359 matches
-
uitat că Dumnezeu și-a trimis fiul pe pământ și a trebuit să asiste la răstignirea lui? Întoarce-te acasă liniștit. Îi venea să plângă. Se întoarse brusc, își acoperi ochii cu mîinile ca și cum ar fi vrut să nu-l podidească lacrimile, și plecă. Dezlegat parcă de orice grijă, ca un cerșetor care, spre ghinionul lui, își pierduse traista cu bucate de căpătat și nu știe cui să se adreseze. Caterina ghicise motivul ce-i îmboldise bărbatul să iasă atât de
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
întorc acolo și să mă zbengui ca un șobolan în băltoacă. Știu, libertatea se cucerește doar în ziua în care îți este indiferent că trăiești sau mori. Am repetat alături de Telesio că Dumnezeu și Natura sunt totuna. Și m-au podidit păduchii, m-au făcut să-mi fie scârbă de mine. Așadar, de ce sunt întrebat de ce mă mai tem acum?". Dar nu-i așa că te-ai deghizat? Și ai făcut magie și vrăjitorie în temnița de la Castel Nuovo? I-am ajutat
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da eu nu-nțeleg ce-i cu voi aici?! Matei: Domnule, pe scurt; am venit să facem un picnic... (scoate din diplomat o sticlă de whisky) Uite-aicea! Sper să fie și adevărat..., să nu mă fac
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
pâine, tocătorul pe care găteam sendvișuri cu parizer, strâng la piept polonicul salvat din prima mea ciorbiță, privirea îmi alunecă apoi de la dulapurile pline cu vase și electrocasnice spre frigider, depozitarul atâtor bunătăți gătite pentru extratereștrii mei iubiți... Întotdeauna mă podidește plânsul... Greu mi-a fost să le folosesc, dar și mai grea a fost despărțirea de toate acestea... Oricum, nu mai am timp de așa ceva. Sunt în luna a șasea, trebuie să am grijă de mine și de micuță, să
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
De aur și cînta cu-atîta farmec. Iar peștera-mprejur era cu totul împădurită. Înfloreau puternici Arinii, plopii, chiparoșii negri, Mirositori. Și-acolo zburătoare 90 Se cuibăreau, ba huhurezi, ba ulii, Ba ciori limboase ce trăiesc pe mare. Iar mai încolo podidea în jurul Boltitei peșteri spornică-n putere O vie-nstrugurită. Și din patru 95 Fîntîni zidite-aproape-n șir și-ntoarse Cu fața osebit, curgea o apă Cu totul limpede;-nverzeau alături Și-ntinse umede livezi cu țelini 100 Și toporași. Privind mîndrețea asta
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acest suspin al lui și-n aceste cuvinte sinteza întregei lui vieți, și poate c-o ultimă străfulgerare de conștiință a străbătut în clipa aceea lanțul tuturor suferințelor lui, din copilărie și până în ceasul în care se afla. M a podidit plânsul și-am plecat. De-atunci nu l-am mai putut vedea...” (Curentul Eminescu, 1892; în Al. Vlahuță, Opere alese, Ediție critică de Valeriu Râpeanu, Vol.II, p.383 384) Luată în sine, această amintire este emoționantă, și abia dacă
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
credeam că doarme... vorbeam în șoaptă și el...! Matei: Păi vezi! Hărnicuț băiat! Și voi săpuneați că... da pe unde umbli, frate! Octav: L-am ajutat pe prietenul meu... am săpat o groapă... Are dreptate groparul... sapi, sapi și te podidesc tot felul de gînduri... da eu nu-nțeleg ce-i cu voi aici?! Matei: Domnule, pe scurt; am venit să facem un picnic... (coate din diplomat o sticlă de whisky) Uite-aicea! Sper să fie și adevărat..., să nu mă fac
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
la „umorul național”, ale cărui izvoare le află, bineînțeles, în producția populară. Un umor cu tumbe burlești în absurd se chinuie să înfiripe în prozele din Suntem nebuni... (1914). Simple crochiuri, eroii schițelor de aici au câte o scrânteală care, podidindu-i cu „senzații ciudate”, îi proiectează în plină bizarerie. Nătăfleți, fanfaroni, fricoși, neisprăviții cochetează cu nonsensul. Sunt „fantaziile”, așa-zicând, ale unui condeier care se îndârjește să curteze o muză cam năzuroasă. Simțul dialogului (cu pigment caragialesc) e un atu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287844_a_289173]
-
în alboare-mi zidărea obrazul,/ ochii mei sporea fără nici un adaos,/ a uimirii la fel, bălană suflare spăla străveziu/ schimbarea la față, învelimea de violoncel înăuntru,/ ca pe o cetate uitată mă dezgropa din gorganul până-n tavan,/ oseminte de lacrimi podideau în ivire -/ singur sigiliul tău - singură Inmem.” SCRIERI: Non possumus, București, 1972; Miraria, București, 1977; Adică, București, 1982; Șaizeci poeme, București, 1986. Traduceri: Serghei Mihalkov, Ilia Golovin, București, 1950; I. S. Turgheniev, Rudin, București, 1950 (în colaborare cu Violeta Jianu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287127_a_288456]