983 matches
-
dorim o revedere plăcută și vă mulțumim pentru invitațiile dumneavoastră deosebit de calde, arătându-ne că și dumneavoastră colegii l-ați iubit la fel ca și noi. Cu deosebit respect, Coriolan Tătaru. La Bârlad, către casa destăinuirilor ? În strada Aurel Vlaicu poștașul a adus multe răvașe, unele și de la descendenții prietenilor celor doi, Mia și Sandy Mânăstirianu, socotiți de expeditori drept niște foarte buni confidenți, poate și sfătuitori, corespondența lor de răspuns n-a ajuns sub privirile noastre. Niște buni pedagogi, cu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
organizat serviciul de poște din distanțe de 25-30 km. La fiecare stațiune de poștă se aflau un han (casă domnească), 1.000 de oameni pentru servicii și poliția drumurilor, hambare cu alimente de rezervă, pentru primirea soliilor, și 20 de poștași călări (ulaki), cu cai de olac și caii de schimb necesari. Datorită acestei politici economice, Batu-khan a ajuns curând cel mai puternic dintre toți cârmuitorii tătari, după Marele Khan din Mongolia. În vederea unei stricte supravegheri la fața locului, Batu-khan a
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
de obișnuită. M-am gândit la crevete, la mușchiul de vită, la sucul de roșii care se dezghețau toate pe pardoseală. Ar fi trebuit să le mănânc azi pe toate, dar nu aveam poftă de mâncare. Nu-mi trebuia nimic. Poștașul s-a apropiat de intrare pe scuterul lui Supercub. A distribuit corespondența. Unele cutii primeau tone de scrisori, altele rămâneau chiar goale. De cutia mea nu s-a atins. Nici măcar nu i-a aruncat o privire. Lângă cutiile poștale era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
prezentul, dar cu speranță viitorul. Viitorul pentru că Instituția dacă servește azi celor care au muncit de dimineață și până noaptea, cu atât mai mult va fi necesară mâine când miile de asistați sociali din mai fiecare casă, cei care așteaptă poștașul cu cupoanele să le înmâneze plata votului primit, dar nu ies pe dealuri cu sapa să muncească ogoarele lăsate pârloagă, chiar acestora și altora le va fi și mai utilă întreprinderea. Îmbătrânirea populației României, ca și prelungirea vârstei de ieșire
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
vă dea numai sănătate, să puteți trece cu bine toate greutățile care vă apasă. Cu lacrimi curgătoare m-a impresionat gestul trimiterii pentru mine a unor medicamente destul de folositoare, cu sentiment de omenie care alungă singurătatea. Când mi-a adus poștașul plicul cu medicamentele nu vă puteți închipui emoțiile mari pe care le-am trăit încât a trebuit să iau imediat o pastilă de calmare. Sunt cazuri de oameni, 3-4 la mie, care fac asemenea fapte. Acum vă simt și mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
pictată pe lemn, donată de prezbitera Caliopia, mama artistului Victor Tabacaru. Despre artist se poate arăta că s-a căsătorit cu o fiică de răzeș din satul Cursești Vale, din familia Nica ( nume cu o semnificație deosebită în limba greacă (poștaș). O chema Aristița (n. 16 aprilie 1901, cu care a avut trei copii : Marlena , Ioan (bebe) n. 1932, studii: economia petrolului - și Eliza (Lizeta) n. 1939, prof. de matematică. Victor Tabacaru a avut gospodărie în N. Bucureștiului, în zona Institutului
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
minte mai mult că uneori mă mai trimetea cu câte un bilețel de amor ( poate nu, că nu i le-am citit niciodată) la o domnișoară, fiica unui avocat - Doltu, după câte îmi aduc aminte. Îmi plăcea corvada asta de poștaș amator nu numai pentru că mai făceam rost de o plimbare prin târg, dar, de fiecare dată, duduița mă servea cu câte o prăjitură, dulce sau bomboane cu ciocolată. Cum bine știi, școala era în mijlocul satului, la drumul mare, cum îi
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
metoda : unul mie, unul ție...) iar echipa sa se afla la bătaie, pe cănd celălalt începea jocul în apărare. Țin minte că problema principală era mingea. Făcută din cârpe. Dar nu oricum. Meșter era unul al lui Mafteucă (nu al poștașului). Mingile făcute de el rezista la bătaie vreo două - trei săptămâni. Mingea nu era mai mare, să zicem, de cât un ou de gâscă. Dar perfect rotundă. Ăsta a lui Mafteucă uda mai întâi cârpele, le înfășura apoi în așa
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ne apuca de învățat, dacă cumva ne apucam, ne umpleam burțile cu tot felul de poame. Îmi plăceau enorm, înutrcât, dacă mi-aduc bine aminte, majoritatea pomilor voștri erau altoiți. Și fructele erau pe măsură. Știu că unul Mafteucă, nu poștașul, avea o livadă mare de pomi altoiți undeva în afara satului, într-un loc numit Inărie ( deși nu se semăna fir de in pe acolo). Dar era păzită cu pușca și cu câini foarte răi. Cu toate acestea, mai reușeam să
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
nenumărate alte definiții... de traversat! A.B Dacă n-ai fi scris, ce altă meserie ai fi putut avea? Ce faci atunci când ajungi, să zicem, la capătul puterilor? Mi-am dorit să fiu medic psihiatru, ofițer în armata română, magistrat, poștaș de țară (ca și fiul meu, Cezar-Ștefan, pe la cinci anișori asta își dorea... să ducă pensii oamenilor săraci: poștaș pe...bicicletă!)... Ajuns la capătul puterilor, o iau de la capăt... A.B. Poetul Lucian Vasiliu își cunoaște valoarea și locul în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
Ce faci atunci când ajungi, să zicem, la capătul puterilor? Mi-am dorit să fiu medic psihiatru, ofițer în armata română, magistrat, poștaș de țară (ca și fiul meu, Cezar-Ștefan, pe la cinci anișori asta își dorea... să ducă pensii oamenilor săraci: poștaș pe...bicicletă!)... Ajuns la capătul puterilor, o iau de la capăt... A.B. Poetul Lucian Vasiliu își cunoaște valoarea și locul în poezie? Mă tot caut. Doresc să fac bine, deși deseori iese rău... Am fost uneori supraevaluat, alteori sub-evaluat... Evoluez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
-i atât de apropiată cum e de mașină de scris. O văd în bucătărie făcând un ceai și fumând tacticos o țigară. " Nu va ploua azi!" zice. "Știi, mi-e frică de tunete!" Vorbește la fel cu toți: cu librarul, poștașul, vânzătorul de la magazin, cu cel ce vinde ziare, cu controlorul pe peronul unei gări. Vorbește de parcă de asta ar atârna toată lumea ei. Ce și-ar mai dori? Poate, să mai vadă și alte lumi, alte locuri, apoi să se întoarcă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
oală de borș." " Tocmai bine ne cade, că afacerile nu prea merg. Dacă nu era sanatoriul, am fi dat faliment." "Dar localnicii nu mănâncă pește?" "Ce localnici?" Petea se apucă să numere pe degete: "Învățătorul, vameșul, șeful gării, comandantul portului, poștașul, și mai sunt câțiva... Afară de noi, pescarii, ăștia sunt localnicii. Veniți toți din Regat. Unii cu familiile, alții, neînsurați, mănâncă la restaurantul gării, singurul care rămâne tot anul deschis. Când nu mai sunt turiști, se oprește tot. Iarna, poșta nu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ocupe de toate astea dacă nu eu? Și de încălțăminte? Sigur că da, pescarii sunt săraci și oricum nu-și trimit copiii la școală... Și cum te ocupi de asta? Făcând chetă la sanatoriu, la gară, la poștă, peste tot. Poștașul, pe care tocmai l-am solicitat, mi-a oferit încălțăminte și haine care le-au rămas prea mici copiilor lui, dar nu iau orice. Prefer să-mi dea bani. E umilitor pentru elevi să poarte hainele purtate de colegii lor
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
fotoliul din salon, cu mâinile în buzunarele paltonului, și rămânea mută ore întregi. Madam Segal cosea lângă ea. Teama că ar putea rămâne fără comenzi se dovedise, cel puțin deocamdată, neîntemeiată. Aveau în continuare nevoie de ea. Soția comisarului, a poștașului, a căpitanului portului și multe altele nu încetaseră s-o solicite, ca și înainte. Câteva infirmiere și o doctoriță continuaseră și ele să vină pentru reparații sau ca să-și facă toalete fără pretenții (pentru celelalte, se duceau la Chișinău). Îi
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
reacție ea, dar se simțea vinovat. Fără motiv, adânc vinovat. Pentru o dată, la șeful de gară nu erau alți invitați. Grigore închisese restaurantul și se dusese cu Panaiota să facă sărbătorile la părinți. Cât despre învățător, el era invitat la poștaș, unde ar fi trebuit să meargă și ei, toți patru, dar preferaseră compania lui și puțină liniște, după agitația Crăciunului. Căci asta era regula, tot Bugazul făcea Crăciunul la șeful de gară. Și asta însemna lume și zgomot. Afară de obișnuiți
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
ei, toți patru, dar preferaseră compania lui și puțină liniște, după agitația Crăciunului. Căci asta era regula, tot Bugazul făcea Crăciunul la șeful de gară. Și asta însemna lume și zgomot. Afară de obișnuiți, Panaiota, Grig și învățătorul, fuseseră prezenți comisarul, poștașul, preotul și căpitanul portului, toți cu nevestele și copiii. De asemenea vameșul, firește, care făcuse eforturi să-i fie pe plac lui Lillișu. "Să mai vedem!", susură Caterina. Tânăra fată izbucni în râs și roși foarte tare. Ceruse din pivnița
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
atunci începu să sune în birou telefonul. Se repezi într-acolo: "Vă trimitem o locomotivă cu două vagoane de vite, luați ce puteți și plecați fără să mai așteptați..." Constantin cu familia lui și Panaiota se instalară în primul vagon, poștașul cu familia și comisarul cu nevasta, în al doilea. Înștiințat că sovieticii aveau ce-aveau mai ales cu "forțele de represiune a poporului", acesta din urmă, originar din Basarabia, abandona tot, casă, animale, atelaje, vie, și pleca doar cu niște
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
noapte tresărind, aproape la aceeași oră, în urechi cu ecoul bătăilor în ușa celeilalte gări. Caterina era în corespondență cu Panaiota, care, neștiind să scrie românește, se încredința, pentru această sarcină, penei verișoarei ei, Stela. Constantin aducea scrisorile, depuse de poștaș, și aștepta, trist și răbdător, ca nevastă-sa să le deschidă. Știrile erau invariabil aceleași. Panaiota îi anunța că nu avea noutăți. Nici din Basarabia, nici din Creta. Într-o zi, Constantin s-a întors cu un plic deja deschis
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
e de resortul nostru." Și făcu semn unui subordonat. În vreme ce-l târau afară din încăpere, Ahile își regăsi rusa din școală: "Prașceai, Pușkin!" "Adio..." Pe Margareta care, când se întorsese, luase un somnifer, a trezit-o în zori soneria. Era poștașul. Încă pe jumătate adormită, semnă de primire și desfăcu telegrama: Ajung mâine la 15 h 30 ai încredere te iubesc Arcadi. Arcadi? Cum Arcadi? Mama citise peste umărul ei: Sigur că da, Arcadi! Ne anunță că vine! Stai puțin, în
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
menzilului” darea pentru poștă, pentru curierat. Poșta a fost organizată după Unirea din 1859, când se aplică pe timbru (Capul de bour), pe scrisori s-a menținut multă vreme. Despre funcționarea poștei în comuna Filipeni ne informează tot Toader Boca. Poștașul, un om din sat care nu șștia carte, pleca luni cu traista cu hârtii spre Bacău, pe josă peste zarea imașului, pe Iapa și peste Dealul Mare. Ajungea la Buhoci, lua de acolo hârtiile și le ducea la poștă, la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unde să lase fiecare pachet. Luni, miercuri și vineri se mergea cu poșta la Bacău și marți, joi și sâmbătă se întorcea. Poșta nu avea un sediu și, cu siguranță, corespondența se lăsa și se aduna la primărie. Cine plătea poștașii? Probabil că tot prin primărie, chiar dacă fondurile erau de la Poștă. Mai târziu s-a făcut un oficiu poștal la Secuieni, unde se aduna și se distribuia poșta pentru Lunca , Filipeni, Gloduri (Izvorul Berheciului). Telefonul s-a pusă la primărie în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
la primărie în Lunca în iarna anului 1900. Oficiul era tot la Secuieni, prin Secuieni se lua legătura cu Bacăul, iar telefonul cu manivelă a funcționat până s-a făcut Oficiu poștal la Lunca. De la Secuieni, poșta era luată de poștașul care avea o șaretă cu un cal (Boca); apoi era împărțită prin sate. În același timp colecta scrisori, pachete, lua corespondența și o ducea la Secuieni. XI. 3 Instalarea regimului politică comunist: o dictaturș în numele poporului. Lichidarea adversarilor politici în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
București" data =”21 sept. 1975”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Nu am mai primit nici un rând de la Dv. de atîta timp! De ce? Sunt În adevăr nerăbdătoare de a afla un rezultat cu privire la manuscrisul meu SERI LA ROTOPĂNEȘTI. În fiecare dimineață aștept poștașul, care nu vine... Mă frământă tot felul de gânduri. Aș Îndrăzni să vă mai rog ceva: Dacă aveți nevoie de sculptură, de vreun monument, gândiți-vă la Ada Medrea . Aștept cu nerăbdare un rapid răspuns. Cu toată considerația și prietenia
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
și intru. "Sînt la mine acasă!", mă înfioară un gînd plăcut. Jos, lîngă ușă, mă așteaptă revistele din ultimele două săptămîni, invitația pentru premiera de alaltăseară de la teatru, invitația pentru vernisajul expoziției prietenului meu Cetină și cîteva scrisori băgate de poștaș pe sub ușă. Arunc mănușile pe masă, peste cărțile de lîngă perete, îmi dezbrac haina de velur cu tot cu haina de la costum și le agăț în cuierul de pe bucățica de perete de lîngă ușă, îmi desfac nodul cravatei, apoi îmi deschei cămașa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]