit cântau simfonii perpetui de culori și arome... Împăratul Verde era verde pal! În magazinul de fleacuri ai scăpat de mine cu-n sărut, a fost suficient, se înverzise Verdele Împărat în bostănăria unde era stăpân peste suflete, perechea de
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
Vopsit de mai multe ori, strat peste strat, lăsa să se ghicească nuanța inițială, un maro-gălbui de țeava de gaz metan, acoperit cu un verde scorojit deja de timp, dar mai ales de loviturile în opritor. Acolo se vedea metalul plumburiu care se termina cu un capăt lucitor, ușor răsucit sau mai bine zis răsfrânt, așa ca o ciupercă, ca să nu-i spun pulă, că la vârsta aia nu aveam tupeu să vorbesc așa de urât ca acum, stropită cu mercur
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
monument de maximă cinstire, Pe care să-l admire întreaga omenire. Lumini și culori Viața este trăită și văzută diferit, În tonuri de lumină și de colorit. Bogătașilor ea le apare-n roz și auriu, Pentru săraci, în gri și plumburiu. Lauda și critica Oamenii de știință-au demonstrat, Că supărarea nu cade bine la ficat. Dar și lauda, prea multă, strică... Repede, la cap, ea se ridică. La remorcă De când economia țării e-n derivă, Dăscălia nu mai este atractivă
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
covîrșitoare ale naturii. În fine, alții ca alții... Cam asta simt cînd văd frunzele atît de disciplinat așezate În saci. Mă gîndesc că În urma acestei lichidări igienice lumea va ajunge una cenușie, fără nicio tresărire cromatică. Cerul Închis și norii plumburii, pămîntul toamnei gri sau negru mocirlos. Și gestul nostru civilizat mi se pare doar o accelerare puțin paranoică a cursului vremii care va face asta de la sine, dar cu mai multă Îngăduință. Și poate cu un pic de menajament și
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
selectate pentru modul grotesc. Elocventă este și secvența care descrie instalarea familiei noului intendent în incinta cimitirului, coincidențele sinistre, cumulate cu penibilul situației (incredibila numire a unui doctor în filologie în postul de intendent), surprinzând un tragicomic moment catabazic: Zi plumburie, ceață, umezeală, mocirlă pe asfaltul intrării la cimitir, frământată de tălpi. Sosim odată cu cinci convoaie, și bagajele noastre amestecate cu dricurile, par destinate confortului subteran al noilor-veniți. Avem șapte saltele. Am așteptat între trăsuri, între carele funebre, între zăbranice, escortați
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Chiar și zidurile caselor de lângă stație fuseseră date cu un strat nou de alb. Dar sus, deasupra orașului, acolo unde zeppelinul Hindenburg se deplasa zgomotos de colo-colo ducând un steag olimpic, pe cer se adunase o gașcă țâfnoasă de nori plumburii. Când am ieșit de la metrou, Inge se uită În sus și zise: — Așa le trebuie, să plouă, să se Învețe minte. Și mai bine ar fi să plouă pe toată durata Jocurilor, astea două săptămâni. — Ăsta e singurul lucru pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
întrezărea pe fațele bieților oameni. Cu trupurile sfârșite, implorau pomană în fața comandamentelor militare. Unii comandanți, mai miloși, rupeau de la gura soldaților, oferindule o gamelă de zeamă acră, care nu reușea să le potolească foamea. Era o zi de duminică. Cerul plumburiu se pregătea să cearnă picuri de ploaie. Oamenii, care așteptau fiertura de la bucătăria de campanie a armatei, se rugau ca Domnul să aducă ploaia izbăvitoare pentru sufletele lor ostoite de vâlvătaia aprigă a pârjolului războiului. Vasile și Dumitru căutau să
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
mă plimbam în parcul din apropiere împreună cu cățeaua mea, Candy. Afară era foarte cald și frumos. Soarele parcă s-a topit și a curs pe pamânt, iar căldura se revărsa în valuri. Dintr-odată cerul s-a umplut de nori plumburii. Când m-am uitat în sus, a început să cadă un strop, ba nu , doi, nu , trei, de fapt erau o mulțime. Am ridicat palma spre cer și atunci un mic strop a căzut în ea. Era mic și strălucitor
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
o clipă, respirând aerul tare al dimineții. Ploaia torențială se oprise și fusese Înlocuită de o burniță care făcuse ca luminile de Crăciun să arate cețoase și neclare. Luminile de culoarea fildeșului proiectau „tineri cavaleri și lebede Înotând“ pe cerul plumburiu. Străzile se umpleau Încet cu mașini. Vitrinele magazinelor de pe Union Street ofereau vederii o dezlănțuire a bucuriei specifice Crăciunului și o grămadă de chilipiruri. Deasupra acestora, granitul cenușiu acoperea Încă trei etaje cu ferestre Întunecate unde birourile Încă deschise, oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
filtrarea aerului. Sigura parte de piele care i se vedea era fruntea, care nu se potrivea sub gluga cu elastic a salopetei de lucru. Semăna cu un personaj din Dosarele X și transpira ca naiba. Lapovița care cădea din cerul plumburiu nu se deosebea de sudoarea care i se scurgea pe spate până În chiloți. Numai că În nici un caz n-avea de gând să-și dea jos salopeta aia afuristă de cauciuc! Încruntându-se, ridică lopata la nivelul umerilor și Îndesă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
În ciorba de lobodă făcută cu cap de miel. Visul că zboară. O roată imensă, ca o margine de sită, În care alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
alerga un cal. Roata avea o elice suspendată fără nici o motivație tehnică. Și calul galopa deasupra unei mări plumburii, plimbând În chinuită zbatere mașina infernală, calul galopa Înspumându-se și forța lui ținea mașina zburătoare cu un deget deasupra mării plumburii, pe care pluteau scânduri și lăzi și portocale. Și un fel de acrobat cu pelerină roșie umbla de colo-colo, plutind și el peste ape, și aduna portocalele și parcă semăna puțin cu calul, și parcă era chiar calul... Încercarea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
când erai de țâță!... Lasă, tanti, că-ți repar eu umbrela! Nu l-am văzut eu pe tâlhar când a luat-o, că nu se Întâmpla una ca asta!” Cu pelerina roșie pe spate, acrobatul a trecut din visul mării plumburii direct În arena circului de la Obor. Banii puși, banii ascunși Între cearșafurile spălate cu sodă și săpun, apretate cu scrobeală de făină și așezate Între flori uscate de levănțică, cinci lei cu țăranca, zece lei cu minerul. Mai furase el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
repede, precum sforile de fum ale caselor care se topesc În cerul de plumb. Sfori de fum care acuma par a curge din cer și cerul ăla gri ar vrea să intre În casele oamenilor și el chiar intră și plumburiul - ăsta cu miros de unt Îți pătrunde În suflet și o mare fericire te inundă. Fericirea de a fi trist, fericirea de a ți se face silă, silă ca și cum ai mânca un pachet Întreg de unt pe nerăsuflate, o silă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu miros de unt Îți pătrunde În suflet și o mare fericire te inundă. Fericirea de a fi trist, fericirea de a ți se face silă, silă ca și cum ai mânca un pachet Întreg de unt pe nerăsuflate, o silă gri, plumburie, și ești fericit. Ai și tu scârbă de ceva, o mare scârbă, și nu te mai interesează că „substratul loviturii de stat militare din Gabon este considerat a fi nemulțumirea partidului Uniunea Democrat-Socialistă Gaboneză, condus de Jean Hilaire Aubame, față de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
din fața turnătoriei și a fabricii de mașini-unelte se îngusta, luând aspectul unui drum în formă de pâlnie care ducea în jos, printre clădiri puse parcă la întâmplare unele lângă altele, la capătul cărora fumul se ridica în fuioare spre cerul plumburiu. Clădirile erau negre de funingine, zăpada murdară și W., cu mapa de piele pe genunchi, rămase încă o clipă pe banchetă, la volanul mașinii sale. Mai condusese cândva, în timpul războiului, o turnătorie și o fabrică de mașini-unelte, la ordinul tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Fainberg și-o slugă, În han iera aproape toți când s-a comis măcelu. Apoi s-a dovedit că nici Zarlenga nu venise la Întâlnirea dă onoare, că să Încăierase În Saavedra, unde tomna pusese În luptă cocoșu cu pene plumburii și linii albe a lu părintele Argañaraz. II După opt zile, Tulio Savastano a dat buzna În celulă, agitat și fericit. Abia de-a putut bâigui: — V-am tras clapa, dom’le! Mi-am adus și bosu! În urma lui venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
vitraliu, V. tînăr a descoperit însă, spre deosebire de celălalt, că el e altfel. E un nimic conștient de asta. În camera de spital e liniște, se aud numai picăturile ploii ce opacifiază geamul și pulsațiile aparatelor. Vitraliul s-a făcut tot plumburiu și aripile deschise ale păsării așezate pe umerii mei sînt învelite în nori din aluat albastru, pătrunși de afară. Sub picioarele mele marea nu se mai vede. I se simte numai răcoarea lichidă. Îl așteptăm așa pe noul V. să
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
nespălați de secole ce-i stau În calea devenirii cu pădure cu tot și irisul i se Înfurie instantaneu, de unde-nțelegem că o fi sensibil, Însă nu cunoaște frica, ceea ce ne pregătește pentru scena II situată pe un fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
las să vă odihniți. Vă aștept mâine, să nu uitați! Clara încuviință absentă și îl conduse la ușă, dreaptă și tăcută, așteptând încremenită sosirea liftului și privind cu o ciudată satisfacție dispariția domnului Neacșu în micul sicriu ver tical și plumburiu care se năpusti prăvălitor în jos. Apoi reveni în casă și se îndreptă hotărâtă spre telefon. Formă numărul Georgianei fără să mai stea pe gânduri. La telefon îi răspunse chiar aceasta. Glasul ei suna sec, lipsit de inflexiuni, dar Clara
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
prăbușiri în neant... După înșiruirea tancurilor pe deal, care pendulară, prin Goldana, cu un huruit înspăimântător, când spre Răsărit, când spre Asfințit, se petrecu, de la o zi la alta, tot mai copleșitoarea paradă a unor soitari, cu fețe sluțite și plumburii, dar bine legați, echipați cu voci înspăimântătoare și cu unele mijloace foarte primejdioase. "De unde, oare, răsar și încă, așa de căliți, dintr-odată?", se întrebau, în tăcere, fruntașii goldăneștenilor, privind, cu îndoială, la acești necunoscuți, înzorzonați în îmbulzeală de steaguri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
și ea îi era fină de cununie! iar fina jucă rușinoasă, ținându-și ochii în pământ și fustele-i largi cu mâna. Când, în toiul jocului, la care priveau cu toții, admirativ, finei îi săriră, cât colo, saboții din picioare, fețele plumburii încetară să mai rânjească și cu toții simțiră, cum, din făgăduința unei împăcări între categorii sociale, izvora furibund cruzimea și galopa prohodul implacabil. Exact! Păun cel de treabă dispăru, chiar în noaptea următoare, casa îi fu confiscată și în urma sa nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
vidrele, pe sub apă?). Însă, în felul acesta, scăpa de alte năpaste! Fiindcă, în Goldana, într-o noapte, s-au prelins, lăbărțându-se, ca umbrele provenite de la o lampă, plimbată în odaia vecină, siluete de șepcari, lați în spate și cu plumburii chipuri lombroziene care, sub acoperământul beznei, se adunară în casele părăsite ale dispăruților fruntași din Goldana și, mai apoi, la sediul Sfatului popular și al Miliției poporului muncitor. A doua zi, se răspândi vestea că au venit oaspeți din rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]