1,760 matches
-
revistei, îmi dă o replică în revista ieșeană Timpul, nr. 132: «Un dobitoc de la Dilema veche m-a acuzat că vreau să epatez prin cultură. Ce să-i spui dobitocului despre cultura și plăcerile tale? Aveam de gînd să-l pocnesc golănește, cu prima ocazie, ca să vadă cum e cu cultura de cartier. Dar gestul lui Traian Băsescu m-a făcut să renunț. Asta e, uneori, mai și renunțăm la anumite plăceri.» Se pare că nu prin cultură vrea dl Horasangian
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6522_a_7847]
-
încercuim atari stihuri, ci pentru a indica incapacitatea lor de-a adera la orice speță de expresie pe care s-o putem socoti literară: "Ea, simțind că e privită, / Dintr-odată se excită // Și se-oprește. El se-nclină. Lin pocnește o bășină...// Cîntă muzica-n grădină..." (Poem epic, 3). Ca și : "Coniță dulce, cînd te caci, / Ai vrea și-o pulă-n gît să-ți bagi; / De-aceea stau în fața ta / De-a pururi spre-a mă descheia / Blînd la
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
Bădoiu Raluca Oamenii cu abilități ieșite din comun există și în realitate nu doar în reviste de benzi desenate sau în filme. Iată topul mai faimoși superoameni și abilitățile lor extraordinare, alcătuit de Toptenz.net 1.Bărbatul care își „pocnește” ochii. Pințo este omul care își poate scoate ochii din orbite cel mai mult, acesta reușind să îi scoată la 4,5 cm, adică peste 90% din ochi iese din orbite. Se pare că nici doctorii nu își pot da
Top 6 superoameni cu abilități neobișnuite by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64984_a_66309]
-
pistol. După ce trece linia de sosire, Emil își continuă sprintul, ca pentru a-și reveni în urma acestui „mic" efort. Pare stânjenit de entuziasmul pe care îl stârnise. Dar cel mai fericit de toată povestea e Joe, purtătorul pancartei. Cu inima pocnind de mândrie, se năpustește asupra lui. „Numai unul, strigă el îmbrățișân-du-l podidit de lacrimi, numai unul, numai unul. Îl atinge, îl strânge, îl pipăie, îl frământă (.). Acum se știe invidiat, gelozit de toți purtătorii de pancarte din lume. Numai unul
Sportivul și ordinea de stat by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/6085_a_7410]
-
cvartet de japonezi care-i imitau pe Beatleși, în costumații de-un alb orbitor, cu franjuri. James, îmbrăcat în civil, stătea la o măsuță și se uita țintă la ei, nepăsîndu-i de nimic altceva decît de spectacolul lor, și Bill pocni o alună aproape de gura lui căscată. (Fragment din romanul Arborele de fum, în curs de apariție la Editura Polirom)
Denis Johnson - Arborele de fum by Mircea Pricăjan () [Corola-journal/Journalistic/6412_a_7737]
-
seringi din învelitoarea ei de plastic înfipse acul direct prin sigiliu într-o fiolă de tetraciclină, umplu complet tubul de sticlă al seringii și împinse pistonul cu degetul mare pînă cînd în vîrful acului apăru o picătură de lichid. Apoi pocni de două ori seringa cu degetul, își înfipse acul în cvadricepsul piciorului drept și împinse încet pistonul. Rămase la motel vreme de cinci zile. Cobora cu greu în cîrje pînă la cafenea ca să mănînce și se întorcea iar în cameră
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
nici colo, nici colo. M-aș mulțumi cu Cercului ca să nu ajung. În sfârșit, pun mâna pe cartea lui Compagnon despre antimoderni. (De fapt, pune ea pe mine: trebuie s-o prezint.) Cititorul introducerii seamănă cu pisoiul Tom când îl pocnește în țeastă vreo tigaie, îi zboară mii de stele împrejur și i se umflă în creștet un cucui. Textul prefeței lui Compagnon e ca poezia lui Mazilescu: îndată ce se configurează un început de sens, o apucă cine știe încotro, unde
Însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/6328_a_7653]
-
Bolnav mintal. Daaaaar, îmi aduce la cuostinta că a făcut câțiva ani de arte marțiale :)))) și că e periculos. Plus că poate să-și ia pistol cu bile :)))) Fabulooos. Uite, măi cretinelule, nu mi-a trecut prin cap să te pocnesc, deși în cazul tău ar fi operație estetică necesară. Plus că, deși înfrumusețat, nu cred că supraviețuiești dacă te pocnesc. Dar dacă tot mă ameninți cu artele tale marțiale și cursurile de autoapărare :)))) îmi faci chef să fiu în situația
Mircea Badea și Sabin Orcan se amenință cu bătaia pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/49954_a_51279]
-
că poate să-și ia pistol cu bile :)))) Fabulooos. Uite, măi cretinelule, nu mi-a trecut prin cap să te pocnesc, deși în cazul tău ar fi operație estetică necesară. Plus că, deși înfrumusețat, nu cred că supraviețuiești dacă te pocnesc. Dar dacă tot mă ameninți cu artele tale marțiale și cursurile de autoapărare :)))) îmi faci chef să fiu în situația să mi le aplici. Cât despre pistolul cu bile, să nu fie bile din nas, ca de alea mi-e
Mircea Badea și Sabin Orcan se amenință cu bătaia pe Facebook () [Corola-journal/Journalistic/49954_a_51279]
-
Pegas a căpătat aspect de gloabă, ce zace de răpciugă; Diana desculță mână la pășunat măgarii după ce a rămas fără arc și câini; Cerber arată ca o javră cu coada între vine; Momus a râs, sărmanul, a râs pân-a pocnit, astfel că toți olimpienii sunt în doliu (80-81). Pentru călătorul erudit zeii sunt încă prezenți în viața cotidiană, dar ei constituie doar o sursă a comicului. Expresii latinești uzuale - pleno ventre (109), ad inferos (214), in ictu oculi (238), in
Un călător „anacronic” by Alexandra Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4403_a_5728]
-
un întreg ritual al copilăriei, prin exercițiul evocator al cuvântului frust, cu arome regionale (nime, blid, ferești, ler, cărpător): „Acele nopți de iarnă se-ntorc, acele nopți/ Când aromeau în casă din ler bostanii copți/ Și parcă lemne-n sobă pocnesc să mai anunțe/ Cum fierbe de cu seară și oala de grăunțe./ Pe la ferești, sclipire de ger și-ntunecime/ Și nime nu-i s-aducă vreo știre de la nime./ Acele nopți de iarnă în casa din hotar/ Când liniștea te
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
de vopsea aproximativă, distingem însă în spatele acestei ornamentații sclipitoare trăsăturile de fond ale poetului, anxios, inconformist, sarcastic, gata a zburătăci convențiile poeticești, așa cum de altminteri proceda Isus cu neguțătorii sacrilegi: „Iisus ia și astăzi un bici/ împletit din șapte șuvițe pocnind/ din el tot de șapte ori” (purificarea templului - II - ). Deocamdată „eretic” pe tărîmul poeziei, putea-va oare Remus Valeriu Giorgioni să dea glas unui extaz al pioșeniei monocord ori va rămîne (poate nu în paguba creației literare, ci dimpotrivă) între
Într-o interfață by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4675_a_6000]
-
visați de voi, ne înroșim de fericire/, ne coacem la căldura visului vostru, se umflă încet-încet carnea pe oase/ până când, poc! ca o floricică de porumb/ înflorește carnea în care am învățat să urâm,/ sărind din tigaia de sicrie și pocnind/ din capacul cerului. El ridică din când în când/ capacul tigăii și privește fluierând bucuros/ cum se rumenesc morții-floricele, //apoi, din mormintele pe care nimeni nu le visează,/ alege un nefericit, îl scoate din sicriu/ și-l pune să stea
Cel mai iubit dintre morți by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4546_a_5871]
-
armatura zidurilor pentru că șeful, neamț sadea, „nici nu-și poate închipui că poți să furi chiar de la locul tău de muncă”, sau furi mașini de lux pentru că „polițiștii lor sunt de rahat”. În schimb, stupoare, n-ai dreptul să-ți pocnești nevasta, trebuie sa fumezi pe balcon, să te duci la cârciuma numai seară și să nu te întinzi peste timpul care ți s-a alocat. Deci, trebuie „să pui un bemol acestui paradis capitalist”. Și totuși... Te alegi cu 50
Isus și Tito by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5511_a_6836]
-
Azerbaidjan: rezultatul a fost extraordinar, am pierdut Nabucco...” Ponta a pierdut așadar Nabucco, și anume tocmai la Baku, nu Băsescu a pariat pe un proiect care nu avea șanse, l-a umflat la maxim, dar pînă la urmă tot a pocnit (scriu asta anual din 1999, deci dacă nu din altă parte putea afla de la mine...). Și se oferă să mai stea două luni în plus, ofertă la fel de neinspirată ca aceea de a serviciilor lui de mediator în problema Gold, că
Pippidi explică de ce a contramandat Băsescu dezbaterea publică by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/34822_a_36147]
-
reflectă în plan fabulos realul. Haralamb Vona îi dezvăluie lui Felix Kanmacher secretul lumii românești: așa cum alții se scaldă în bani, noi ne scăldăm în timp. Contrapunctul îl creează povestea pendulei ce se dereglează când istoria își precipită cursul și pocnește în ziua când izbucnește războiul. Titlul Un paznic prusac la porțile rațiunii prefigurează viziunea autorului asupra istoriei și are drept pandant ultima narațiune - Poveste despre sfârșitul imperiului necesității pure ce-l descrie pe Dumnezeu ca mecanism uriaș. Între ele se
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
femeiesc la senină vreme de pubertate/ și nu mai aud decît gîlgîitul de conductă spartă al gurii mele/ și grumazul cum flutură în urmă ca o mînecă goală/ pe cînd la capătul ei capul mi se lățește asemeni unei palme/ pocnind pe luciul unei pietre.”. Este prima secvență din Izgonirea din poezie, marele poem din Addenda; și printre puținele, din cartea de debut, comparabile cu performanțele devenite standarde în cartea Alcool.
Tînărul Mureșan (I) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/3509_a_4834]
-
se întoarse Pârnaie, trăgându-i una după ceafă. - Iadeș! spuse acela, mai repede chiar decât plesnitura de pe țeastă. - Nu te-a întrebat cum te cheamă, prostovane! sări Chisăliță, cam de la înălțimea buricului lunganului de Pârnaie. - Așa zic io de câte ori mă pocnește careva... - Și ți se întâmplă des?! se minună piticul. - Păi dacă așa mi-a rămas numele... Pârnaie abia dacă îl mai învrednici cu o privire, în timp ce Iadeș își culegea de pe jos fesul care sărise odată cu pleasna de pe țeasta cheală. Apoi
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
apărare. Și-a strâns pumnul și l-a lovit pe băiat în bărbie, julindu-i maxilarul. Când Billy s-a ferit, Herman a hotărât să înceteze, dar i-a sugerat tovarășului său că ar fi înțelept să învețe un croșeu. - Pocnește-l pe Jackson direct în falcă, i-a spus el. Prinde-l o dată descoperit, și n-o să-ți mai facă necazuri. De fapt, e un laș. N-a fost bine să-i spună asta cuiva atât de credul ca Billy
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
câlți s-a așezat pe umărul lui Billy. Băiatul s-a încordat, livid. Pumnul i s-a strâns într-o ghiulea distrugă- toare și - surprins el însuși la fel de mult ca și cei care au aflat mai târziu povestea - l-a pocnit pe Jackson direct în osul nasului. Jackson s-a prăbușit de parcă ar fi fost făcut din cărți de joc, zvârcolindu- se și chircindu-se de durere pe punte. Sângele i-a țâșnit din nări și a gemut: un sunet surd
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
-mi permiteți. Căpitanul i-a deschis larg ușa și l-a ascultat pe Herman, care s-a lansat într-o explicație de genul „Jackson îl tortura pe tânărul Billy”. A mărturisit că el însuși îl îndemnase pe Billy să-l pocnească pe individ dacă se apropia de el într-un mod nepotrivit. Herman era în toiul discursului când, cu o forță teribilă, căpitanul l-a apucat de gât cu o mână aspră, înfigându-și unghiile în pielea lui. - Mie să nu
Jay Parini Rătăcirile lui Herman Melville by Luana Schidu () [Corola-journal/Journalistic/3102_a_4427]
-
-a * [Brașov], 4 octombrie 1933 Lunca Plăieșului Iubite domnule Valerian, Ultimul număr al „Vieții literare”6 a fost, pentru mine, un strigăt de viață și atom de amărăciune sinceră, deoarece văd zilnic, tot mai mult, cum revistele noastre literare sunt pocnite în creștet de pumnul masiv - azi - al imbecilității. În mine a mocnit o părere de rău. Coordonându-se un material variat și bun s-ar putea da zilnic, cel mult săptămânal, ceea ce „Viața literară” nu poate da din păcate decât
Ștefan Baciu și revista „Viața literară“ by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/3185_a_4510]
-
să plec la Chișinău. Am plecat [i]eri dimineață, astă noapte m-am întors. N-am avut curajul să mă „odihnesc” o noapte acolo. Trăsesem la cel mai bun hotel. M-am pomenit într-o odaie imensă, cu parchet care pocnea ca pușca, cu un colțișor de sobă rece și c-un pat... un „crivat”1 de fier negru ca un grilaj de mormânt. Nici ziua, cât m-am odihnit cercetând dosarele, n-am avut curajul să mă întind de vie
Însemnări despre Otilia Cazimir by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2716_a_4041]
-
Emil Brumaru Mai încearcă, ai răbdarea pregătită la teșcherea, nu se știe niciodată de unde-ți cade-n brațe dovleacul de aur cu vrej subțirel de platină. Umblăreț biped (zîmbetu-i lipit de dinți, sub buze!), nu-i musai să te trezești pocnit de-o veșnic dulce cărămidă-n moalele capului. De ce nu ți-ar dezmorți simțurile năpîrlite un crin uriaș, aterizat forțat, prin ceața incertitudinilor, pe sufletul tău fără turn de control? Pășește cu încredere caldarîmul sarcastic al urbei, apasă-ți talpa
Fi-vei primul cetățean de dezonoare al urbei (1) by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15170_a_16495]
-
Emil Brumaru Cum se aude pe ciment o bilă, Rostogolindu-se,-mi țopăie clipa Pe creierii boțiți. N-ai tiv de milă. Rîzi că-s pocnit în creștet cu aripa Gînsacilor. îți folosește trupul, Atîtea-ntortocheri și dîmburi calde, Dacă-l topești, departe,-n ceaiuri fade, Sorbite-n buze blegi, guri fără scrupul, De niște popîndăi, de niște broaște! Ce freacă lacuri limpezi în gargara Lor putredă
Scrisoare by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/15936_a_17261]