365 matches
-
ca a unuia care își caută cuvintele. Și asta fu tot ce găsi să spună : — Sărut mâna... Rada îl salută scurt, de parcă ar fi așteptat mai mult. Nu mă cunoașteți ? întrebă el, dibuind, ca și cum ar fi încercat cu talpa o pojghiță de gheață. Rada clătină din cap, încă neștiind cum să i se adreseze. — Nu v-a spus domnu’ căpitan... ? — E căpitan ? întrebă ea, intrând în vorbă pe nebăgate de seamă. — Știu gradele... confirmă bărbatul ca pentru sine. Am făcut armata
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să le încuviințeze. „Gata, c-o omori !“, mai auzise, înainte de a leșina. Probabil crezuseră că îndemnul de a opri loviturile venise prea târziu, căci, văzând-o astfel, o traseră de brațe până la fântâna arteziană din apropiere, în care doar o pojghiță băltită pe fund, din ploile mai vechi, amintea de rosturile ei. Și nu atât celelalte corpuri aruncate deasupra ei o treziră, cât atingerea persistentă a apei, căreia suprafața verde și catifelată de mătasea-broaștei îi arăta rezistența încăpățânată la lumină. Câteva
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cel blând,/ Ca un miel ochiul lui adoarme,/ Ca un crin se luminează visând.// Se preface numai că e piatră albă/ Taci, mireasă, nu mai plânge și nu-și fie frică,/ De pe ochiul tău, ca un voal de nuntă,/ O pojghiță de gheață se ridică." (Crini pentru domnișoara mireasă) Observăm o imagine apocaliptică dominantă, care guvernează totul și care marchează prima etapă a ritualului salvării prin moarte. Demolarea oricărei valori, a oricărei certitudini, a oricărei speranțe este necesară unei ulterioare reconstrucții
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aminte taberele vechi, de luptă iar paravanele de trestie pietrificate,/ care înseamnă tăinuirea..." Sunt create alte simboluri, sau, mai bine zis, sunt dezvoltate, cultivate, imaginile în sensul exprimării neliniștii în fața neînțelesului ce curge și-i îmbracă schelele/ ca-ntr-o pojghiță topită, de argint?/ recunoaște în scările de-acum/ treptele care lipsiseră-n legendă?" "Balada țăranului tânăr" începe voit naiv, într-o atmosferă de basm în care împăratul cel tânăr primise în dar pe tânăra împărăteasă, căprioară de argint, care și-
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
instinctul distrugerii. Contrar așteptărilor, ea reușește, proiectându-se pe acest fundal, să nu își dilueze, ci să își amplifice lamento-ul: "Mări, lovituri deschise orizontului,/ mă leagă la catargul de sub pasăre/ dar mai funebru, mai faustic,/ mă suge destinul/ în pojghița mizeră de sub cârtiță/ Prea repede circulă molozul/ de cranii și pământ!" Singură, poezia văzută ca realitate organică "dârz ținând poezia în dinți/ din care țâșnea sângele" ( Soldatul) se poate opune acestui irepresibil, funebru cânt al neantului. Referințe critice (selectiv): Dan
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
cadru didactic la Universitatea din Pitești și funcționar superior în Ministerul Educației și Învățământului. Nesomnul capodoperelor (1977), titlul cărții de debut, e o sintagmă semnificativă pentru critica lui G., aplicată marilor creații spre a le descoperi identitatea ascunsă. Astfel, sub pojghița textuală de realism tip secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]
-
anumitor puncte, de scăpări. Memoria e reactivată de cuvinte, imagini, expresii. Există, așadar, întotdeauna ceva adevărat și ceva trăit, ceva imaginat și ceva învățat în orice convorbire, însă toate aceste elemente sînt aduse la același nivel și acoperite cu aceeași pojghiță de verosimil." Limitele metodei, care constă în a scrie istoria contemporană prin convorbiri cu actorii săi, pot fi compensate prin multiplicarea actorilor consultați și prin compararea cu documentele de arhivă. Multiplicarea convorbirilor cu mai multe persoane care n-au păstrat
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
cînd coșul american, avînd un diametru de circa trei picioare și o adîncime corespunzătoare, reprezintă o greutate destul de mare pentru o ambarcațiune, al cărei bordaj nu-i mai gros decît o jumătate de inch; fundul unei ambarcațiuni este ca o pojghiță de gheață, care suportă o greutate egal distribuită, nu însă și una concentrată într-un singur loc. Cînd coșul american e acoperit cu capacul său de pînză ceruită, ambarcațiunea are aerul că pornește în larg cu un prodigios tort, menit
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
decît piele poate fi învelișul exterior al unui animal, dacă are cît de cît densitate? E drept că, de pe cadavrul unei balene poți lua cu degetul o substanță negrăit de subțire și de străvezie, asemănătoare întrucîtva cu cele mai subțiri pojghițe de clei de pește, numai că e aproape la fel de moale și suplă ca satinul, bineînțeles înainte de a se usca pentru că atunci se chircește și se îngroașă, devenind cam aspră și sfărîmicioasă. Posed eu însumi cîteva bucățele uscate, pe care le
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
închidă. Totuși, se cicatriza destul de bine; soldatul, calm și serios, stătea culcat, spre deosebire de ceilalți, care, abia operați, începeau să umble pe culoare. Medicul se apleca deasupra piciorului aceluia și clătina din cap. Sub pansamente, rana, acoperită în ajun cu o pojghiță subțire de piele, sângera din nou, buzele ei întunecate semănau cu o dantelă sfâșiată. „Ciudat!”, se mira medicul, dar nu putea zăbovi mult acolo. „Refaceți pansamentul!”, îi spunea el infirmierei de serviciu, strecurându-se printre paturile înghesuite unele lângă altele
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
tema dragostei și a sexualității, a morții și a revoluției, a opțiunii existențiale, pendulând între viețuirea în concretul cotidian sau izolarea necesară desăvârșirii utopice a creației absolute. Privit din exterior, cu vădită superioritate și cu un dispreț abia perceptibil sub pojghița străvezie a admirației proprie veșnicului aspirant, grupul intelectualilor din celebra schiță caragialiană își păstrează peste decenii notele definitorii: desconsiderarea oricărei ocupații de utilitate imediată, încrederea nezdruncinată în prețiosul rol social, în slujba căruia își închină zestrea lor "divină: gândirea", existența
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
iau măsuri de protejare a culturilor, făcând focuri mocnite în grădini sau în livezi. Fumul cald împiedică formarea brumei. Lapovița se formează iarna, în zilele mai calde, când cad picături de apă amestecate cu fulgi de zăpadă. Poleiul este o pojghiță de gheață care se formează iarna deasupra solului, ca urmare a unei ploi mărunte. Pe străzi, poleiul îngreunează mult circulația, favorizând accidentele. Plantele au de suferit din cauza poleiului. Roua se formează în nopțile senine de vară, când vaporii de aer
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
Cu toate că aceasta era avutul său cel mai drag, era gata să se despartă de ea în folosul lucrătorilor săi... A devenit curînd clar care era valoarea relativă a bibliotecii sale. "Prețul pieței" pentru cărțile lui Iorga abia dacă acoperea o pojghiță a problemelor sale financiare. Dar ce făcea înalta societate bucureșteană? Numeroasele cunoștințe ale lui Iorga, oameni pe care îi putea considera ca fiind prietenii lui? Societatea aceea care îl lingușea cu cîteva zile mai devreme? Au încercat să-l ajute
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
stereotipul „anilor ’50” - decadă stătută, sufocantă, apăsătoare și stagnantă - era În mare măsură fictiv. În Look Back in Anger (Privește Înapoi cu mânie), personajul lui John Osborne, Jimmy Porter, detestă prosperitatea și suficiența anilor „Închipuiți” de după război - și, fără Îndoială, pojghița de conformism social care s-a păstrat până la sfârșitul deceniului Îi scotea pe mulți din sărite, Îndeosebi pe cei tineri 10. Dar anii ’50 au fost și o epocă a inovației - cea din teatru, literatură și cinema fiind mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe care nu-i cunoștea și de soarta cărora nu se sinchisea. Interesant În cazul lui Papon (și În cel al lui Bousquet) este de ce i-a luat Franței 50 de ani să Îi descopere În sânul ei și de ce pojghița tăcerii s-a rupt exact la finele secolului. Există multe explicații, nu toate flatante pentru clasa politică sau mass-media franceze. Dar trecerea timpului (alături de efectul psihologic al sfârșitului unei epoci) este, poate, cea mai pertinentă. Câtă vreme François Mitterrand a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]