6,499 matches
-
am fi în stare să-i dăm viață, dincolo de pitorescul recuzitei, am ilustra plenar logica acestei ecuații, pe care o întrezăream cîndva, descriind la prezent propunerea regretatului sculptor. ... Pe rotundul unei mici coline, în vîrf accentul vertical al biruinței, spre poale, massa trupurilor de războinici care se reazemă grav pe sol, chemat parcă să dăruie putere pînă în clipa supremei despărțiri. Apostu, care știe să asculte inima ascunsă în materia oricît de taciturnă, care deșteaptă în trunchiuri zînele lemnului și ale
Locuri care ne iubesc by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/4451_a_5776]
-
culise, am zărit-o. Când am trecut una pe lângă cealaltă, am felicitat-o. Atunci m-a prins de mână și mi-a șoptit: Știi, ești singura care mă felicită. S a apropiat de mine atât de mult încât îi simțeam poalele rochiei mângâindu-mi picioarele și respirația umedă și călduță pe buze. Mi-a spus cu voce scăzută, cu privirea tristă și zâmbetul pustiu: Știu că nu meritam să câștig, să-ți spun drept, am aranjat totul. Aveam nevoie să iau
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dezlănțuit. Ajunsese ceea ce visase, o celebritate. Apoi a dispărut dintr odată, așa cum apăruse în toamna aceea neverosimil de lungă și caldă. Mă întreb dacă a existat cu adevărat sau a fost doar în imaginația mea. Uneori însă îi mai simt poalele rochiei atingându-mi genunchii și șoaptele ei tulburându-mă: Nu te lăsa învinsă de eșec, nici nu-ți trece prin cap ce potențial ai. Sabina Yamamoto Contorsionism Ajung o dată la trei-patru luni pe acasă. Prin anul întâi de facultate, se
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
să mă amplific prin scris. Dintr-un sat din Maramureș am adoptat o pisică neagră. Lingea cu lentoare și aviditate un țurțure de gheață de pe dru mul împietrit de frig. Era splendidă și vicleană ca o noapte de vară la poalele mării. Dădea impresia de înțelepciune și fler, îmi alina fermecător durerea. Nu am reușit să-i dau încă un nume. Dormeam deseori prin trenuri, era cald și bine, o sen zație de pierdere dulce-amăruie mă cuprindea adeseori când îmi visam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Nistorescu. Făcea emisiuni bune Împreună cu domnul Tincu; Îmbrăcat corect, discuție și atitudine Îngrijită, elegantă chiar față de invitați, frumos, ce mai! Până la legea Pruteanu. Aici a răbufnit buba și a ieșit la iveală adevăratul eu al domnului Nistorescu: și-a ridicat poalele (la figurat) și și-a suflecat mânecile (la propriu) și l-a făcut albie de porci pe domnul Pruteanu - prima seară la telefon, a doua În direct - foarte frumos secondat de domnul Tucă - care aici a arătat că știe să
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
limba. Asta nu este Îmbogățire a limbii prin neologisme de orice origine ar fi ele, ci este stâlcirea ei de către pătura de ciocoi noi, snoabă și semidoctă. Și În apărarea acestei pături și a acestei atitudini v-ați ridicat dumneavoastră poalele, domnule Nistorescu. No comment! Fiți sigur că n-o să primesc amendă de la domnul Pruteanu pentru asta. De ce n-ați venit În emisiune și, fără să faceți spume la gură, să explicați celor mai puțin dotați În ale Înțelegerii că numele
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
serii și cât ține noaptea, pe lună, ca o strigoaică! Vine, tiptil, cu rouă pe haine și părul suflat de vârcolaci, și cum pune capul pe pernă, adoarme! Ce griji s-o scurme? N-are copii s-o tragă de poale, mănâncă bine, doarme buștean, viseză cai verzi pe pereți, și dimineața, o ia pe ea de odihnită, să-i tălmăcească nălucirile. Plesnește de voie bună și de cine știe ce-i umblă ei prin cap! Toma, săracu, poate-i în pământ, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
i se aprinseră obrajii și-i asudă fruntea. Este cu neputință! Ajutați-mă! Nu mai pot îndura mai mult decât un an. Maximum. Dă-ncoace! Ține! Tu trage de-acolo, și eu... Hai... Cămașa cedă, pârâi. Fâșia se despică până la poale. Se-ngropară în grâu, lângă el, și începură să-l lege. Mirosea atât de tare că întorceau capetele să respire. Pleacă zilnic, noaptea, câte cinci-șase băieți, în diferite direcții, în Franța, în Olanda, îndărăt în România, unde văd cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de vită și borșul de cartofi, în zilele de post. Sunt mult apreciate sărmăluțele moldovenești, mult mai mici decât cele din Ardeal și Banat, brânza cu smântână și mămăliguță, tochitura moldovenească, chiroștile cu cartofi, ceapă și afumătură, aliveciul moldovenesc și poalele’n brâu. Dintre bucatele nelipsite la sărbătorile de iarnă amintim: plăcinta cu brânză, cârnații, caltaboșul, toba și răcitura, iar în zilele de Paște ori la hramuri sunt preparați cozonacii, colacii împletiți, pilaful și nelipsitele sărmăluțe, în foi de varză și
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
Miron, Dochia); stațiune climaterică Durău ș.a.. Lacul Izvorul Muntelui, cu amenajări turistice pentru cazare și agrement (schi nautic, plimbări cu vaporașul); mânăstirile de pe Valea Bistriței, aval de Bicaz, precum: Bistrița (ctitorie al lui Alexandru cel Bun), Bisericani, Pângărați, cele de la poalele Munților Stânișoara (Agapia, Văratic, Horaița) și altele, la fel de apreciate pentru vechimea pieselor de muzeu (de exemplu, Secu, Sihăstrie, Neamț, Petru-Vodă) ș.a. Parcul Național Vânători - Neamț, în bazinele văilor Neamț și Cracău, cu câteva rezervații stricte (Rezervația de zimbri „Dragoș Vodă
România : patrimoniu turistic by Viorel Rîmboi () [Corola-publishinghouse/Administrative/91702_a_93090]
-
slujbele, de data aceasta în casă. și, ce credeți, de atunci situația a început să se îmbunătățească pe zi ce trece, cu toate că mi-a trebuit un noian de răbdare de-a lungul anilor și n-am așteptat cu mâinile în poală să-și facă efectul moliftele, ci am luptat mai departe prin orice mijloc cinstit și drept care mi-a stat la dispoziție sau care mi se aducea la cunoștință. și au fost multe acestea. Nu vă întristați, pentru că de asta am
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
crească. Cu timpul anii au trecut, și a crescut și Ileana, căci așa o chema pe fată. De acum, dragă doamne, era și ea fată mare de măritat. Dar cum zicala nu trebuie să rămână de minciună că „Femeia este poale lungi și minte scurtă”, socotită mai măruntă, tot așa și Ileana a socotit și a tot socotit, până s-a păcălit. Căci Chimircan a socotit că nu i-ar strica un hectar de grădină, cum e masa ... în buricul satului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
m deasupra albiei majore a râului, a alunecărilor de teren (mai ales acolo unde s-au produs despăduriri), a hârtoapelor, iar panta șesului este domoală (3,5 m până la 1 km). Din această cauză, ca și din pricina materialului rostogolit la poalele coastei și în albia majoră, valea inferioară a Lohanului are o luncă destul de bogată în iazuri, bălți și smârcuri, prin care firul anemic al apei lui cu greu își croiește drum. Versantul drept este, însă, tot domol, ca și în
BAZINUL LOHAN Studiu fizico-geografic. Scurte consideraţii asupra vechimii locuirii şi evoluţiei utilizării terenului. by DANIELA BRĂNICI () [Corola-publishinghouse/Administrative/530_a_940]
-
ce o separă de lumea exterioară și descoperă ”un mic animal” - un copilaș de vreo patru anișori. Descrierea copilului realizată de aceasta ingenuă femeie este de-a dreptul șocantă : ”se apropie de ea ca o dihanie blajină, și puse pe poala ei o mână mică și murdară”)”înfipte tare ca două gheare”)”I se păru că mișcă iar ca o gânganie”. Copilul este atras de Manuela, de basmul pe care ea le spune cu voce tare Ădar numai pentru ea, pruncul
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
documente și publicații relevante încă din anul 1360. Având o expunere spre SSE, favorabilă unei clime blânde, cu o durată mare de strălucire a soarelui, localitatea Breaza este la numai 10-15 km de spațiul montan Bucegi-Baiu, întregind șirul stațiunilor de la poalele acestuia și de pe vale. Pentru călătorul venit dinspre București este Fig. nr. 1 Breaza - localizare prima stațiune a văii Prahovei, un fel de "poartă" de intrare în mirifica zonă turistică. De altfel, valea este foarte strâmtă în dreptul gării Breaza, unde
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
asemeni altora din țară, are o istorie adevărată și o legendă. Bătrânii locului spun că demult, prin părțile acestea, ”pe plai” (în plaiă în care se află astăzi orașul Breaza, trăia un cioban care își păstorea mioarele pe pajiștile de sub poala codrului. Într-o dimineață băcița a pus la fiert laptele proaspăt muls si ostenită de muncă, pentru că toată noaptea nu dormise din cauza drumului greu pe care îl străbătuse din Tara Făgărașului, ori din cauza lupilor ce dădeau târcoale turmei, adormise. Laptele
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
vor schimba și sensurile de deplasare. bă Deplasările sezoniere Deplasările sezoniere au constituit și continuă încă șă constituie un mijloc prin care o parte a populației își obține resursele existențiale. Ca o ocupație de tradiție a populației, folosind pășunile de la poalele munților, oieritul a lăsat urme vizibile în topografia locală. De asemenea, populația masculină este antrenată în deplasări periodice în legătură cu munca în domeniul construcțiilor. Astfel, bărbații efectuează deplasări sezoniere pe distanțe mari în diferite regiuni ale țării pentru efectuarea unor lucrări
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
îți mai pare că trece timpul cînd ți-i foame! Dar n-avea ce face și nu se împotrivi hotărîrii colectivului. Tomiță observă marea lui problemă și-i promise în taină că o să se repeadă el de-acasă pînă la poalele dealului să-i aducă o plăcintă. Chiar? întrebă Vlad cu ochii umezi. Pe-onoarea mea! Și fața lui Vlad se lumină ca un crin la răsăritul soarelui. Coborîșul de pe Dealul Ursului a fost mult mai greu decît urcușul, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
atît de apărarea propriului său spate, cît și de vacă. Și cum aceasta se ospătase din belșug cu iarbă proaspătă și făcuse un burdihan destul de mare, coborîrea ei pe coasta prăpăstioasă reprezenta o problemă. Dar toate se petrecură pînă la poalele dealului cum nu se poate mai bine. Acolo însă...cine-ar fi crezut una ca asta? acolo însă lucrurile luară o întorsătură nu numai tristă, ci și amenințătoare pentru ziua de mîine a fiecărui membru din echipă. Și știți de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
au fost găsite și să le luăm și pe celelalte. Cine știe ce surprize ne mai așteaptă? Lîngă primărie erau trase două mașini negre. Intrară în ele și copiii, lăfăindu-se pe pernele moi și, în cîteva minute, ajunseră în poiana de la poalele dealului. Acolo, stînd singur pe o cioată, în apropierea vacii, putea fi văzut Vlad citind cu mare interes "Winnetou". Primi și el o ciocolată din partea președintelui, fu pus repede în temă și invitat să meargă la cetate. Dar... vaca... se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
creastă existase, cu multă vreme în urmă, o obcină sau o cărare, ușor de identificat după anumite pîlcuri de brazi dispuși într-o oarecare ordine, dar furia apelor o tăiase ca pe o creastă de cocoș făcînd-o astfel impracticabilă. La poalele stîncii se afla un lac nu prea întins și nici adînc, dar cu ape limpezi și liniștite, în care împrejurimile se oglindeau nefiresc. Păsări mari și negre, de care numai bătrînii satului pomeneau ca despre niște făpturi fantastice, își luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
supără pe mine... Și măcar de mi-ar spune din ce cauză, dar tace mereu... La Piatra Domniței făcură un popas mai mare, se spălară pe mîini și pe față, pufăind de plăcerea apei reci și limpezi din iazul de la poalele peretelui de stîncă și minunîndu-se tot timpul de frumusețile extraordinare pe care le vedeau de jur împrejur. Și pentru că toți se pomeniră cu o poftă grozavă de mîncare, se hotărîră să guste ceva din cele luate de-acasă. Numai Bărzăunul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe șotii și care în timpul unui scurt popas a imitat pe fiecare în parte și la vorbe și la gesturi, încît se tăvăleau cu toții de rîs. Cînd ajunseră la Piatra Domniței însă, mai bine zis lîngă bulboana cu păstrăvi de la poalele ei, lucrurile luară o întorsătură nu prea dorită, din cauza lui Nuțu. Bărzăunul se apucase și-i povestise pe drum cum au mîncat păstrăvi fripți pe piatră, cu ocazia expediției trecute și atunci Nuțu se rugă atît de mult de Ilinca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din cap înspăimîntat. Se deplasară și-ntr-o parte și-n alta, cu gîndul că poate vor descoperi vreo pantă mai ușoară, dar toate încercările nu duseră la vreun rezultat mulțumitor. Minute în șir aruncară cu pietre în bulboana de la poalele stîncii, chiuiră și hăuliră pe toate gamele, de răsunară împrejurimile mai ceva ca la un atac al pieilor roșii, spuseră bancuri și chiar îl luară în răspăr pe Bărzăun că-i aiurit și nu visează decît comori, continuînd să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]