1,541 matches
-
după 1989, reeditări și dezvăluiri de inedite. Pe lângă ediția confidențială din 2011 a Ioanei Lipovanu (un volum intitulat Doti, de negăsit în biblioteci), mai sunt de semnalat cele mai vechi ale lui Mircea Muthu, Ion Vartic, Irina Petraș și Petru Poantă, care promiteau o repunere pe orbită a personalității lui Radu Stanca. Nu s-a întâmplat așa, după cum nici tentativele unor critici de a repoziționa valoric poezia Cercului Literar de la Sibiu în raport cu cea a generației șaizeciste nu au fost încununate de
Radu Stanca inedit by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3580_a_4905]
-
tablourilor vivante ce se succed de-a lungul cărții. Ea scrie ca și cum ar fi trăit în toate acele sate pe care le zugrăvește fără să le numească. Fiecare din cele zece povestiri se edifică în jurul unui nucleu semnantic, al unei poante purtătoare de mesaj și semnificație. Florin din Alfabetul știrb, din pricina plecării mamei în străinătate, sare premeditat, în caietul de teme, litera mde la mamă. Iată ce explicație îi dă el învățătoarei: „ Ce știți dumneavoastră!, îi răspunse întrun târziu, Doamnei, care
Orfanii noștri albi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/3820_a_5145]
-
reacționează public în stilu-i caracteristic, dedicându-i următoarea epigramă: Unui ministru trimis în Spania (J.Th. Florescu) Am trimis la mauri Un ministru nou, Printre-atâția tauri Să fie și-un bou! (O variantă mai puțin reușită prozodic, dar cu aceeași poantă, îi este atribuită lui Nicolae Iorga). Proaspătul diplomat își prezintă scrisorile de acreditare pe 18 decembrie 1935, iar la începutul anului următor trimite în țară un prim raport documentat și pătrunzător privitor la alegerile desfășurate în februarie 1936 (care, în
I.L. Caragiale: de la literatură la istorie și retur by Gelu Negrea () [Corola-journal/Journalistic/3760_a_5085]
-
accesorii. Pe copertă, un desen de Víctor Ramírez, sugerând discret unitatea în diversitate și voința de integrare în pofida vremurilor tulburi. Volumul se încheie cu scurte fișe biobibliografice ale celor douăzeci. Limitarea inevitabilă a tabloului este contracarată de prefața lui Petru Poantă, care pune la dispoziția cititorului de limbă spaniolă câteva repere pentru o cât mai adecvată receptare a ofertei de lectură. În aproape jumătatea de secol care s-a scurs de la debutul Anei Blandiana, 1964, la cel al lui Stoian G.
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
Irina Petraș Petru Poantă, Clujul interbelic. Anatomia unui miracol, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, 200 pag. Ultima carte antumă a lui Petru Poantă se înscrie în seria de reverii critice (specie asumată anume de autorul însuși) pe care o inaugura, discret, Cercul literar de la Sibiu
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
Irina Petraș Petru Poantă, Clujul interbelic. Anatomia unui miracol, Editura Eikon, Cluj-Napoca, 2013, 200 pag. Ultima carte antumă a lui Petru Poantă se înscrie în seria de reverii critice (specie asumată anume de autorul însuși) pe care o inaugura, discret, Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar (1997, ediția a doua 2006) și o desemna decis ca manieră predilectă de lucru
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
inaugura, discret, Cercul literar de la Sibiu. Introducere în fenomenul originar (1997, ediția a doua 2006) și o desemna decis ca manieră predilectă de lucru Efectul Echinox sau despre echilibru (Biblioteca Apostrof, 2003). Exersat mai cu seamă în interpretarea poeziei, Petru Poantă a scris, cu aceeași știință febrilă a decupării detaliului semnificativ și a înscrierii lui într-o sinteză memorabilă, despre proză sau critică literară. Figurile scrisului său sunt mereu așezate întro societate valorantă, cu vecinătăți și interferențe cartografiate meticulos, remarcabile fiind
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
Mircea Zaciu ar fi împlinit 85 de ani! și cuprinde două scrisori din anul 1958 ale lui Mircea Zaciu, trimise prietenului său Octavian Șchiau, pe atunci lector la Institutul de Romanistică din Berlin. La trecerea în neființă a lui Petru Poantă, putem citi două evocări de Marta Petreu și Alexandru Vlad.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3177_a_4502]
-
Fiecare dintre cele trei volume este însoțit de un text critic, menit să jaloneze receptarea lui Horia Bădescu și, totodată, să ofere o interpretare unitară a ciclurilor aferente volumului respectiv. Ele sunt semnate, în ordinea volumelor, de Ioan Adam, Petru Poantă și Ioan Holban: critici de orientări diferite și din generații diferite, doar regretatul critic clujean fiind un echinoxist. Fără să fie neapărat cele mai bune texte critice scrise despre poet (reperele bibliografice consemnate în Dicționarul general al literaturii române menționează
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
de obicei, VIAȚA ROMÂ- NEASC| (nr. 9-10) apare cu un sumar foarte bun. Solomon Marcus scrie despre „limba română, între infern și paradis”, Andrei Codrescu evocă New Orleans, Adrian Popescu semnează un text emoționant la despărțirea de prietenul său Petru Poantă, Liviu Bordaș prezintă o scrisoare a lui Teodor Ghițan trimisă lui Mircea Eliade, Dumitru Radu Popa ne aduce în atenție un om care, dacă era ascultat, „putea să scurteze războiul din Vietnam”, Florin Manolescu, sub genericul Istorie și literatură, e
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3130_a_4455]
-
special al afecțiunii. Și cu asta, basta cu sentimentalismul! Îți doresc un an nou după inima ta, și nu doar de hatârul calendaristic și după datină, dar și pentru ca să te abați cât mai curând la un filtru jubilant. Și acum poanta poantei, vorba lui nenea Iancu, ăla cu strada ta: Ion Barbu, în mare amor față de tine, ridicându-se adineauri de la masă, m-a rugat să îți transmit de fiecare dată, prietenia lui integrală. Și Vinea întreabă acum de tine!! Sărutări
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
al afecțiunii. Și cu asta, basta cu sentimentalismul! Îți doresc un an nou după inima ta, și nu doar de hatârul calendaristic și după datină, dar și pentru ca să te abați cât mai curând la un filtru jubilant. Și acum poanta poantei, vorba lui nenea Iancu, ăla cu strada ta: Ion Barbu, în mare amor față de tine, ridicându-se adineauri de la masă, m-a rugat să îți transmit de fiecare dată, prietenia lui integrală. Și Vinea întreabă acum de tine!! Sărutări de
Note despre epistolograful Șerban Cioculescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4098_a_5423]
-
din basme medievale se transpun în dans prin apariția unor personaje supranaturale, silfide, elfi, iele (Sânzienele din folclorul românesc), simboluri ale unei spiritualități nu totdeauna benefice, întruchipate printr-un dans aerian, cast, pudic. Sunt personaje urcate pentru prima dată pe poante, sugerând zborul și îmbrăcate în tutu-uri lungi din muselină albă, ca în La Sylphide, prin care se inaugurează seria, așa numită, a baletelor albe. Un iubitor al istoriei baletului are sub ochi, odată cu montarea la noi a acestui spectacol
„La Sylphide“ Cap de serie al baletelor romantice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/2942_a_4267]
-
foarte puțin libere, micul terioriu numit „Echinox” a încercat și a reușit în mare măsură, să fie un fel de oază luminoasă, în opoziție cu un alt primitivism, acel „spirit primar agresiv” de tristă memorie. Regretatul coleg și prieten Petru Poantă, plecat de curând dintre noi, a evocat în paginile splendide ale cărții sale de acum un deceniu, Efectul „Echinox”, acest „loc, într-un timp suspendat; un fel de insulă mitică, unde erau posibile evenimente fondatoare și inițiatice. În acest adăpost
„ECHINOX”- 45 by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/2917_a_4242]
-
Vogelperspektive, a păsării care vede totul de sus, ca un martor îndepărtat care iese din cadrul aberațiilor la care asistă. Și așa cum condiția reușitei unui banc e ca povestitorul să-și păstreze mina serioasă pînă la sfîrșit, nelăsînduse furat de hazul poantei, tot așa Pavlovici își păstrează aerul serios în mijlocul unor întîmplări de o absurditate macabră. Rezultatul e un volum de un neașteptat amuzament, în contrast evident cu titlul ales, cititorul mustăcind de plăcerea unei comedii la care asistă împotriva voinței. După
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
trăsături - finețea limbii culte, unghiul de vedere al perspectivei păsării și firea sarcastică - fac din Pavlovici un observator al cărui intelect nu îngăduie paroxisme sufletești. Autorul nu suferă patetismele, efuziunile, tensiunile sau încordările pînă la limita colapsului. În schimb preferă poanta, surpriza caraghioasă, ridicolul situației. Într-un cuvînt, are predilecție pentru comedia de situații, nu pentru drama de caractere. Din acest motiv Pavlovici e un martor sulfuric, depunător de mărturie corozivă. Rare sînt paginile cînd autorul vorbește despre sine, de pildă
Hiperbola cruzimii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3347_a_4672]
-
de autor (în trecerea de la revistă la volum), fie de cenzură; și dosarul de receptare, abundent și el, conținând fragmente din cronici semnate de Al. Piru, Ov. S. Crohmălniceanu, Lucian Raicu, Nicolae Manolescu, George Muntean, Ion Vlad, Mircea Iorgulescu, Petru Poantă, Mihai Ungheanu ș.a. Actuala formă, masiv integratoare și diversificată, Mozaicul istorico-literar e de altfel în spiritul lui Dinu Pillat. E de-ajuns să citim studiul despre Marin Sorescu (din capitolul Cazuri literare insolite), ca să înțelegem cât de poliedric înțelegea autorul
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
cronica lui Dan Perșa la romanul Deplasarea spre roșu de Radu Mareș, comentariul critic semnat de Vasile Spiridon la un volum de Gheorghe Glodeanu și textul scris de Eugen Uricaru la despărțirea de colegul și prietenul său de la Echinox, Petru Poantă: „Asta le-a dăruit Petre, care s-a dus lângă ceilalți echinox-iști opriți din drum înaintea lui. Încep să devină mai mulți ei, cei care s-au oprit, decât cei care călătoresc încă. Petre nu mai e cu noi
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3000_a_4325]
-
puțin un pamfletar. Imaginea ce i s-a creat, de critic ofensiv, mordant, cu greu s-ar putea susține. Nu e ceea ce s-ar putea numi un critic ,rău"! Inconformisul i se voalează în bonomie, incisivitatea i se dispersează în poante, într-o puzderie de găselnițe formale. Pus în fața unor insatisfacții, criticul de la ,Vatra" e surprinzător de calm, mulțumindu-se cu punctarea obiecțiilor, cu notificarea ca atare a respingerii. Subtextul refuzului e o dispoziție mai curînd concesivă, ,înțelegătoare", de apropiere a
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
forma unei opoziții. La scară mică apare utilizată împotriva unei persoane cu o idee fixă, împotriva unuia care își închipuie că e frumos, sau că are favoriți deosebit de arătoși, care-și închipuie că are haz când a spus odată o poantă pe care nu mai încetează s-o repete, sau împotriva unuia care n-a știut decât un singur lucru în viață ; O întâmplare la care se tot întoarce și pe care o tot povestește, numai să apese cineva pe buton
Soren KIERKEGAARD - Despre conceptul de ironie by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/11103_a_12428]
-
cursele de ogari drept pivot. De la Ritchie au fost luate travlingul accelerat și ,împietrirea" unor anumite cadre. Regizorul Paddy Breathnach (filmul se petrece în Irlanda), un alt promițător care nu s-a ținut de promisiune, dă drumul unui torent de poante, majoritatea integrându-se în zona umorului de situație. Nimic nou sub soare. Dar publicul a râs non stop. Diferența față de Hollywood nu s-a prea simțit însă decât în ,localizarea" genului.
Cool Britannia by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11169_a_12494]
-
amestecă solidaritate plictisită, condescendentă, răutăți de circumstanță, planuri și frînturi de povești din vieți nu tocmai primitoare i se ,pasează", ca atare, cititorului. Un an în Paradis, cu titlul lui care-ar putea îmbrăca orice, chiar și o foarte tristă ,poantă", nu este, adică, un roman digresiv, care să facă dintr-un măcel privit, pare-se (doar unul din felurile cum e folosită litota...), de victimele lui drept o ,indispoziție" de tinerețe, vreo problemă teoretică. De viață, moarte și morală. Nicidecum
Munci și zile by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11182_a_12507]
-
spița lui, rămîn bătuți de vînturile care i-au adus și i-au dus de prin Moldova: "Elefter. Năpaste grecească și acesta Moldovei, venit în domnia lui Mihai vodă și rădicat la boierie." Degetul care arată e al lui Neculce, poantele ale lui nenea Iancu. Rău o pățesc Kantacuzinii, vîrîți în încurcate dușmănii de familie. Rețin un fragment de autobiografie, în legătură cu înainte pomeniții vel-boieri: "Bunică-mč, muma tătîni-meu, fiind soră cu Safta Pășcănița, muma logofătului Iordache Pașcanul vară primară cu cuconul logofăt
Neam de neamul lor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10659_a_11984]
-
Mache se grăbește, Lache zăbovește. Într-o discuție de berărie, cu amici, pe urmă la băcănie, comentînd lacuna legii penale, aceea de-a nu prevedea pedeapsa cu moartea. Întîrzie, sînt scuzați, nu se-ntîmplă nimic. Caragiale nu mai e gata cu poanta, preferă să creeze un tip absurd, mașinal, obsedat de lacuna lui, care-i dă prilejul, umilului funcționar, să facă pe legiuitorul, și de replica Ești teribil, monșer, parol! Un personaj de nuvelă. Situațiunea, din care a rămas un titlu. Și
Nedatate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10685_a_12010]
-
înțeles-o în toate aluziile și consecințele ei. Nenorocirea e că, la un moment dat, cel puțin în trilogia filosofică amintită, autorul se ia în serios și chiar se crede filosof. Dar poate că VVM practică - precum dadaiștii - gluma fără poantă sau fără spirit, caută sistematic nonsensul, deși riscă să cadă în propriile capcane întinse cinic cititorilor. Cocktail e un fel de glumă suprarealistă, întinsă prea mult, până îți piere râsul. Lipsește în text un declanșator precis al umorului, fie el
Un roman împotriva cititorilor by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10722_a_12047]