789 matches
-
în fiecare noapte, câte un deget îi îngheață. Pironit în sfințenia tâlcului divin, locuința lui nu e mai printre muritori, dar, așa moartă, ea, acoperă cerul, apoi neantul spiritual dispare... împreună cu mine și nu mă întreb, de ce vreau să revin?.. Plutind ca un obiect cosmic, capul e în locul picioarelor, și în acest vid porunca mea lipsește. Dacă tac, lipsesc. Înțeleg strânsoarea visului meu, numai când îl laud pe Mântuitor, că a avut curajul să închid ochii. Apoi numai El îmi veghează
ŞI DEGETELE MÂINILOR VOR VORBI ÎNTRE ELE de LILIA MANOLE în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381378_a_382707]
-
cântă Un cântec de amor duios, ce-mi răscolește sângele, m-alintă. Cerșești din ochi o oră de iubire - banală contopire de trupuri asudate - Și cauți în mine o vagă prelungire pentru ai tăi atomi, materii erodate. Apoi tu pleci plutind ușor în zare - amor pierdut zadar de amândoi - Iar eu rămân mut în oroare, căutându-mi drumul printre vechi și noi nevoi. Mă-ntorc la mine acasă gânditor și trist - Cerșind un singur puls de soare - Un vis dumnezeiesc adânc
CÂNTEC PENTRU FEMEIE (SAU DEFULAREA LUI ADAM ÎN FAŢA EVEI) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2050 din 11 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/381420_a_382749]
-
de timp ce s-a oprit, Magie dăruită nouă de către infinit, A fost secunda-n care tu fără mine mori, Iubirea purtătoare a miilor de sori, Sărut, îmbrățișare, abandon în bine, Eu veșnic scufundată definitiv în tine, Tu, o epavă plutind pe-al mării mele val Tu nu ești o iubire, tu ești un ideal. Silvana Andrada Tcacenco 11.12.2016 Referință Bibliografică: UN IDEAL / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2174, Anul VI, 13 decembrie 2016. Drepturi de
UN IDEAL de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381497_a_382826]
-
întâi, în joacă, schimbat într-un tumult. Adolescența mea cânta prima iubire. Înrourată-n zorii trandafirii de floare Și înălțând castele pe-un zâmbet și-o privire Spera în taină prințul pe calul alb călare. Era o vrajă-n aer plutind ca un curent, Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet: Un filtru magic, sigur și cu efect latent, Trăiri nebănuite înmugurind în suflet... Renasc în primăvara împodobind cărări Cu văluri albe, caste, boltite, transparente, Cu blând parfum alene amestecat în zări, Uitate
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
dor, Iscat întâi, în joacă, schimbat într-un tumult.Adolescența mea cânta prima iubire.Înrourată-n zorii trandafirii de floareși înălțând castele pe-un zâmbet și-o privireSpera în taină prințul pe calul alb călare.Era o vrajă-n aer plutind ca un curent,Amestecând parfumuri, culoare, soare, sunet:Un filtru magic, sigur și cu efect latent,Trăiri nebănuite înmugurind în suflet...Renasc în primăvara împodobind cărăriCu văluri albe, caste, boltite, transparente,Cu blând parfum alene amestecat în zări,Uitate tresăriri
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
mea va fi spălată de ploaie! Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om! Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții! Citește mai mult E noaptea
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
mea va fi spălată de ploaie!Sângele meu e stingher fără tine, surâsul tău la fel. Nu va fi mâine, nici ieri! Iubirea va țipa în oarbe oglinzi. Cândva stăpâneam Timpul, acum nici uitarea nu-mi mai mângâie tâmpla. Copil plutind în lacrima timpului, țipind după mireasma gândului Ei... Sufletul urlă-n deșertul cerului adormind în gândul atâtor tăceri! Doamne, dacă exiști undeva, nu mă mai face om!Cine va cunoaște Iubirea, va zdrobi Porțile Morții!... VIII. IRINA LUCIA MIHALCA - FATA
IRINA LUCIA MIHALCA [Corola-blog/BlogPost/380796_a_382125]
-
încheie aceste Cioburi de vise: Lebede negre, lebede albe, Nopțile mele, zilele mele, Pe undele vieții vin să se scalde Ca niște nobile, vii caravele Lebede albe, lebede negre, Bunele mele, relele mele, Lângă lumină se-așează de veghe: Lire plutinde sub valuri de stele. (Lebede) Din capitolul Noi și Dumnezeu propun spre meditație câteva notații poetice: Unii ard mai amplu, mai intens, Alții pâlpâie ca lumânarea - Dar compunem toți un arc imens Peste timp, urmându-ne chemarea. (Râul vieții) Când
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
mă rușinez de ele și pe care astfel, să mi le pot reciti pentru a mi le reaminti cu mare plăcere gonind cu eficiență singurătatea unei bătrâneți urâte. Prieteni, eu consider că aceste câteva amintiri pot reveni oricând în actualitate plutind numai pe aburul nostalgiei care este departe de a putea fi confundată cu abdicarea ori cu renunțarea la viață sau la planul propus reprezentând numai parfumul timpului trecut care mai poate fi răsfoit din când în când în scurte și
NOSTALGIE… de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1442 din 12 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380901_a_382230]
-
lung, pe deplin, cu pași ai minții explorând prin anticamera timpului ce va veni, luându-și puterea necesară pentru a înainta iar, într-o zi, când va incepe un nou răsărit a se ivi, acestea, lin, se vor înălța, ființa plutind în voie din nou, pe ele, în largul cuprinsului nemărginit, al nelimitării orizonturilor... ~ Cristina P. Korys ~ ( sursa foto: net) Referință Bibliografică: În tăcere, prin anticamera timpului apropiat / Cristina P. Korys : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2210, Anul VII, 18
ÎN TĂCERE, PRIN ANTICAMERA TIMPULUI APROPIAT de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2210 din 18 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374329_a_375658]
-
Acasa > Poeme > Antologie > AL.FLORIN ȚENE-POEME Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 2326 din 14 mai 2017 Toate Articolele Autorului Al. Florin ȚENE- Poeme Așteptare Ograda cu nuc sub ceață plutind, Mic voievodat la marginea Oltului, Primăvara în roua căzută din frunze, Case din lemn își spală ferestrele, Nestatornice ochiuri în nopțile de veghe. Când trifoiul decide vara, Când pentru răcirea fontelor solare De la brâul zilei Mama aduce apă de la fântână
AL.FLORIN ȚENE-POEME de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2326 din 14 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374451_a_375780]
-
Cluj Napoca, 12 august 2015 Cu zarea Cu zarea contopită privirea iar visează Și un oftat se-aude ca zborul unui șoim Ochii mi-s parcă a raiului ferestre Privind în tihnă viața cu dragoste și dor. În orizont un vultur plutind în libertate Își unduie aripile prin raze și prin nori Cutezător se-avântă plin de seninătate Călătorind aidoma ca zvonul unui dor. Mă mângâie eternul și calc pe efemer Aripile credinței mă-nalță sus pe munte Unde eternitatea îmi dă
URMELE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373495_a_374824]
-
Sfântul Apostol Pavel: Voi sunteți temple ale Duhului Sfânt'' (I Cor. 3, 16). Aici chemăm pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe ceilalți sfinți, invocați în rugăciune, și fără această atenție rugăciunile noastre nu se întorc către noi ci rămân plutind în văzduh, nu ne folosim de ele. Este ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite
DESPRE PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371242_a_372571]
-
Sfântul Apostol Pavel: Voi sunteți temple ale Duhului Sfânt'' (I Cor. 3, 16). Aici chemăm pe Dumnezeu, pe Maica Domnului și pe ceilalți sfinți, invocați în rugăciune, și fără această atenție rugăciunile noastre nu se întorc către noi ci rămân plutind în văzduh, nu ne folosim de ele. Este ca și cum ne-am uita într-o vitrină încărcată cu toate bunătățile, dar între noi și ele rămâne un geam și nu putem pune mâna pe ele. Astfel și rugăciunile noastre, sunt despărțite
PARINTELE ARHIM. SOFIAN BOGHIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371236_a_372565]
-
Înserare, Azi nu..., Rondelul toamnelor târzii, au fost premiate la diverse concursuri naționale de poezie. Autoarea meditează pe o varietate de teme: eul liric (Drumul spre mine, presărat cu vise, dar care posedă parola și se lasă găsită doar „umbra plutind pe cuvinte”; Sunt omul... : „omul-vis”, „omul-nor”, „un hoinar”, aspirând să se prefacă-n „înger de lumină”), speranța („visări, iluzii, accedem nemurirea”), deziluzii („praful ce se-nalță din abisuri”, „destin departe de concret”, „pe muchii de gheață mă târăsc”), lumea imperfectă
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > ÎN NOAPTEA CU LUNA Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2088 din 18 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului În noaptea cu luna Plutind în ceață cu trupul inert Prin pâlcuri de gânduri notate-n agenda , Stau zgomote surde închise incert În noaptea cu luna din legendă ... Un cer în minte și-un cer albastru intens Mă ascunde în tine când îmi răsună auzul
IN NOAPTEA CU LUNA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2088 din 18 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373906_a_375235]
-
de maximă energetizare, starea lui a fi - starea de cosmos: „Din chaos, Doamne,-am apărut/ Și m-aș întoarce-n chaos.../ Și din repaus m-am născut,/ Mi-e sete de repaus...” De câte ori nu am simțit în mintea noastră ceva plutind ca o ceață, până când am reușit să ne concentrăm și să ne definim gândul, să-i dăm un contur clar? De câte ori nu s-a aflat lumea în ceață, până rațiunea i-a dat contur? Și a trebuit răbdare... focalizarea energiei
ORDINEA ȘI HAOSUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374093_a_375422]
-
așteptat din voci să țeși jivine și să mă lupt - spre-a respira mai sus n-ai luat în seamă bătătură - casă - vatră de parc-aș fi tâlharul stângii Tale-amare m-ai ocolit - și-ai luat-o tot pe mare plutind lumìni - pășind pe nori de piatră... sunt doar un spârc - dar nu mă blestemà așază cuib de barză și la poarta-mi! ...ai rupt din Carte-Ți fila cea cu soarta-mi mototolit-ai strașnic slova vie - grea... ...nu mă
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]
-
viața. Tu meriți să fii cu adevărat fericită. Și doresc din tot sufletul să fii. Eu nu am știut să-ți asigur fericirea. Iartă-mă, Anca! Roagă-te pentru mine dacă poți! Cu tot respectul, Fănel Anca a ajuns acasă plutind de fericire în dimineața aceea în care Fănel părăsise domiciliul conjugal pe ușa din dos, lăsând în urma sa doar o scrisoare. Problemele de serviciu le-a rezolvat foarte bine și cu plăcere. Bolnavii o adorau. Iar după miezul nopții, când
ISPITA (22) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 277 din 04 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375316_a_376645]
-
atinsă De clipă , oprită din timp ... Și ți-am recunoscut umbră ninsa Venind și plecând în contratimp. Mi-am văzut trupul alintat De sălcia, sărutata de vânt ... Când ai trecut resemnat Prin tăcerea amară fără cuvânt . Mi-am văzut privirea plutind Într-o ploaie de stele ... Cu chipul din adâncuri răsărind Peste toate gândurile mele ... gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Într-o ploaie de stele / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2141, Anul VI, 10 noiembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright
INTR-O PLOAIE DE STELE de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2141 din 10 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375524_a_376853]
-
poposit tăcerile în vise adormite Și iar ma-nvalui mărunt în voalul uitărilor, Cănd ți-am descifrat privirile încremenite . Pe-un colț cu semne de întrebare ... Ne-am trezit în iubirea de altădată , Amintirile au ieșit că scoicile din mare Plutind ametite-ntre noi că prima dată . Privirea pierdută printre vechile umbre ... Amarnic rasuna-n tăcerile albastre , Răscolind prin destine cu gândurile sumbre Sufletul răvășit în dorurile noastre . Ne-am iubit fără cântec cu luna șoptita... În oră reală , pustie și
PE O COALA de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375565_a_376894]
-
Iar în crematoriul frunzelor persistă fumul de tămâie. Să amintească oamenilor că, moartea este veșnicie. Dorințe mor îmbrățișate, când bate-n Toamna vieții mele, un vânt aducător de moarte. Să mi le ducă între stele. MIREASA CODRULUI Pe frunzele Toamnei plutind în curcubeu, scriu dorul ce se ascunde-n sufletul meu. În ele brodez privirea de sub pleoape, când Cerul azuriu se scaldă în ape. Ținutei de gală din frunze croită, Vântu-i susține o trenă nesfârșită. Tandru și iubitor pe cap mă
POEME AUTUMNALE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371860_a_373189]
-
hotărâre luată de mine, indiferent de costurile acesteia și am ațipit. „Visez sau e realitate? Plânge un copil undeva. Văd o apă tulbure în care se va îneca. Cere ajutor. Eu mă apropii de mal; intru în apă și văd plutind o fetiță plăpândă și speriată. Întind mâinile și o apuc. O iau în brațe și încerc s-o liniștesc cu vorbe... Cornelia, fetița mea, ești acum la mama ta”. Plângeam amândouă, dar când o strângeam mai drăgăstos la piept, m-
MINI FRAGMENT DIN ROMANUL „COPILUL NEDORIT” de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/372296_a_373625]
-
de un zid, Năuc, fără vreo țintă, cum mai rău nu se poate, Îți porți, ca pe-o povară, haina durerii-n spate. Pierdut, fără de vlagă, nemaigăsind puteri, Pleci călător‒stafie, pe-un drum spre nicăieri, Cu pasul șovăielnic, parcă plutind pe drum, Cu ultime speranțe, și-alea făcute scrum. Apoi, când crezi că-i gata, că totul s-a sfârșit, Pe calea dezolării pășind spre asfințit, Zărești printre mesteceni, care foșnesc mereu, Modestă și tăcută casa lui Dumnezeu. Pătrunde cu
PRINTRE MESTECENI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372315_a_373644]
-
soarelui!” - își zise fata în treacăt. Ușile duble de stejar masiv se deschiseră larg și intrară într-un salon spațios. Nicăieri nu întâlnise o asemenea sală imensă. Muzica amuți dintr-odată și cei prezenți se retraseră ușor pe margine, parcă plutind. Cavalerii erau îmbrăcați în costume frac negru, joben, cămăși de un alb imaculat, papioane negre la gât și pelerine roșii ce le cădeau de pe umeri până mai jos de genunchi. Domnișoarele purtau rochii de culori deschise, transparente și cu decolteuri
XXV.BALUL DE LA BUDAPESTA (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372421_a_373750]