793 matches
-
cu patos de răsunau văile. Frumoasele pupeze, cu penajul și crestele lor provocatoare, chemau bărbătușii la împerechere, cântându-le: pup, pup, pup. Câtă poezie!... După un post lung în care consumasem, prin alternanță, doar mâncare gătită din fasole, bob, mazăre, poame (fructe uscate, fierte), varză acră, sfeclă și zeamă de varză, uneori fiartă și îngroșată cu făină de porumb, venea dezlegarea la „de dulce” pe care o așteptam ca pe o mană cerească. La noi în sat, cartofii se găteau numai
UN PAŞTE DIN COPILĂRIE de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2298 din 16 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379268_a_380597]
-
Ținutul Morților Pacea și armonia, cântările și voia bună, mai ales în zile de sărbătoare, umpleau Agora- piața centrală, unde se adunau cu toții pentru sfat sau petrecere, iar Mama Natură, le-a dăruit acelor oameni, un pământ bogat și roditor, poame din belșug, o apă rece ca gheața și dulce ca mierea, turme de oi și capre, ce pășteau pe golurile alpine, aproape de piscurile munților cu tâmpla ninsă, la răcoarea brazilor, frați și ei cu Cei din Vale, din Ținutul Geto-Dacilor
LEGENDA LUI GETIC- COPILUL CU INIMĂ DE AUR de ARON SANDRU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369150_a_370479]
-
dans le seau de la fontaine se lèvent leș étoiles 6.Nuntă de aur - patul nu mai scârțâie căsnicia da Le mariage d’or- le lit ne grince plus le mariage oui 7.Se coc fructele - doar soacră-mea rămâne tot poama acra Leș fruits mûrissent- seulement mă belle-mère reste toujours pomme aigre 8.Începe școală - bunul duce ghiozdanul bună sandwich-ul Commence l’école- papy porte le cartable mamy le sandwich Traducere în lb. franceză prof. Simona Moroșan Referință Bibliografica: HAIKU 4
HAIKU 4 de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374197_a_375526]
-
dezrobire. Cu brânză, ori cu dovleac, Ei, acolo,-un pic, un fleac Nu m-o îngrășa prea tare, Până data viitoare. C-un compot de vișinel, Rămân tras ca prin inel, Storc și o lămâie seacă, Să nu fiu o poamă acră. „La plăcinte...înainte...”, Dați-i bice, că-i fierbinte! Dacă vreți și un ayran, P-ăla vi-l dau de bayram. Ș-am încălecat pe-o rimă Șuie, ruptă din inimă, Și, cu cobza mea cea veche, V-am
LA PLĂCINTE... (PAMFLET) de URFET ȘACHIR în ediţia nr. 2209 din 17 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374209_a_375538]
-
și îmbătat de aromele trezirii , după somnul lung al iernii, căutînd o frîntura din el. Îmi este dor de un cîntec! Îl caut printre vechile pietre ale munților Macinului , prințe fire de măcriș și cupe de bujori, prințe ciorchini de poama razachie și printre miros de nuci verzi.... Îmi este dor de un cîntec! Îl caut în ochii măslinii ai unei fete tinere ...în brațul puternic al flăcului... și în prinderea lor de mîini ; în legămîntul tăcut făcut numai de ei
CANTEC PIERDUT de MIRELA PENU în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377733_a_379062]
-
revoluționari români din Paris" au felicitat pe comunardul Henri Rochefort cu duioase vorbe de prieteșug ni s-a dat a înțelege că părintele, talpa, nu e răspunzător de aberațiunile sculelor de feciori. Nepermițîndu-ni-se a conchide de la așchie la trunchi, de la poamă la pom, de la turc la pistol și de la tămâie la sfânt, sîntem siliți a urmări nervul probațiunii până la trunchii răsăriți și înalți ai democrației române. De astă dată, d. Ioan C. Conte de Brătianu e în chestie. În Episodes sur
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
secară (secale), orz (hordeum), alac (alia), parâng (exclusiv local), mălai, spic (spicum), neghină (nigellina), pământ (pavimentum), câmp (campus), arie (area), agru (ager), falce (falcem); unelte agricole: jug (jugum), furcă (furca), secere (sicilis), aratru-plug (aratrum). În viticultură: vie (vinea), viță (vitea), poamă (poma), must (mustum), vin (vinum), vinaț (vinaceus), coardă de viță (corda), beat (bibitus), bețiv (bibitivus), a îmbăta (imbibitare). Termeni în grădinărit: ceapa (caepa), aiul sau usturoiul (alium), varza (virida) sau curechiul (caulicus), ridichea (radicula), napul (napus), pepene (pepo), lăptuca (lactuca
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu destule, imprevizibile, salturi, până la măsura unui adevărat spectacol verbal, și, de cealaltă parte, „povestea” care ilustrează, plastic, narativ, în versuri, „vorba”; sunt narațiuni pe tipare de fabulă, de basm, de snoavă, de alegorie amplificată uneori metaforic și parodic (Povestea poamelor), care se umplu de mișcare și relief comic, de efecte hiperbolice (leneșii, gata să ardă în foc, mirați de osteneala de a-i preveni de pericol), vorbire aparent absurdă etc. Sinteză, ca artă literară, de ludică paradă de „proverburi” și
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aibi strajă: Privire femeiască privire nu-i, ci vrajă. A sufletului pusnic cetate întărită Ea cade înainte-i de vânturi răscolită. 6 2262 Căci ochii sânt fecioare închise în cămări Luminele li-s pline de frică, rușinări; Bobițe sânt de poamă ce port pe ele brumă, Cu gura mea le-aș șterge de bruma lor acuma. 7 2262 Colțunii ai Iuditei răpiră pe-Olofern Și ochii îi robiră și sufletu-n etern. D-aceea * când de sînu-ți eu haina o disfac Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
mai senin și marea limpede și caldă ca smaraldul topit... Nopțile pline de stele și cântece, marea plină de valuri... O, Emma! Italia-i o grădină... o grădină frumoasă cu alee de naramze, unele-n flori de argint, altele cu poame de aur. Daca visez fericirea, n-o visez decât acolo. Departe de lume, pe-o insulă scăldată de valurile senine ale mării spumegate. într-un castel pe jumătate dărâmat să duc o viață de fantasmagorie și de vis... Să dorm
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o mândră sărbătoare? BOMILKAR Și tu ai contribuit Prea cinstit la toate astea? PSAMIS Nici în gând nu mi-a venit. Eu m-am mărginit la daruri de-nsemnare mai puțină: Primăvara flori frumoase, dar din propria-mi grădină, Vara poame tot de-acolo, toamna câte vrun vânat, Iară iarna chiar nimica, nefiind nimic de dat. BOMILKAR Eu n-am fost încă în stare să rămân prudent ca tine, PSAMIS Deci femeile te costă mult? BOMILKAR Aproape totul. PSAMIS Mâncăcioasele sirene
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
pe urma acelui drac”. Pe drum, întâlnește pe rând trei copaci (salcia, rugul și măslinul), pe care îi întreabă în ce loc s-a ascuns diavolul. Primii doi copaci îl mint, și Sf. Sisinie îi blestemă : salcia să înflorească, dar poame să nu rodească, iar rugul să aibă vârfurile unde-și are rădăcinile. Măslinul, care creștea lângă mare (loc consacrat), îi spune adevărul („vădzuiu-l în Mare afunădându-se”) și sfântul îl blagoslovește : „Să fii la toate beséricile de lumină și oamenilor de
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
unei zeițe păgâne, tinerele fete de nouă- doisprezece ani se dezbracă în pielea goală și își acoperă trupul cu vlăstare și frunze de boz (Sambucus ebulus). De asemenea, își pun pe cap cununi făcute din această plantă „toxică” („bozul e poama dracului”), folosită în medicina populară ca analgezic și antipiretic. Mai mult decât atât, macedoromânii fac costumul și cununa paparudei din frunze de boz și din flori de mac (13, pp. 220-230 ; 114, p. 342). în fine, tot Cantemir, vorbind despre
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
felul în care erau folosiți acești termeni (tiriac, tiriachiu, afion) în limba română pe la jumătatea secolului al XIX-lea, vezi la Anton Pann : „La dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul”. Sau în discursul pârcălabului „Strugur mustosul” către „Crăiasa poamelor”, în capitolul „Despre beție” al lui Anton Pann : Eu acela care am puteri de mac Ș-amețesc simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p.
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Se zice că propunerea Barrere nu conține nimic asupra acestui punct. [11 aprilie 1882] ["NU EXISTĂ FĂRĂ ÎNDOIALĂ"] Nu există fără îndoială o mai mare tiranie decât cea demagogică. Nu-i vorba, nici absolutismul unui singur om nu-i vro poamă. Ș-aci te pomenești că un individ cu sistemul nervos compromis prin viții și desfrânări se constituie în reprezentant absolut al statului și-i impune ca lege fel de fel de insanități cari - i trec prin minte, făr' a ținea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
traducerea și autohtonizarea satirei alegorice bizantine Poricologos, atribuită lui Teodor Prodromos. Cele mai vechi tălmăciri românești, datând din 1781, au fost făcute după versiunea greacă, apărută la Veneția în 1752 și 1775. M. Gaster tipărește pentru prima dată textul Istoriei poamelor în Chrestomație română (II, 1891), reproducând manuscrisul 2379 de la Biblioteca Academiei Române. O variantă superioară a fost publicată de I.C. Chițimia și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963), cu titlul Împărățâia poamelor și tuturor
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
textul Istoriei poamelor în Chrestomație română (II, 1891), reproducând manuscrisul 2379 de la Biblioteca Academiei Române. O variantă superioară a fost publicată de I.C. Chițimia și Dan Simonescu în volumul al doilea din Cărțile populare în literatura românească (1963), cu titlul Împărățâia poamelor și tuturor legumilor. Rangurile și fastul personajelor din original sunt adaptate la realitatea unei Curți domnești autohtone, reunită într-un divan bizar. Hazul vine din înșiruirile de demnități atribuite, pompos, unor fructe sau legume. Caracterizările „personajelor” în manieră populară, cu
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
narațiunii i-au asigurat o largă răspândire orală și prin copii manuscrise. Un text asemănător a fost cules ca folclor pe lângă Arad, iar motivul „condamnării” Strugurului este dezvoltat într-o scenetă alegorică de Anton Pann în Povestea vorbii. Ediții: Istoria poamelor, CHRM, II, 97-98; Împărățâia poamelor și tuturor legumilor, CPL, II, 271-272. Repere bibliografice: Ioana Andreescu, Istoria poamelor. Redacțiunile românești, CEL, 1936, 79-88; Cartojan, Cărțile pop., II, 239-242; Ariadna Camariano, Poricologos și Opsarologos grecesc, CEL, 1939, 33-140; Ist. lit., I, 683-685
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
largă răspândire orală și prin copii manuscrise. Un text asemănător a fost cules ca folclor pe lângă Arad, iar motivul „condamnării” Strugurului este dezvoltat într-o scenetă alegorică de Anton Pann în Povestea vorbii. Ediții: Istoria poamelor, CHRM, II, 97-98; Împărățâia poamelor și tuturor legumilor, CPL, II, 271-272. Repere bibliografice: Ioana Andreescu, Istoria poamelor. Redacțiunile românești, CEL, 1936, 79-88; Cartojan, Cărțile pop., II, 239-242; Ariadna Camariano, Poricologos și Opsarologos grecesc, CEL, 1939, 33-140; Ist. lit., I, 683-685; Moraru - Velculescu, Bibliografia, I, partea
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
cules ca folclor pe lângă Arad, iar motivul „condamnării” Strugurului este dezvoltat într-o scenetă alegorică de Anton Pann în Povestea vorbii. Ediții: Istoria poamelor, CHRM, II, 97-98; Împărățâia poamelor și tuturor legumilor, CPL, II, 271-272. Repere bibliografice: Ioana Andreescu, Istoria poamelor. Redacțiunile românești, CEL, 1936, 79-88; Cartojan, Cărțile pop., II, 239-242; Ariadna Camariano, Poricologos și Opsarologos grecesc, CEL, 1939, 33-140; Ist. lit., I, 683-685; Moraru - Velculescu, Bibliografia, I, partea II, 347-368; Dicț. lit. 1900, 461-462. C.T.
ISTORIA POAMELOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287630_a_288959]
-
drumețului pocit”, care urmează drumul ocolit și sigur), dar pe intransigența emirului (hotărârea de a ține drumul drept, înfruntând „jarul pustiei”) se întemeiază noblețea eroică a căutării înseși, chiar ducând la eșec: „Dar visu-i nu este un vis omenesc - / Și poamele de-aur lucesc - strălucesc -/ Iar alba cetate rămâne nălucă”. Sublimării în simbol a ecourilor propriilor ciocniri cu adversitățile, sugestiei de complexă dialectică, în care sacrificiul și fascinația sunt fețele aceluiași destin, poetul le adaugă un mare rafinament descriptiv, infuzat de
MACEDONSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
din Tiraspol, lucrează din 1958 la diferite publicații periodice, apoi devine redactor la editurile Cartea Moldovenească și Lumina și șef de secție la Comitetul de Stat pentru Televiziune și Radiodifuziune. R. debutează editorial cu placheta de versuri satirice și umoristice Poamă acră, apărută în 1969. Volumele Mărgeanul zilelor (1987) și Sfintele rădăcini (1997) îl caracterizează ca pe un poet de formulă tradiționalistă, alternând regimul liric cu acela umoristic și satiric. Scrie și versuri pentru copii și traduce din poeți ruși, georgieni
RUSNAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289402_a_290731]
-
în 1969. Volumele Mărgeanul zilelor (1987) și Sfintele rădăcini (1997) îl caracterizează ca pe un poet de formulă tradiționalistă, alternând regimul liric cu acela umoristic și satiric. Scrie și versuri pentru copii și traduce din poeți ruși, georgieni ș.a. Scrieri: Poamă acră, Chișinău, 1969; Ultima modă, Chișinău, 1982; Cioara celebră, Chișinău, 1984; Lumânărele, Chișinău, 1986; Mărgeanul zilelor, Chișinău, 1987; Sfintele rădăcini, Chișinău, 1997. Repere bibliografice: Mihail Dolgan, A exprima cât simți și cugeți, LA, 1987, 18 iunie; Tudor Palladi, Plenitudinea și
RUSNAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289402_a_290731]
-
tot o „cântare României”, simțind ca o datorie să descrie, în imagini grațioase și în versuri de o mare sinceritate și sensibilitate, meleagurile natale. Ea creează un spațiu de basm, un sat moldovenesc cu păduri, vii, livezi, încărcat de vegetație, poame, arome și culori, și un timp miraculos al anilor copilăriei, la care se întoarce mereu cu bucurie și nostalgie. Ca și Lucian Blaga, R. deplânge nu vârsta fragedă ca atare, cât puterile magice pe care inocența ei i le conferă
RUSSO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289405_a_290734]