73,403 matches
-
în viață patronul său, Nicolae Ceaușescu: "În anul 1958, Vasile Voiculescu a fost implicat de un anticar într-o afacere cu cărți, ceea ce constituie pretextul unei arestări, amînate pînă atunci. Va ieși din închisoare după cinci ani. Ce vină avea poetul zariștilor rurale, al deschiderilor cosmice, al aspirației către Dumnezeu? La puțină vreme după Vasile Voiculescu, într-un nou val de arestări, este ridicat un alt scriitor, a cărui candoare era egalată doar de marea lui valoare intelectuală: profesorul Edgar Papu
Un nou A.C. Cuza by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15419_a_16744]
-
Ilie Neacșu, Sever Meșca și un număr încă nedefinit de parlamentari momentan în rândurile partidului său sunt inși integri, cu nepătat trecut politic, devotați lui până la sacrificiul vieții. Pe când fusese numai discipolul lui Eugen Barbu trăise, totuși, împrejurarea în care poetul și prozatorul Ben Corlaciu, deținător de rubrică permanentă la Săptămâna culturală a Capitalei, tribună de unde moraliza stratosferic, alesese libertatea. Articolul în replică, ieșit ca din țeava pistolului, al directorului publicației, se intitula Un chelner la Paris și dădea pe față
Polca pe furate by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15412_a_16737]
-
blond”, Veronica și Eminescu a fost mare, adâncă, a Învins totul și a reușit să existe dincolo de răutățile unor oameni care Îi voiau despărțiți. Iubirea tuturor a fost eclipsată de acea mare iubire a unui „chip de Înger drăgălaș”. Eminescu, poetul-om, a fost fascinat de frumusețea feminină a Veronicăi. Au fost și câteva „focuri de paie” stârnite de Cleopatra Lecca-Poenaru sau de Mite Kremnitz, dar chipul Veronicăi le-a șters repede urma. Fața ei, Virginia Gruber scria: „Mama a fost
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Urmând sugestia lui Maiorescu că Veronica ar fi născută pentru a zăpăci destinele marilor bărbați, diferiți istorici literari, biografi și publiciști, În cursa pentru spectaculos, au creat Veronicăi Micle efigia unei femei ușuratice, nestatornice și indiferentă la sentimentele Înalte ale poetului. Realitatea a fost tocmai invers, dar clișeul impus de o societate nedreaptă, grăbită și superficială este greu de Înlăturat cu toate dovezile incontestabile. Muza lui Eminescu nu a fost o femeie ușoară, nu era dornică de petreceri. Ea și-a
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
vizită În salonul ei de poezie sau se Întâlneau sub teiul de la Copou. Când nu se puteau Întâlni, comunicau prin scrisori. Ștefan Micle era Îngăduitor cu această situație, având Încredere În soția lui, accepta ca Veronica să fie muza unui poet de geniu, așa cum Laura a fost pentru Petrarca. Veronica și-a Înțeles din capul locului menirea. Și-a asumat acest destin și apoi l-a desăvârșit În chipul cel mai fericit posibil. Câte femei ar fi făcut asta? Eminescu și-
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
meu. Dar nu. Sentimentul care mă călăuzește În acest moment este cu totul altul”. Prima persoană care a aflat despre marea lor dragoste, a fost confidentul lui Eminescu, Titu Maiorescu. La Început nu s-a opus. A considerat că fiecare poet trebuie să aibă muza lui. Mai târziu, când Eminescu și-a mărturisit intenția de a se căsători cu Veronica, Maiorescu s-a folosit de autoritatea lui opunându-se căsătoriei. Se temea că această Împlinire Îi va aduce fericirea supremă și
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
folosit de autoritatea lui opunându-se căsătoriei. Se temea că această Împlinire Îi va aduce fericirea supremă și atunci nu ar mai fi avut motiv „să plângă așa frumos”. Din dragostea lui pentru Veronica se „nășteau” poezii geniale pe care poetul le dedica muzei sale. Într-o scrisoare din 1882, Eminescu Îi scria: „Tu ai fost și ești viața mea, cu tine s-a Început și s-a Încheiat și dacă nu trăiesc pentru a gândi măcar la tine, nu am
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Dar ea a fost mai mult decât atât, a fost un om minunat și o scriitoare cu mijloace de expresie delicate. Veronica este una dintre primele poete din literatură română. Tudor Vianu remarcă cu obișnuitu-i discernământ: „Veronica Micle este primul poet eminescian, primul discipol al marelui poet, cu versuri stilizate și tipizate În factură poetică a epocii, cu nimic mai prejos de cele ale tuturor poeților care creaseră În aceeași vreme nivelul liric general”. N. Iorga a comparat-o cu „o
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
decât atât, a fost un om minunat și o scriitoare cu mijloace de expresie delicate. Veronica este una dintre primele poete din literatură română. Tudor Vianu remarcă cu obișnuitu-i discernământ: „Veronica Micle este primul poet eminescian, primul discipol al marelui poet, cu versuri stilizate și tipizate În factură poetică a epocii, cu nimic mai prejos de cele ale tuturor poeților care creaseră În aceeași vreme nivelul liric general”. N. Iorga a comparat-o cu „o eroină antică”, iar Duiliu Zamfirescu o
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
primele poete din literatură română. Tudor Vianu remarcă cu obișnuitu-i discernământ: „Veronica Micle este primul poet eminescian, primul discipol al marelui poet, cu versuri stilizate și tipizate În factură poetică a epocii, cu nimic mai prejos de cele ale tuturor poeților care creaseră În aceeași vreme nivelul liric general”. N. Iorga a comparat-o cu „o eroină antică”, iar Duiliu Zamfirescu o considera „poeta unui cult”. Volumul ce cuprinde corespondența dintre M. Eminescu și Veronica Micle și poartă titlul „Dulcea mea
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
cunosc atât de bine, Când măreața ta ființă, poate nici nu o-nțeleg” (Lui Eminescu) Sunt versuri pline de adorație și de modestie, publicate În 28 august 1885. În această poezie, adevărat testament poetic, impresionează conștiința propriei micimi În fața genialității poetului iubit, dar mai ales faptul că nu s-a sfiit s-o arate. Când Eminescu se Îmbolnăvește În 1883, Veronica spune: „Să pot Întinde mâna, s-o pun pe fruntea ta, Încetul la o parte, șuvițele le-aș da. Senină
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
iubire, la care mă Închin”. Scânteierile inteligenței și ale iubirii au făcut-o pe Veronica să prevadă totul. Încă de la 27 de ani, pe o fotografie dăruită lui Eminescu nota următoarea dedicație: „Sufletul meu și după moarte vă căuta umbra poetului iubit”. În 1881 Îi scria: „noi vom muri departe unul de altul, poate fără să ne plângem măcar unul pe altul”, apoi: „eu Îți voi aduce ca jertfă viața mea” (1882). Și Veronica și-a ținut jurământul de credință. Viața
Veronica Micle. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/81_a_329]
-
Gheorghe Grigurcu În faimosul său eseu din 1951, intitulat Împotriva poeților, Witold Gombrowicz disocia două feluri de umanism: unul religios, care-l determină pe om "să cadă în genunchi în fața produsului culturii, forțîndu-l să adore sau cel puțin să respecte Muzica, de exemplu, sau Poezia, sau chiar Statul ori Divinitatea", și
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
care le avea în tinerețe". Nu mai puțin interesantă ni se înfățișează atitudinea polemică în raport cu ideea de scriitor-instituție, ilustrată de Anatole France și Paul Claudel. Lui Claudel i se reproșează, în virtutea asocierii criteriului poetic cu cel etic, faptul că un poet ce se respectă n-ar putea accepta situația de funcționar public, indiferent de rangul lui, fie și cel de ambasador. "Demolatori" în felul lor impenitent, suprarealiștii au fost acuzați de "violență", cu toate că aceasta e pur scriptică, fără constrîngeri civile, prin
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
au disprețuit dintotdeuna". Dar izolat și față de comilitonii săi întru suprarealism, după ce Gherasim Luca, Trost și Paul Păun s-au expatriat, iar Virgil Teodorescu s-a descalificat, încălcîndu-și principiile inițiale, pe calea unui oportunism lamentabil. Poate că "destinul trist" al poetului ("deși Gellu Naum se considera un fericit"!) să fi constituit, compensator, o șansă a cristalizării existenței sale în direcția transpunerii suprarealismului într-un "mod de viață", al "umanizării" sale specifice. Singurătatea și "inactualitatea" i-au favorizat adîncirea în sine, marginalizarea
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
avantgardă de la noi. Ei i se datorește pe de o parte eșecul spiritului nou în România și, pe de altă parte, înțelegerea confuză, reacționară, a suprarealismului, înțelegere caracteristică, de asemenea, României și a cărei responsabilitate apasă în întregime pe umerii poeților". Obsedat de suprarealism, ca de-o formulă metapoetică, autorul Athanorului socotea că producția d-sale "nu ține de versuri sau de proză, ci ține de felul în care cineva își vede de viața lui, și unii nici nu știu", spre
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15449_a_16774]
-
reacționară". Promovarea schimbării înseamnă totodată promovarea tinerilor. E lesne de remarcat că nu începem doar acum să ne asigurăm moștenirea. Nu de ieri, de azi, toate cronicile care consemnează actualitatea, literară, teatrală, plastică etc., sînt scrise de critici tineri. Un poet din trei publicat la pagina 8 este tînăr sau chiar debutant. Să adaug că, începînd din acest an, România literară va acorda șase premii, din care cele mai multe vor fi destinate tinerilor și debutanților. Vom acorda și Marele Premiu pentru Cartea
Nou început de drum by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15487_a_16812]
-
sînt cum nu se poate mai seducătoare, cu atît mai mult cu cît - lucru rar - se bazează, cum spuneam, pe o minuțioasă documentare. Reținem, mai cu seamă, capitolul consacrat lui Dante, în care este resuscitată, în fond, teoria conform căreia poetul ar fi singurul în măsură să îndrepte acel défault des langues de care pomenea Mallarmé. Eco nu exagerează deloc atunci cînd afirmă că "limba populară ilustră a lui Dante, reprezintă modul în care un poet modern vindecă rana post-babelică". Cu
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
în fond, teoria conform căreia poetul ar fi singurul în măsură să îndrepte acel défault des langues de care pomenea Mallarmé. Eco nu exagerează deloc atunci cînd afirmă că "limba populară ilustră a lui Dante, reprezintă modul în care un poet modern vindecă rana post-babelică". Cu siguranță, cea mai recentă carte a lui Umberto Eco, va trezi interesul publicului avid de informație, fie el "larg", sau "de specialitate". Uberto Eco - în căutarea limbii perfecte, traducerea din limba italiană de Dragoș Cojocaru
Babel by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15469_a_16794]
-
de renaștere rapidă și de dezvoltare devorantă a gazetăriei. De altfel, Șerban Foarță e și autorul unui ingenios și subtil eseu despre jurnalism - Dublul regim (diurn/ nocturn) al presei (1997) - și se plasează cu bună știință în plin paradox: un poet aflat sub semnul esteticului, al ludicului, al scriiturii manieriste și rafinate se ocupă de scriitura cea mai directă, de textele care, cu o redactare adesea elementară și neglijentă, își asumă condiția perisabilității. Din fericire, paradoxurile și contradicțiile sînt situațiile cele
Poezie și limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15499_a_16824]
-
și sufletul nostru le vedem și le cunoaștem privind chipul și sufletul altuia". Chiar dacă trăitorul de astăzi nu mai poate fi, precum vechii eleni, în același timp preot și medic, om de stat și strateg, gânditor și învățat, artist și poet, judecător și administrator, poate avea drept model, în diferitele etape ale vieții, câte una din aceste fațete. Armonia acestora a rămas, nu doar prin Renaștere, idealul educației apusene, principala distincție a europenității. Spiritul prometeic, subliniat de Goethe, cel extatic-dionisiac, ieșit
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
trec Hellespontul. Omul grec. Volum coordonat de J.-P. Vernant. Traducere de Doina Jela. Ed. Polirom, 2001.I Omul grecanglez După "sfârșitul lumii" (sfârșitul modului nostru de a înțelege lumea) și "Era decăderii" (1500-2300 după Christos), romancierul, biograful, eseistul și poetul englez Peter Ackroyd nu și-a putut imagina o renaștere mai bună decât o "eră a iluminării" (2300 d.Chr.- 3400 d.Chr) și un "prezent" (pe la 3700 d. Chr.) aflate sub semnul prelegerilor și remarcilor lui Platon. Excepționala postfață
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
cel ironic (adus, de pildă, prin tema femeii balcanice de către Radmila Lazici: "Așa m-au surprins zorii, trudind la cuvinte./ În locul unei găleți cu apă/ m-ar putea revigora, poate/ și niște prăjiturele rotunde./ O, de ce nu sunt un mare poet sârb/ Sau măcar unul care promite)/ Să mi le facă nevasta cât ai bate din palme") cântărețul balcanic plânge cu un ochi, râde cu altul, trăind deopotrivă suferințele, cât și bucuriile vieții bizantine: Cronicarul/ desenează cu pana din aripă de
Omul grec by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15483_a_16808]
-
un prezent continuu, un prezent al tuturor timpurilor, al gândirii și sensibilității. Modul narativ este adesea întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul dvs. este o experiență eminamente lirică. Sunteți și poet. E poezia mai importantă decât proza când scrieți? Peter Ackroyd: Am pornit la drum ca poet și n-am făcut altceva un număr bun de ani. S-a întâmplat că atunci când m-am oprit din scris poezie să încep pe
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]
-
întrerupt de o nevoie de abandon în fața lirismului. Deși plin de suspans și istorii palpitante, romanul dvs. este o experiență eminamente lirică. Sunteți și poet. E poezia mai importantă decât proza când scrieți? Peter Ackroyd: Am pornit la drum ca poet și n-am făcut altceva un număr bun de ani. S-a întâmplat că atunci când m-am oprit din scris poezie să încep pe dată să scriu proză. Sunt încredințat că sensiblitatea a rămas aceeași dar pur și simplu a
Peter ACKROYD - Mintea este suflet by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/15460_a_16785]