2,516 matches
-
de rufe, la Editura Linteo, recenzată elogios în El País, un soi de Hermes delicat copertat care a bătut la ușa Jeannettei Lozano (directoarea Editurii Vaso Roto), sau mai degrabă Clariond, cum este ea cunoscută în lumea literelor - ea însăși poetă, și traducătoare mai ales a Aldei Merini, dar și a lui W.S. Merwin, Charles Wright ori Primo Levi. Cu aceste două antologii la subraț, am început să flirtez cu nesăbuitul gînd că ar exista o infimă șansă de a
Cătălina Iliescu-Gheorghiu: „O antologie nu e o enciclopedie“ by Simona Sora și Claudiu Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2860_a_4185]
-
prietenii săi ceva mai vârstnici îl tratează ca pe un egal), urmuzianul din Câmpina le ia în serios cam toate sfaturile. Volumul cuprinde pasajele - adevă- rate documente de istorie literară - de negociere a titlului primului volum al lui Bogza. Tânărul poet renunță, după îndelungi deliberări, la mult mai frustul Țâțe pentru Jurnal de sex, titlul sugerat de Voronca: „Mi-au plăcut versurile extrase din volumul tău. Revin totuși asupra oportunității titlului ȚÂȚE (eu cred că se scrie ȚÂȚE și nu ȚÎȚE
Din nou, despre avangardism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3902_a_5227]
-
oboe la Conservatorul din București, însă destul de bun pianist. După câtva timp urmaicu D-șoara Zehender, azi D-na Staub, o elevă alui Stavenhagen. În timpul acesta nu știu cum renumele meu de copil prodigios ajunsese până la augustele urechi ale Carmen Sylvei, minunata regină poetă și într-o bună zi fui chemată să mă produc în fața Sa. Și acum îmi aduc aminte ce emoție stârnise această veste în familia mea și ce pregătiri se făcură, spre a mă prezenta onorabil într-un loc atât de
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente by Viorel Cosma () [Corola-journal/Memoirs/84346_a_85671]
-
s-a referit la filoane, ci doar la continuități tematice sau stilistice ori a trasat parabole emblematice. Unele dintre acestea au scos la iveală fracturi temporare, încheiate cu reveniri la pozițiile anterioare, după neașteptata paranteză. Deloc surprinzător, antologatorii, ei înșiși poeți (din cei patru citați, doar Pontiggia nu s-a consacrat genului), se dovedesc imbatabili teoreticieni. De aceea, în introducerea selecției lui, pe firul căreia merg rîndurile de față, Testa a pornit de la considerațiile metaliterare ale unui Montale sau Calvino și
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
de contemporanii săi, rămîn mereu aluzive și poartă sens general. Stau față-n față cu lirismul unui poet religios ce își transformă suferințele proprii într-o viziune a suferințelor umane, pe modelul lui San Juan de la Cruz. Rămîn proprii Mitropolitului poet spaima adîncă a judecății de apoi, groaza eschatologică, fiorul metafizic al pătrunderii în lumea de dincolo, pe care o așteaptă, dar de care se teme. Cele mai impresionante versuri ale cărții surprind în chip propriu „spaima și cutremurarea” unui creștin
Apariția poeziei românești culte: Dosoftei (1623-1692) by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4307_a_5632]
-
atîtea ori încât învățasem/ cum ar putea intra fără să doară”. Niciodată imaginarul lui Văsieș nu se aventurează în zboruri abstracte sau fantasmatice. Astfel încât, în ciuda vârstei și a experienței, autorul Loviturii de cap poate aspira deja să devină, dintre tinerii poeți, cel mai cotidian dintre ermetici și cel mai ermetic dintre cotidieni. O experiență nu lipsită, ce-i drept, de riscul raționalizării excesive. Căci preocuparea permanentă de a nu greși sau de a nu sfârși în kitsch poate aluneca oricând în
Schimb de experiență by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4322_a_5647]
-
Cronicar O demisie morală Într-o revistă cândva plină de umor, un fost (nu e vina noastră) poet, convertit la publicistică, face (nu prima oară) speculații politice. Cică USR a invadat ICR: a se vedea numirea unor scriitori, membri ai USR, în diferite posturi la ICR. Ca și cum cineva ar fi cerut părerea USR în numirile sau în dările
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4297_a_5622]
-
un fir de păpădie o antiproză modernă, cu multe arcane și capcane, violentând de multe ori, proza obiectivă, cu narator extradiegetic sau heterodiegetic, sfidând dezinvolt clasicele „momente ale subiectului”. Lucrul e parțial explicabil, întrucât Claudia Mitră este în primul rând poetă, având două volume de versuri publicate (Dincolo de oglindă, Editura Papirus Media, 2014) și Îngeri de sticlă (aceeași editură, 2015). Titlurile volumelor de poezie sunt derutante, întrucât induc ideea de străveziu, de strălucitor, de răsfrângere, de răceală, de neutralitate, oglinda și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
este fascinația dedublării. De asemenea, a domina înseamnă supunere față de propria regie, față de propria renunțare la viață. Dar, orice s-ar încerca, rămâne fatalmente un grad înalt de falsitate în meseria de a fi actor, în încercarea de a fi poet (care tot "actor" înseamnă s-a văzut din vechime pentru că își cultivă și își disciplinează stările creatoare, se ocupă de persuasiunea și de elocința propriului discurs). Este nevoie de un mare curaj în falsitate, de o moarte eroică în adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
l-a împiedicat pe Trakl să se sinucidă. Este adevărat, nici pe Empedocle nu l-a împiedicat să se arunce în Etna. Dar ce știm noi, pozitiviștii, care credem că avem toate explicațiile, ce bucurie poetică a impulsionat pe filozoful poet din Agrigent sau pe pictorul luminii absolute, Van Gogh la actul autolitic ? În Mortua est! se desfășoară o multitudine de stări poetice, fiecare cu potențialul său de încântare sau detașare exorcizantă a intelectului: suava descriere a copilei moarte "regină", feerica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
văd un loc mirific, dar nimănui nu-ncredu-l O taină am pe care n-o pot dezvălui. Pindar și Hölderlin și-au trăit viața la cea mai înaltă temperatură a liricii, și anume, "gândirea poetică". Căci, scrie cel mai de seamă poet grec: "De orice înțeles, muritorii nu-și aduc aminte, dacă el nu dă în floare pe înălțimile sofiei". Iar autorul romanului Hyperion este poetul spiritualității absolute pe plan universal. "A fost arhetipul poeților, scrie Herman Hesse despre Hölderlin, predestinat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
O altă idee conexă, formulată și de Buddha, constă în aceea că "nimic nu se întoarce în neant în ordinea spiritului". Ceea ce a existat, nu va dispare niciodată. Marii educatori ai intelectualului ales sunt marii filozofi, în primul rând filozofii poeți, precum presocraticii, Platon, Nietzsche. De la ei învățăm ce suntem și ce am putea fi, ei ne deschid porțile metafizice către adevărurile vieții și ale lumii și ne induc elanul către idealități prin care ne depășim spre a atinge stări ontice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de capodopera sa, mai ales de finalul din forma publicată, astfel încât intenționa să modifice poemul și "să-l o înalțe nesfârșit à la Giordano Bruno", cum a notat cu două săptămâni înainte de prima umbrire a minții. Or, ceea ce postula filozoful poet italian era zborul neîncetat al "intelectului eroic" în căutarea unei onto-axiologii supreme care nu pot fi atinse niciodată. De aici, zborul fără oprire. Aceeași maximă deschidere o întâlnim în sublimul poem al lui Rabindranath Tagore Lebedele, unde un stol de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și mai cu seamă îngerul din tabloul Fecioara printre stânci de la National Gallery din Londra arta cea mai desăvârșită emană cea mai transfigurată și misterioasă spiritualitate, cel mai pur dincolo transuman: homo sui transcendentalis, cum aspira Friedrich Nietzsche, cel mai poet dintre filozofi. Repetăm: marea poezie pune în acțiune apriorismul fundamental al spiritului omenesc: voința de eliberare din finitudine, din sistemul limitelor, caracteristică a condiției onto-axiologice a ființei umane; oferă o deschidere aflată infinit la distanță de închiderea absolută a cercului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
recitit-o și a întrebat scurt: „Băiatul ăsta nu are cumva de gând să treacă Dunărea la sârbi?” Cum pe atunci Tito era „călăul Tito”, redactorul care propusese poezia a cam feștelit-o. Șeful, generos, l a chemat pe tânărul poet și i-a recomandat să plece urgent pe un șantier, ca să cunoască viața mai bine și să nu mai umble cu „parabole titoiste”. Și a lucrat un an la Sovrom Petrol, colaborând și la ziarul local: Făclia Moineștiului. Rău nu
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
privit din acela?i unghi, prin prisma aceleia?i viziuni poetice care i-a dat via??. Ipostazele eminesciene ale naturii sunt de aceea multiple, iar opera să (deschis? mereu altor interpret?ri) relev? uneori „titanica sete de frumuse?e" a poetului demiurg ce Înnobileaz? prin gândirea ?i sensibilitatea să metafizic? orice col? al universului, alteori „tentativă conținu? de a cosmiciza spa?iul", n?scut? din „instinctul creator, demiurgic", din dorin?a de a da via?? oric?rui spa?iu inert, de
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
-n stele de aur" ce bat la poarta ve?niciei {Memento Mori), este „steaua de pace", care veste?te venirea pe lume a „Christ-ului, este, In sfâr? it steaua magic?, ce-i „miruie" fruntea „c-o raz? de vise", ??reia poetul Îi adreseaz? rug?mintea de a opri curgerea În van a zilelor sale. Cople?it de amarul existen?ei, Îi cere stelei ce se ive?te printre genele norilor din ochiul albastru al cerului acest gest, ca pe un dar
Mihai Eminescu - imaginarul paradisiac by Luminiţa Teodorescu () [Corola-publishinghouse/Administrative/1299_a_2381]
-
și Puiu Nistea. „Ha! Ha!“ a râs și Dumnezeu din ceruri. Apoi au intrat pe rând inginerul Spiridon, prozator, inginerul Ionel Manea, și el prozator, prietenul Cristian Siboiu, care a holbat ochii la Vasile, contrariat (poate pentru că, fiind el singurul poet licean din cenaclu până atunci, nu va fi fost Încântat de „rival“), Vasile Tronaru, pensionar, șeful asociației de box „Voința Buzău“, În calitate de critic, Costel Costan, muncitor În construcții, amuzamentul cenaclului, Lorena B., proiectantă și prozatoare, Ionela, elevă chitaristă, care Însoțea
Tratament împotriva revoltei by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1326_a_2709]
-
apărute la Cartea Rusă (A.N. Ostrovski - Așa s-a călit oțelul, Ilya Ehrenburg - Puterea cuvântului, Petre Constantinescu-Iași - Educația publică în Uniunea Sovietică; Femei-eroi ale Uniunii Sovietice, Administrația în URSS), precum și câteva dintre cele aflate în pregătire: Mihai Beniuc - Antologia poeților sovietici; A.P. Cehov - Opere alese; N.V. Gogol - Taras Bulba; A. Malraux - Speranța; L. Aragon - Cartierele fericite; John Dos Passos - 1918, și Paralela 45; J. Steinbeck: - Cartierul Tortila, W. Faulkner - Lumină de august. Primul bilanț al activității este celebrat în mai
Literatură și propagandă: Editura Cartea Rusă by Letiția Constantin () [Corola-journal/Journalistic/7182_a_8507]
-
calomniilor nu-și nimerește ținta. Dar știi, așa singur cum ești, cu cătușe la mâini, cu ochii plini de gaz lacrimogen, în fața polițiștilor care te amenință cu pistoale - poți să vezi cu claritate în noaptea neagră și fără stele, grație poetului tău favorit, că drumul avalanșei depinde de pietrele pe care se rostogolește. Și ai vrea să fii tu piatra care va schimba cursul evenimentelor. ș...ț Din ceea ce am scris, ar trebui să reiasă clar că nu sufăr de fobia
Arta de a admira literatura by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7216_a_8541]
-
imposturii și ale prostiei, încrucișându-și însușirile specifice și combinându-le, mi-au interzis prin felurite mizerabile tertipuri, după trecerea Dincolo a lui Tudor Arghezi, dreptul de a continua ediția Scrieri, drept dobândit de mine printr-o devotată colaborare cu poetul vreme de treisprezece ani. Interzicându-mi mie s-o continui, au continuat-o ele, personificările menționate, așa cum nu s-au priceput. Dar pentru că în România, când e vorba de calitatea unei lucrări, a rămas valabilă vechea lozincă a minimei exigențe
O sugestie by G. Pienescu () [Corola-journal/Journalistic/7215_a_8540]
-
în localul din colț perorează mici demagogi cu creier de lână/ șovăitor se scoală poetul de la masă/ sătul de poezie ca de-o mâncare grasă" (p. 31). Singur în Amarul Târg poetul trăiește aproape exclusiv în lumea literaturii. Versurile tinerilor poeți de azi îl întorc în timp la anii propriilor sale efervescențe lirice, când viața era în față, imaginarul nu avea stavile, iar simțurile erau deschise spre tot ceea ce ar fi fost susceptibil să se transforme în materie poetică. Singurătatea și
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
pasuri laice" prin tălmăcirea unui "romanț" scris "fără țeremonii" și într-o "limbă aprovizionată cu belșug". Nu avem suficiente testimonii spre a preciza răsunetul stârnit de această primă versiune a lui Werther printre cititorii români din epocă. Însă un tânăr poet, născut la un an după apariția ei - ulterior scriitor de largă circulație, iar astăzi de tot uitat - anume H. Grandea, care a citit traducerea lui Gavriil Munteanu înainte de a pleca în Belgia, a suspinat: Verter, Verter, tot pe tine, Tot
Goethe și Schiller - ecouri românești în primele decenii ale sec. XIX by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/8713_a_10038]
-
statul. Dimpotrivă. Încet-încet, lumea se privatizează, iar inteligența girează o industrie. Parveniții vînd, talentații mai puțin, și unii și alții se invidiază aprig. Socialismul, vorba vine, le va rîndui pe toate. Cum așa cînd, spune Maurras, "negustorul rămîne negustor, poetul poet: oricît de puțin acesta s'ar refugia în visul său, el pierde un timp pe care celălalt continuă să-l folosească la urmărirea cîștigului. Aurul socialist va rămîne pe degetele comerciantului socialist în paguba poetului socialist." Nici măcar pe degetele comerciantului
Inteligență and utopie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8752_a_10077]
-
mai răi decât sunt într-adevăr, în adâncul sufletelor lor". G. Topîrceanu îi va scrie criticului bulgar, subliniind o dată mai mult simpatia lui față de poporul vecin din sudul Dunării. Deși văzută în condițiile vitrege ale războiului, Bulgaria i-a lăsat poetului român amintiri emoționante, prin chipurile umane pe care le-a cunoscut, prin acea noapte de Anul Nou, ca o simbolică imagine a păcii, a lăsat urme în opera lui prin acel Cântec semnat Struma și care fusese inspirat, cum spuneam
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]