2,275 matches
-
Codrin Liviu Cuțitaru O traducere din poetul irlandez Seamus Heaney (laureat al Premiului Nobel în 1995) este o între-prindere editorială îndrăzneață, din cel puțin trei motive, să le spunem, culturale. Mai întîi, operă poetica în discuție se află în plină derulare, autorul continuînd să publice noi volume care, în mare măsură, revizuiesc și reconfigurează vechile sale strategii artistice. În al doilea rînd, Heaney - că majoritatea scriitorilor irlandezi din ultimul secol și jumătate - este un
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
pare o întreprindere editorială deosebit de importantă. Riscurile amintite mai sus sînt evitate inteligent de către traducător, fie printr-o adecvare la registrul metaforic special al lui Heaney, fie prin lăsarea deoparte a poemelor cu „încărcătură” mentalista (sau chiar politică) excesivă. Opera poetica a lui Heaney (fără a o mai considera și pe cea dramatică sau teoretică) rămîne extrem de vastă, creionînd, în timp, un profil estetic cumva înșelător. De la începutul activității și pînă în prezent, Heaney rămîne un constructor liric cu o identitate
Lumea văzută de Seamus by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6555_a_7880]
-
o altă soluție, și anume supradimensionarea, ieșirea din scară ca procedeu de subminare a realului. Înlocuind frumosul cu realul, avem în proiectul lui Paciurea ilustrarea cea mai fidelă a unei observații pe care Aristotel o făcuse de multă vreme în Poetica. Anume aceea care privește justa organizare a elementelor și dimensiunea potrivită. Spunea Aristotel: Ființă sau lucru de orice fel, alcătuit din părți, frumosul, ca să-și merite numele, trebuie nu numai să-și aibă părțile în rînduială, dar să fie și
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
timp imperceptibil, viziunea ar fi nedeslușită), - dar nici una din cale afară de mare (în cazul căreia viziunea nu s-ar realiza dintr-o dată, iar privitorul ar pierde sentimentul unității și al integrității obiectului, ca înaintea unei lighioane de zece mii de stadii" (Poetica, Ed. Academiei, Buc. 1965, pag. 63, 35). Giganții lui Paciurea tocmai aceasta sunt, adică o ficționalizare a realului, o perturbare a percepției, cu alte cuvinte ,, o lighioană de zece mii de stadii". În cel de-al treilea moment, revolta în fața figurativului
Statuarul românesc între Occident și Orient by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6393_a_7718]
-
în capitolul IV (Versiunile românești), în primul rând la un demers de sistematizare a noianului de informații risipite, uneori contradictorii, ulterior identificând în manuscrisele românești 5 variante tipologice „lungi" și 3 „scurte". Repet, tipologia propusă de cercetător se bazează pe poetica legendei, nu pe criterii istoriografice (origine, datare, filiațiuni etc.). Sistematizarea sa este cu atât mai binevenită, cu cât popularitatea sfintei în mediul românesc este în creștere, facilitată de criza morală a societății și, mai ales, de caracterul „extrem" al moralei
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
să recunoaștem, neașteptată contribuție la o nouă înțelegere a fenomenului cultural românesc în Evul Mediu. Renunțând la poncifele vechii istoriografii, atât de prăfuite, dar și la interpretările „estetizante", adesea hazardate, Gabriel Mihăilescu pășește pe un teritoriu nou, acela în care poetica și studiul cultural își dau mâna, pentru a surmonta, măcar parțial, distanța care desparte intelectul cititorului de azi de produsele cărturarilor noștri vechi.
Monografia unei legende hagiografice by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6079_a_7404]
-
poveste simplă, fără trecut, fără memorie, fără moralism, fără filosofie, fără religie, fără bla-bla, fără... I-am găsit titlul. Nu trăia decât pentru o pisică. Nu știu cine va vorbi primul, stăpânul pisicii sau pisica, deoarece nu cunosc graiul necuvântătoarelor! Aristotel în Poetica era de părere că „rolul poetului este de a spune nu ceea ce s-a petrecut cu adevărat, ci ceea ce s-ar fi putut întâmpla în conformitate cu asemănarea și necesitatea". Aoleo! Iarăși un filosof.
BUJOR NEDELCOVICI: „Nu am scris niciodată un roman vădit autobiografic“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6078_a_7403]
-
a sălășlui emoția lirismului borgesian, un simțământ de sorginte pândit de primejdia destrămării,/ ceas în care i-ar fi ușor lui Dumnezeu/ să-și năruie cu totul lucrarea!" (Revărsat de zori). Scrisul încearcă să transmute întregul univers într-o materia poetica. „Hrana mea e alcătuită din toate lucrurile. Sunt poetul." Privirea auctorială este plină de emoție, știind că alunecă peste multe lucruri pentru ultima oară (ca în poemul Limite). Poetul este setos de univers, dar conștient că împărtășirea umană este limitată
Borges poetul by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/6346_a_7671]
-
nostru. Nimeni, cred, nu a reușit mai bine ca el să pună în scenă atomii trăirilor noastre” (p. 7). Scriam că acesta e, dintre cele pe care le avem la dispoziție, cel mai eficace text de inițiere (pregnant culturală) în poetica lui Mircea Ivănescu. Lucrul se confirmă și în ultimul paragraf. Istoria literaturii, văzută de obicei ca aglomerare infinitezimală de poeți afini, e tăiată în două dintr-o perspectivă lărgită, nu foarte îndepărtată de teoriile receptării și de sondarea imaginarului colectiv
Studii introductive (II) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4601_a_5926]
-
protocronistă susținuse că poezia generației ’60 evoluează în mod natural către poezia patriotică a regimului Ceau- șescu - falsificând, desigur, realitatea: stilul înalt și regăsirea tradiției moderne nu au nimic de-a face cu ceaușismul -, ea se vedea contrazisă net de poetica acestor cinci tineri. Care urma logic, prin despărțire și opoziție programatică, poezia generației ’60, lăsând în decor, în afara circuitului organic al literaturii noastre, lirica patriotardă. Volumul Cinci era insurgent și la nivelul înfățișării grafice, motiv pentru care salut reproducerea lui
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
establishment, opiniile sale clare și responsabile nu se bucurau de o primire entuziastă. La rândul său, proza autorului aducea, ca element de noutate, nici el foarte apreciat, diluarea epicului și utilizarea prozei ca vehicul problematizant - metodă comparabilă mai degrabă cu poetica generației ’80, a punctat Carmen Mușat, în special cu scriitura lui Gheorghe Crăciun. Inevitabil, discuția a ajuns și la textul Felix culpa, punct nevralgic al receptării românești a lui Norman Manea. Astăzi, textul se citește ca o analiză calmă și
Norman Manea în România by Redacția () [Corola-journal/Journalistic/4615_a_5940]
-
Editurii dell’Orso din Alessandria. A colaborat la revistele „Îl Dramma”, „Sipario”, „L’Europa letteraria e artistică”, „România Orientale”, precum și la „Secolul 20”, „Viața Românească”, „Apostrof”, „Vatra” etc. Traduce din Marin Sorescu și Tudor Arghezi și e interesat de avangardă poetica românească (un prim grupaj de texte traduse apare în 1975, în revistă „L’Europa letteraria e artistică”). Editează, împreună cu Marin Mincu, Poesia romena d’avanguardia (1980), antologie bilingva de texte și manifeste poetice, si Nuovi poeți romeni (1986). Antologia să
In memoriam Marco Cugno () [Corola-journal/Journalistic/4579_a_5904]
-
Dinu publică o carte excepțională. Nu e prima oară în ce-l privește. Ritm și rimă în poezia românească (1986), Personalitatea limbii române (1996), Cronosophia (2002), E ușor a scrie versuri (2004) sau Bătrânul poet dintâi, incursiune în poezia și poetica dosofteiană (2007) sunt, și ele, studii de primă importanță. (Nemaipunându-le la socoteală pe acelea, numeroase, dedicate teoriei comunicării.) Și totuși, deși venind în continuarea lor, cea de astăzi (de fapt din 2010) se detașează net de toate celelalte. În
Critica de poezie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5556_a_6881]
-
asociații, pletora imagistică ce-i compune discursul liric. Dacă în legătură cu unii autori s-a vorbit de o luptă a lor cu Îngerul, în cazul de față s-ar putea vorbi de o luptă, tot atît de tulburător indecisă, cu materia. Poetica lui Liviu Georgescu e alcătuită din figurile acestei lupte, uneori ingenioase, purtînd o amprentă rațională, însă de cele mai multe ori doar sensibile, situate la nivelul senzorilor care pot inspira metafora. Nefăcînd loc semnificativ conceptului, speculației, poetul se confruntă cu materialitățile precum
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
distanță, putem oare spune că nu ne mai privește această „atestare de existență” a unei poezii care se vrea, în primul rînd, mărturie și „afirmare a realității”, iar nu un joc intelectual sau o formă strict estetică, dezangajată, de cunoaștere? Poetica patetică și impresionantă a lui Fondane - o poetică a hohotului, a rupturii, a abisului, dezvoltînd estetica dramatică a unui Ulise care nu va mai ajunge nicicînd în Ithaca, a unui Iov care nu-l va regăsi nicicînd pe Dumnezeu - ne
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
Lalelele mele răsar splendid. Ele vor trebui să fie o priveliște magnifică [...]” (p. 85), „[...] seara am avut lectura noastră din Biblie cu tinerii mei.” (p. 98) ș.a. E adevărat că un jurnal intim nu este un text de ficțiune, iar poetica lui nu valutează elementul estetic. Însă repetițiile inutile ale pronumelui personal - inclus sau subînțeles, în limba română -, calcurile după sintaxa engleză, falsele sinonime, la care se adaugă o redactare neglijentă și supărător de multele greșeli de tipar fac din text
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
o piesă puternică, îți întinde nervii. Cred că literatura ta a fost descrisă - nu știu exact dacă acesta a fost cuvîntul folosit - ca un spațiu al liminalității. Într-adevăr, mă recunosc în descriere. Pe la nouăsprezece ani am elaborat o ars poetica în care scriam că artistul trece mereu o graniță, o limită. Ulterior am descoperit că numai din astfel de situații am învățat ceva nou despre mine și despre lume, trecînd printr-o situație prin care mi-aș fi imaginat că
Prezențe maghiare la Tîrgul de Carte Bookfest András Forgách: „Artistul trece mereu o graniță“ () [Corola-journal/Journalistic/5490_a_6815]
-
final cu conotații de manifest (Încheiere: dreptul la individual): dacă există o poetică a confesiunii în textele romancierilor noștri din anii ’20-’30, ea trebuie căutată mai ales în și extrasă mai ales din practica scrisului lor literar, nu din poeticile lor explicite, care - la Camil, Eliade, Holban sau Ibrăileanu - sînt mai curînd pledoarii pro-domo, măști publice și publicitare. În consecință, dimensiunea de poetică a ficțiunii va fi, și la Hergyan, una mai mult implicită, ceea ce nu înseamnă că textele programatice
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
ficțiunii fie o strategie existențială virtuală, fie o personalitate ideală, tot virtuală, fie pe amîndouă, și nicidecum doar năzuința de a exhiba un nou mod de vorbire. (...) planul existențial al ficțiunii pare mai conturat decît planul teoretic al esteticii. Că poetica romanului, cu toată noutatea ei, rămîne pe planul doi al priorităților o dovedește și faptul că fiecare nouă operă - nuvelele în cazul Hortensiei Papadat- Bengescu și romanele la ceilalți prozatori - reia aceeași formulă confesivă fără prea multe complicări retorice, dar
Individualitate și stil by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3315_a_4640]
-
reprezintă ideea de valoare. Artă a libertății, pentru Iaru poezia își poate îngădui orice, cu condiția să rămână, cumva, în memoria afectivă a cititorului. (Nici un alt poet român n-a pus cititorul pe un piedestal mai înalt). Oricât de turbulentă, poetica lui are avantajul de a fi și clară, și cinstită. Trei sunt noțiunile care o fundamentează: plăcerea estetică (epurată de etichete și adjective 9); ritmul („este coloana vertebrală a dinozaurului”10); și, crucială, neliniștea (dar o neliniște de ordin stilistic
Florin Iaru și nenumăratele sale unelte by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3322_a_4647]
-
primul rând). Nu numai bibliografia este alta, dar și „enciclopedia”. Adică setul de cărți și de experiențe fundamentale, împreună cu „regulile” lor de utilizare. L-am pomenit adineauri pe Aristotel. Un gânditor frecventat, bineînțeles, și de literați (mai cu seamă pentru Poetica lui). Dar frecventat într-un anume fel, cu o anume „agendă” și cu niște anume „obiective”. Cu totul altfel trebuie că îl citesc specialiștii. E cât se poate de clar că, să dau numai un exemplu, Florin Iaru și Ion
Cu cărțile la vedere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3443_a_4768]
-
distanțării. Pe de o parte, afilierea la Cercul de Poetică al lui Tudor Vianu a însemnat, pentru Sorin Alexandrescu sau Toma Pavel, dar și pentru Virgil Nemoianu, după cum va recunoaște deschis în Arhipelag interior, o formă de evaziune prin științificitate. Poetica, semiotica sau structuralismul au reprezentat, pentru acești critici, dincolo de mirajul unui limbaj nou, garanția ocolirii principiilor marxist-leniniste în numele unei obiectivități de ordin lingvistic. Ei au preferat coborârii în arena actualității, acolo unde se purta întreaga luptă de eroziune a clișeelor
Etica distanței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3464_a_4789]
-
un virus insistent, care nu trece decât prin apropierea părinților (...). Suntem niște copii ofiliți, uscați de dor. Ca albia râului fără apă. Suntem îmbătrâniți de atâta așteptare responsabilă și matură și redevenim copii când vine mama”. În proza Lilianei Corobca, poetica așteptării este punctul central. Aici se insinuează sentimentul zădărniciei și asumarea fatalității, condiția prizonieratului și, finalmente, obsesia maturității grăbite. Toate definesc felul în care, paradoxal, se fortifică inocența. În Kinderland, asistăm la o nouă cruciadă a copiilor: una anapoda, a
Joaca de-a cei mari by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3486_a_4811]
-
mai reușite „produse” sunt rezultate ale contactului nemijlocit (citește: nemediat de lecturi) cu mediul. Provin din experiență și nu țin cont de vecinătăți sau precedențe. Ca orice depoziție, ca orice mărturie, aceste consemnări ale detenției sunt redactate sub imperiul urgenței. Poetica lor se întemeiază pe un anume tip de spontaneitate: „Se pare că puținătatea precedentelor unei asemenea urgii, lipsa de previziune și credința că anumite lucruri nu se pot întâmpla, n-au prejudiciat nici capacitatea de rezistență a majorității celor care
Locuri fără memorie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3575_a_4900]
-
optzeciști” și, în al doilea rând, disponibilitatea steinhardtiană pentru scriitorii minori, pentru literatura S.F. sau pentru romanele polițiste. Concluziile unui astfel de demers ar trebui să pună în lumină personajul N. Steinhardt și nota de spectacular, precum și contribuțiile steinhardtiene la poetica eseului românesc. Care numai insignifiante nu sunt. 1 Ardeleanu, George, N. Steinhardt și paradoxurile libertății: o perspectivă monografică, Humanitas, 2009. 2 Romila, Adrian G., Un Steinhardt complet în Luceafărul, nr. 19/2009. 3 Iată ce scria Ioan Pintea, îngrijitorul ediției
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]