908 matches
-
în 1880, dar în 1899 el avea o școală cu 47 de elevi (din care 2 fete) și o biserică. În 1925, comuna Pogoanele avea 4812 locuitori, fiind reședința plășii Câmpul, în vreme ce comuna Căldărești avea 1385 de locuitori. În 1950, Pogoanele a devenit pentru scurt timp reședința raionului Pogoanele din regiunea Buzău, în care a fost inclusă și comuna Căldărăști; în 1952, ele au fost incluse în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Căldărăști s-a desființat, satul fiind
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
școală cu 47 de elevi (din care 2 fete) și o biserică. În 1925, comuna Pogoanele avea 4812 locuitori, fiind reședința plășii Câmpul, în vreme ce comuna Căldărești avea 1385 de locuitori. În 1950, Pogoanele a devenit pentru scurt timp reședința raionului Pogoanele din regiunea Buzău, în care a fost inclusă și comuna Căldărăști; în 1952, ele au fost incluse în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Căldărăști s-a desființat, satul fiind trecut în subordinea comunei Pogoanele, revenită la județul
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
timp reședința raionului Pogoanele din regiunea Buzău, în care a fost inclusă și comuna Căldărăști; în 1952, ele au fost incluse în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Căldărăști s-a desființat, satul fiind trecut în subordinea comunei Pogoanele, revenită la județul Buzău. Comuna Pogoanele a devenit oraș în 1989. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pogoanele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
Buzău, în care a fost inclusă și comuna Căldărăști; în 1952, ele au fost incluse în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Căldărăști s-a desființat, satul fiind trecut în subordinea comunei Pogoanele, revenită la județul Buzău. Comuna Pogoanele a devenit oraș în 1989. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pogoanele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,82%), cu o minoritate de
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
fost incluse în raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Căldărăști s-a desființat, satul fiind trecut în subordinea comunei Pogoanele, revenită la județul Buzău. Comuna Pogoanele a devenit oraș în 1989. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Pogoanele se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (91,82%), cu o minoritate de romi (3,04%). Pentru 5,11% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,64%). Pentru 5,11% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, cele două sate ale comunei aveau împreună circa 5000 de locuitori, chiar dacă Pogoanele fusese creat abia cu 50 de ani în urmă, iar Căldărăștiul a fost grav afectat de incendiul din 1880. În 1925, Anuarul Socec arată că această populație crescuse la peste 6000. La recensământul din 2002, populația a ajuns 7795, după
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
încărcare sfeclă și depozite mari de grâu, porumb, floarea soarelui și rapiță. Ramura conexă agriculturii, zootehnia este reprezentată în zonă de ferme organizate de bovine și crescători individuale de porcine, păsări dar mai ales ovine, caprine și bovine. În cadrul orașului Pogoanele funcționează 108 societăți cu capital privat, o societate cu capital mixt și 25 de persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice. Agricultura este principala ramură a economiei orașului, cu un aport de 45% la veniturile localității. Suprafața totală a localității
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
funcționează 108 societăți cu capital privat, o societate cu capital mixt și 25 de persoane fizice autorizate să desfășoare activități economice. Agricultura este principala ramură a economiei orașului, cu un aport de 45% la veniturile localității. Suprafața totală a localității Pogoanele este de . Din această suprafață, reprezintă terenurile agricole, iar sunt suprafețe neagricole. Terenurile agricole au următoarea structură: arabil - , pășuni - , vii - , livezi - . Componența terenurilor neagricole de la nivelul localității Pogoanele este următoarea: păduri - , ape - , terenuri neproductive - , drumuri - , construcții - . Principala ramură a agriculturii
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
cu un aport de 45% la veniturile localității. Suprafața totală a localității Pogoanele este de . Din această suprafață, reprezintă terenurile agricole, iar sunt suprafețe neagricole. Terenurile agricole au următoarea structură: arabil - , pășuni - , vii - , livezi - . Componența terenurilor neagricole de la nivelul localității Pogoanele este următoarea: păduri - , ape - , terenuri neproductive - , drumuri - , construcții - . Principala ramură a agriculturii este cultura plantelor. Se cultivă pe suprafețe întinse cereale - grâu, porumb, orz, ovăz, mei și floarea-soarelui. Suprafețe mici sunt cultivate cu sfeclă de zahăr, leguminoase pentru boabe - mazăre
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
de stat: Regia Autonomă a îmbunătățirilor Funciare, Ocolul Silvic, etc. Sistemul de irigații cuprinde o suprafață amenajată la irigat de . Sectorul industrial are în acesti ani un aport de 5% la economia locală. Unitățile existente pe platforma industrială a orașului Pogoanele s-au desființat sau și-au redus activitatea. Ramura industrială a economiei locale este reprezentată de cele două turnătorii de feroase și neferoase, care furnizează locuri de muncă pentru 40-60 de persoane, dar care nu au flux continuu de operare
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
a lungul timpului. În intravilan se află unitățile indstriale alimentare Romagribuz, fabrica de brânzeturi Zguras, unitatea Bachus, moara mălai și făină, brutăria. În satul Căldărăști sunt moara și brutăria Agromec și un abator. Activitățile comerciale reprezintă 35% din economia orașului Pogoanele. Pe plan local funcționează 48 de unități, care comercializează în proporție de 80% produse alimentare și numai 20% bunuri de larg consum. De asemenea există și un depozit de en-gros, piață agroalimentară și piață orașenească alături de piața obor - saptamânal (duminica
Pogoanele () [Corola-website/Science/297097_a_298426]
-
4 clase, în particular. Nu am putut să-mi fac dintr-o continuă muncă cinstită, cei patru pereți sacri și personali. Dar mi-am cumpărat cu 640.000 lei (cea mai mare parte împrumutați și achitați, vezi Banca „Floreasca”) 3 pogoane de pământ la Băneasa, la Șosea, lângă Nae Ionescu, Malaxa, Bengliu și Lupeasca! Vreau să-mi fac acolo o sfântă de vilă. Ca chiriaș, am stat întotdeauna în apartamente și cartiere noi, boierești! Căci eu așa-l concep pe scriitor
O epistolă necunoscută a lui Nicolae Crevedia by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/4968_a_6293]
-
aprilie 1837 de epistatul Constantin Doicescu și înaintată Ocârmuirii județului Ialomița, aflăm că în acel an din cele 125 de familii ale Sloboziei 91 erau de țigani. Satul Slobozia avea în acel an 612 locuitori, erau lucrate 1.360 de pogoane de pământ (se cultivau numai grâu, porumb, orz și mei) și se aflau în proprietatea locuitorilor 161 de cai, 447 boi, 195 vaci, 672 oi, 8 capre, 161 de râmători și 205 stupi de albine. Legea organizării comunelor urbane și
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
pe 25 iunie 1651. Datorită rolului ei semnificativ militar și politic, domnitorii Țării Românești au sprijinit permanent mănăstirea, înzestrarea ei materială atrăgînd însă dese prădăciuni din partea trupelor străine. În 1641-1646 Matei Basarab a înzestrat mănăstirea cu mai multe sute de pogoane de vie, iar în 1652 îi donează moșia din Muscureni. Merită menționat și sprijinul domnitorilor Mihnea al III-lea Radu, Grigore Ghica, Gheorghe Ducă, Șerban Cantacuzino, Ștefan Cantacuzino, dar și al domnilor fanarioți ai Țării Românești din secolul XVIII: Nicolae
Mănăstirea Măxineni () [Corola-website/Science/309506_a_310835]
-
(n. 17 octombrie 1967, Pogoanele, România) este un antrenor român de fotbal, care este sub contract cu clubul Al-Shamal. Ca fotbalist, a cunoscut consacrarea la Steaua București pentru care a jucat nouă sezoane. Cu Steaua a evoluat în finala Cupei Campionilor Europeni din 1989, pierdută
Ilie Stan () [Corola-website/Science/319799_a_321128]
-
Muntenia, România, formată numai din satul de reședință cu același nume. Comuna se află în sudul județului, în câmpia Bărăganul Călmățuiului și este străbătută de șoseaua județeană DJ203C, care o leagă către vest de Mihăilești (DN2) și spre est de Pogoanele (DN2C). Într-o lucrare a lui Lazăr Băciuiu, așezarea sa la limita între Bărăganul Călmățuiului și Câmpia Gherghiței se arată că cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
cea din urmă „ocupă partea de vest a județului Buzău, spre județul Prahova, iar Câmpia Bărăganului de Mijloc ocupă interfluviul dintre Călmățui și Ialomița. Partea din dreapta Călmățuiului este ocupată de o fâșie lată de nisipuri de la Smeeni și Florica până la Pogoanele și Padina”. Teritoriul administrativ se întinde pe o suprafață de . Distanțele față de satele vecine sunt destul de mari. Distanța până la reședința comunei învecinate Mihăilești (situată în partea de nord-vest), este de . La vest se află satul Glodeanu-Sărat, distanța fiind de , aceeași
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
stabilit pe raza comunei formarea unui sat cu 250 de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”. Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui. La început, satul Florica a făcut parte din
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
formarea unui sat cu 250 de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”. Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui. La început, satul Florica a făcut parte din comuna Glodeanu Sărat, fiind
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
de familii”. Aici, în noul sat, mai mulți țărani din comunele Chiojdu-Mic, Colți, Păltineni, Sibiciu, Nehoiu, Viperești, Lapoș și din alte sate din județul Prahova au fost împroprietăriți cu câte „9 pogoane în câmp, un pogon loc de casă, un pogon izlaz fiecare”. Satul a fost botezat după Florica Poenaru, fiica inginerului Constantin Poenaru, care s-a ocupat cu hotărnicia satului înaintea înființării lui. La început, satul Florica a făcut parte din comuna Glodeanu Sărat, fiind transferat însă înainte de 1925 la
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
1880, pe moșia Znagoveanca); el a trecut înainte de 1925 la comuna Mihăilești, din care a făcut parte până în 1931, când comuna a fost înființată pentru prima oară, cu satele Florica și Coșuri. Comuna a fost transferată în 1950 la raionul Pogoanele din regiunea Buzău, și apoi (după 1952) la raionul Buzău din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Florica a fost retransferată județului Buzău (reînființat) și imediat desființată și inclusă din nou în comuna Mihăilești, din care a făcut parte din nou
Florica, Buzău () [Corola-website/Science/310272_a_311601]
-
a îndeplinit planul cu 14%. În cei doi ani scurși, inginerul agronom Geo Severus (Constantin Diplan) a format un cuplu cu învățătoarea Silvia (Monica Ghiuță), medicul Ovidiu Ghiculescu (Emil Hossu) este concurat de sosirea medicului Vasile Melișor (Virgil Ogășanu) de la Pogoanele, care dă diagnostice corecte oamenilor din sat după ce felcerul Simion (Nae Gh. Mazilu) îi chestionează în sala de așteptare, iar ciobanul șef Liviu Traian (Vasile Nițulescu) s-a însănătoșit și și-a reluat activitatea. Tehnicianul Pompei (Sebastian Papaiani), fostul șef
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
că nu se implică în însănătoșirea agriculturii satului. Temându-se că va fi prezentat negativ în filmul Praxiteei, primarul reface planul de culturi pe baze reale. Varvara se duce la fabrică și află că directorul este Pătruț al Carolinei din Pogoanele; ea îi cere acestuia să-i dea fier, sticlă și bani, precum și 25 de oameni din fabrică, pentru a construi serele din sat. Directorul fabricii hotărăște ca serele de zarzavaturi să se facă în Viișoara, trimite materiale de construcție și
Iarna bobocilor () [Corola-website/Science/328342_a_329671]
-
hrană, îmbrăcăminte, și combustibili foștilor sclavi și refugiaților albi, precum și sfaturi pentru negocierea contractelor de muncă. A încercat să supervizeze noile relații între foștii sclavi și foștii lor stăpâni. Nu a promis nimănui, așa cum afirmau unele mituri ulterioare, 40 de pogoane de pământ și un catâr. Deși au cedat în fața abolirii sclaviei, mulți foști confederați nu erau dispuși să accepte schimbările sociale ce aveau loc și nici dominația foștilor sclavi. Învinșii nu erau dispuși să admită schimbarea societății lor. După cum spunea
Epoca de reconstrucție a Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/314243_a_315572]
-
Varvară (Tamara Buciuceanu-Botez), tânărul Ionuț (Horațiu Mălăele), student în ultimul an la Facultatea de Agronomie, este repartizat să-și efectueze practică de vară în satul Viișoara. Părinții săi, Varvară și Toderaș (Dem Rădulescu), îl așteaptă cu fanfara la gară din Pogoanele în ziua anunțată a sosirii, dar tânărul coboară din mocănița în stația anterioară și merge pe jos, pește dealuri, prin râul Arieș și prin pădure. El intra în sat călare pe măgărușul Valjean, provocând râsul sătenilor și rușinea mamei sale
Primăvara bobocilor () [Corola-website/Science/328379_a_329708]