3,259 matches
-
este o doctrină care pretinde că vede În caracterele intelectuale și morale atribuite unui ansamblu de indivizi, indiferent cum Îl definim, efectul necesar al unui patrimoniu genetic comun” (Lévi-Strauss, 1983, p. 15). O asemenea abordare Îndeplinește o funcție critică, chiar polemică: ea constituie o replică și o punere la punct În fața „abuzului de limbaj prin care, din ce În ce mai mult, ajungem să confundăm rasismul În sens strict cu atitudini normale, legitime chiar și, În orice caz, inevitabile” (ibidem). Știm că aceste atitudini și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Îndeamnă să se regăsească pe ele Înseși. Ceea ce explică de ce această teză a fost În același timp prost primită, mult mai puțin lăudată decât cea a lui Machiavelli (1469-1527), de care este totuși destul de apropiată, și periodic redescoperită În scopuri polemice. Ea va fi astfel scoasă În față În secolul al XVI-lea de către protestanți Împotriva monarhiei, apoi, În secolul al XIX-lea, de către contrarevoluționarii conduși de Lamennais (1782-1854) Împotriva statului. La Boétie este În această privință un precursor, și poate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care desemnează incapacitatea construită social de a percepe arbitrarul și de a-i contesta caracterul natural și legitimitatea. Servitute și emancipare Este semnificativ faptul că Friedrich Hayek (1899-1992) a reluat termenul de servitute În titlul celei mai cunoscute și mai polemice dintre cărțile sale, Drumul către servitute (1944), lucrare pe care a numit-o În introducere „de politică” și care avea ambiția afișată de a demonstra ineficiența și nocivitatea socialismului. El a exprimat cum nu se poate mai bine În ce măsură acesta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de relativitatea celor omenești, în dispoziția colocvială și ludică, postura lirică a lui V. e, de fapt, proiecția unui spirit grav, vizitat de umbra corbului poesc și de implacabilul „Eheu, fugaces...” al lui Horațiu. Ca istoric literar, caută să restituie polemic în Coșbuc în căutarea universului liric (1980) chipul originar al lui Coșbuc, care, în termeni jungieni, ar fi un liric in anima, „blocat” de poetul epic in animus. Docta cercetare a „urmelor” scriitorului năsăudean (1986) trebuia să fie prefața unei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
generației cu cel mai dramatic destin. Lucrarea se bazează pe documente, completate și susținute de interviuri, evocări, mărturisiri, rememorări ale altor scriitori sau ale lui V. însuși, demersul fiind animat de dorința găsirii adevărului și de afirmarea lui neconcesivă, frecvent polemică. SCRIERI: Mătănii pentru fata ardeleană, Buzău, 1941; Întoarcerea lângă pământ, Brașov, 1942; Întoarcerea lui Don Quijote, București, 1972; Vocile, Iași, 1975; Oameni pe care i-am iubit, Iași, 1977; Singurătate în Ithaca, Iași, 1978; Groapa cu lei, Cluj-Napoca, 1979; Coșbuc în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
refuză astfel de "revizuiri" din simplul motiv că, la rîndul lor, vinovați de aceleași păcate, nu acceptă să li se pună oglinda adevărului în față. Nicolae Florescu precizează, în prefața la aceste pamflete: Problema pe care o ridică aceste texte polemice rămîne astfel aceea de a stabili pînă la urmă stadiul pe care îl poate atinge "compromisul" omului de cultură supus vremii, a conștiinței îngenuncheate timpului fără ca, prin asemenea dezertări nu doar ideatice dar și artistice, să fie alterată substanța ființei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
în fine că a fondat de-a lungul anilor, în exil mai multe reviste românești: Caiete de Dor, Ethos. Limite. Cărțile lui, adunând selectiv dovezile acestei îndelungate activități: pagini de jurnal, rămase ca prin minune nedistruse, poeme, cronici, recenzii, articole polemice, exegeze la lucrări filozofice greu accesibile (cele ale lui Lévinas, de pildă) au apărut toate la Editura Humanitas după 1989. Doar lectura lor atentă ne ajută să ne dăm seama de competența comentatorului, de verbul polemistului, de intransigența pamfletarului, de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
literare a textului dramatic sunt comentariile Despre teatrul lui Mihai Sebastian de C. Nani, Camil Petrescu, „Mitică Popescu” sau despre spectacolul cu O noapte furtunoasă (considerații ample asupra literaturii dramatice a lui I.L. Caragiale și chiar o alunecare pe teren polemic cu G. Călinescu) de Al. Cerna-Rădulescu. Constanța Trifu izbutește să obțină un scurt interviu de la T. Arghezi, aflat la ultimele repetiții cu Seringa. Cea mai consecventă e rubrica plastică, singura rezistentă până la dispariția ziarului, care semnalează fervoarea creatoare a unui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290332_a_291661]
-
despărțite de o prăpastie, ca în articolul Două culturi din 1908. Calea de rezolvare a acestei rupturi și a omogenizării culturii naționale e văzută într-un chip radical: desființarea „clasei de bogați”. Cum era de așteptat, articolul a provocat reacții polemice vehemente, care au condus la moderarea poziției lui T. Publicistul formulează și idei din câmpul teoriei și criticii literare. După el, caracteristica scriitorilor transilvăneni ar sta într-o dramatică dualitate spirituală: tensiunea dintre impulsul autohton tradiționalist („static”) și cel european
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290094_a_291423]
-
de la moartea sa osemintele i-au fost aduse în țară și reînhumate în capela cimitirului din Lugoj. M. a fost un susținător înfocat al culturii și limbii naționale, în tradiția cărturarilor Școlii Ardelene. Încă în timpul studiilor a publicat o lucrare polemică în limba germană (1830), în care discuta pe larg, ca și prietenul său Damaschin T. Bojincă și împotriva aceluiași adversar, sârbul Sava Tököli, originea și caracterul romanic al limbii române și necesitatea înlocuirii alfabetului slav cu cel latin. Ca argument
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288319_a_289648]
-
p. c) M. Eliade, Meșterul Manole. Studii de etnologie și mitologie, ediție și note de M. Ursachi și P. Ursachi, Editura Junimea, Iași, 1992, 335 p. Recunoștem că, trimiterile la ideile lui M. Eliade nu le facem călăuziți de porniri polemice, în legătură cu simpatiile lui Eliade pentru lideri români sau străini de dreapta, susținători ai unui "om nou bazat pe spiritualitatea creștină". Apud N. Manolescu, Istoria critică a literaturii române. Cinci secole de literatură, Editura Paralela 45, Pitești, 2008, 857 p., care
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
conștientizării a ceea ce este constitutiv gândirii umane, cum se întâmplă în cazul lui Jaspers. Sigur, că filosofia acelor gânditori, în viața cărora solitudinea aleasă liber este predominantă, trăiește o autenticitate riscantă. Chiar și solitudinea poate să fie atât un act polemic, cât și o evidentă atitudine contestatoare. Consilierul principelui O imagine diferită de cea a filosofului ce își apără libertatea, retrăgându-se în singurătate, este cea a filosofului «consilier al principelui». Referințele istorice nu lipsesc iar rezultatele unei astfel de consilieri
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
o atmosferă de tânjire difuză și de apăsarea unui regret neexplicitat, referitor, probabil, la intense combustii dejucate sau amânate de adversitățile contingentului. În relație cu lirica anterioară, la V. viziunea sămănătoristă sau neosămănătoristă și inventarul aferent sunt revizitate cu amendări polemice, iar universul sufocant al orașului de provincie nu este cel înregistrat de poeții de la începutul veacului trecut ori de avangardiștii interbelicului, ci acela din vremea noastră. La fel, nostalgiile ruraliste și resentimentele, frustrările cu întemeiere istorică nu sunt tratate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290424_a_291753]
-
G.I. Ionnescu-Gion semnează aproximativ trei sute de cronici și recenzii. Cu articole dedicate altor culturi participă Ulysse de Marsillac, Ange Pechméja, Taxile Delord, Philarète Chasles, precum și G. Dem. Teodorescu sau Aron Densușianu. Paginile gazetei au adăpostit și multe texte cu caracter polemic îndreptate contra Junimii sau a lui Titu Maiorescu, aparținând lui Pantazi Ghica, B.P. Hasdeu sau lui Bonifaciu Florescu. Alături de redactori, cei mai însemnați comentatori ai părții politice sunt I. C. Brătianu, Ion Ghica, Cezar Bolliac, I.G. Valentineanu, Radu Ionescu. Dar nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289364_a_290693]
-
prin care oferă unele dintre cele mai reușite transpuneri în română ale unor opere reprezentative, mai cu seamă din lirica latină (Lirica lui Horațiu, Lirica latină, Plaut, Militarul îngâmfat, Horațiu, Arta poetică), H. aplică idei formulate explicit, uneori în texte polemice, cum ar fi acelea care îl vizează pe E. Lovinescu. Respingând tălmăcirile în proză care redau doar ideile, nu și „sufletul” vechilor poeți și refuzând totodată versiunile românești în ritm antic ale lui Ștefan Bezdechi, traducătorul propune echivalări apte să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287429_a_288758]
-
i connotati squisitamente religioși che avevano quasi del tutto monopolizzato îl significato del termine nei secoli, e diventa ben chiaro quanto la sua presenza e continuă interazione nella comunità, fondandosi sull'annuncio di una verità che și pone în aperta polemică con la realtà circostante, e quindi sviluppando una serie di dualismi tra presente e futuro, realtà immediata e realtà autentică, immanenza e trascendenza 14, possa finire per equivalere a insubordinazione alle autorità costituite e quindi pretesto per essere destinato, nella
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
salvo produrre effetti inintenzionali, l'esigenza di scrostare îl vocabolario religioso. Né bașta, d'altro canto, tracciare una genealogia filosofica da respingere al mittente, che inglobi, în modo spesso indifferenziato, Cartesio e Hegel (tanto per citare alcuni obiettivi privilegiați della polemică capitiniana). La differenziazione delle funzioni sociali, sempre più spința e prodromica a quel che sarebbe nei giorni noștri diventato îl tirannico dominio delle "tecnocrazie", necessita di ben altra attenzione. Richiede un'opzione di cambiamento radicale non solamente sul versante pedagogico
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
e autonomi. Îl missionario, a differenza del profeta, è chiamato a portare în giro per îl mondo non la propria voce, mă a farsi megafono di un potere, quello della Chiesa (di qualunque Chiesa sia, al di là dell'intento polemico del narratore russo), che germoglia nella fenditura, spesso abissalmente vertiginosa, tra la predicazione di Cristo (o di qualsiasi altro messia) e la realtà concretă, imperfetta, degli uomini. În questo senso la sfidă del profeta, che pre-annuncia, anticipa, ammonisce finanche (senza
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
of Kings and Magistrates (1649) and 1660, the year of the publication of the pamphlet The ready and easy way to establish a free Commonwealth, originates from the observation of the political crisis witnessed by England and from an inflamed polemic against the English Episcopal institution, from the refusal of the model of a hierarchized church, widely supported by the policy of the Stuart crown, and șo from the debate concerning the function of the binomial religion-liberty. Published anonymously în 1641
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
deal with the age-old issue of the reformation of the English church - intended aș a general Reformation of the ecclesiastical discipline - and originates from the protests which followed the London Petition of 1640 and were rooted în the remote anti-Episcopal polemic which dated back to the last decades of the 16th century. Therefore already from these first reflections, liberty is represented aș a ground which fosters religion, considered aș a space and discourse on tolerance, the government of God and not
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
of virtue, classically intended aș the guiding principle of the republican government, but especially for its antimonarchical role: the quotations taken from the Discorsi are interpreted în the light of a visible ideological overtone fomented by such themes aș a polemic against hereditary monarchy and the defense of Polybius's mixed government system. The reading of this unsystematic framework of recurrence indicates an attitude which does not aim at systematically reconstructing the web of the thought of the Florentine. The type
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
the English poet according to whom "The Englishman attended not at all to the Florentine's critique of priestcraft"36. The theme would require an extensive treatment: however în this circumstance, it is useful to remember how în the anticlerical polemic and even more în the attacks on "false religion" and on superstitious beliefs, Milton actually prefers to refer to other classics of his library, above all Lucretius, even though he shares with Machiavelli and the Italian civil culture (Dante, Petrarch
[Corola-publishinghouse/Science/84979_a_85764]
-
o manieră pertinenta și incontestabila; ... b) evitarea utilizării expresiilor imprecise (se pare, în general, uneori, evident), a stilului eliptic de exprimare, limbajului abstract; ... c) promovarea unui limbaj cât mai uzual și a unui stil de exprimare concret; ... d) evitarea tonului polemic, jignitor, tendențios; ... e) ierarhizarea constatărilor (numai cele importante vor fi prezentate în sinteză sau la concluzii); ... f) evidențierea aspectelor pozitive și a îmbunătățirilor constatate de la ultima misiune de audit public intern. ... 10.2. Structura proiectului de Raport de audit public
EUR-Lex () [Corola-website/Law/174965_a_176294]
-
principii: a) prezentarea constatărilor într-o manieră pertinentă și incontestabilă; ... b) evitarea utilizării expresiilor imprecise, a stilului eliptic de exprimare, a limbajului abstract; ... c) promovarea unui limbaj simplu și uzual și a unui stil de exprimare concret; ... d) evitarea tonului polemic, jignitor, tendențios; ... e) prezentarea succintă a constatărilor pozitive și prezentarea detaliată și fundamentată a constatărilor negative; ... f) ierarhizarea constatărilor în funcție de importanță; ... g) evidențierea îmbunătățirilor constatate de la ultima misiune de audit. ... 4.7.6.3. Proiectul raportului de audit public intern
EUR-Lex () [Corola-website/Law/249730_a_251059]
-
de configurare a unei umanități globale" (p. 168). Ca încununare a "realismului" tradițional sau ca model întemeietor al modernității în literatura română, proza lui Caragiale este revendicata de ambele epoci, reprezentînd o zonă de tensiune care îi explică și caracterul polemic. "Cotitură" pe care o provoacă în literatura română momentul Caragiale este tema celui de-al doilea studiu al volumului, datat 1988. Diferențierea tradițional/modern nu se remarcă la nivel tematic sau la nivelul procedeelor naratologice, ci constă în faptul că
Caragialia non sunt turpia by Florentina Costache () [Corola-journal/Journalistic/17966_a_19291]