785 matches
-
la aeroport? Întrebă Kitty. — Trec pe lângă, răspunse șoferul cu un rânjet libidinos. — Ne poți lăsa și pe noi acolo? plusă Desert Rose cu șarmul ei. Trebuie să prindem un avion! — Nu știu ce să zic, e destul de riscant, sunt o groază de polițai prin zonă. Kitty se uită la oamenii Îngrămădiți ca niște animale În camion. Nu era deloc o priveliște Îmbietoare. Poate ar fi mai bine să nu... Îi șopti prietenei sale. — Îți dăm cincizeci de dolari! sări Desert Rose. — Hai să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
pe tinerii ăștia năvalnici. Ar face orice pentru o poveste. Cum obișnuiai să faci și tu, dacă-mi amintesc bine. Ridică șmecherește din sprânceană. — Îți mai amintești fustița de piele pe care-o purtai când ieșeai la un pahar cu polițaii? Ți-a adus câteva dintre cele mai bune piste, nu-i așa? Fran roși. Existase o scurtă perioadă la începutul carierei sale când, dornică să se dovedească mai mult decât fetița lui tati, se folosise într-adevăr de șarmul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
cum explici acest lucru? PM, exasperat, făcu atunci o adevărată criză. Începu să zbiere: - Nu pricep! Nu pricep o iotă din toată povestea asta smintită! La urma urmei, e rolul vostru să pricepeți, ce dracu’! Asta e treaba voastră de polițai, n-aveți decît s-o faceți! Trebuie cumva ca toată lumea să fie lichidată la Lands’en ca să descoperiți cine e vinovatul? Strigătele lui o alertară pe Armelle care, de ceasuri Întregi, stătea țeapănă pe scaun, la intrare. Un observator atent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vreun gură-cască, venit să piardă dimineața în sala de ședințe. Nu era însă nici un proces interesant pe rol în ziua aceea. Fusese unul luni (acum era joi), în cazul celor trei femei din Plesneana care otrăviseră mesenii de la botezul fetiței polițaiului de la ele din sat. Erau celebrele triplete gemene Voievodu. Apăruseră și într-un reportaj pe CNN și, când le aduceau la tribunal, buluc televiziunile pe ele. Toate trei, asta o știau și copii din sat, trăiseră cu Chiru din Baltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Capitolul opttc "Capitolul opt" — Și Marie Lavelle a insistat să coboare scara? —A coborât imediat, înainte s-o poată opri cineva. A, deci a încercat cineva s-o oprească? Cine? Nu a fost cineva anume, zisei eu, privindu-l pe polițai drept în ochi. Dar se bănuia că sunt șobolani pe acolo și puțea de-ți muta nasul din loc. Desigur, acum știm și de ce...Dacă nu s-ar fi grăbit așa de tare, i-aș fi spus să-și ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
puternică. —Să înțeleg că putem să ne întoarcem să lucrăm aici mâine? Da, cred că e bine așa. Până atunci o să scoatem corpul. Noi ca noi, dar mai mult voi. Bez era prins într-o discuție aprinsă cu un alt polițai, în legătură cu amplasarea macaralei. Deși era foarte interesant din punct de vedere tehnic, mi-am dat seama că-mi tot năpădeau în creier alte gânduri, cum ar fi gazele toxice din stomac și revărsarea inevitabilă de apă și fluide din cadavru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
tu bătaie cu poliția. Eu sunt artistă, declarai eu, plină de importanță. Mai toți artiștii - sculptorii - mamă, da’ greu mai e cuvântul ăsta - mai beau și ei câte un păhărel, din când în când. Ca să nu zic de nenorociții de polițai, adăugai eu, într-un acces de nervi. Las că v-am văzut eu și pe voi pe sub mese, de atâtea ori. — Nu în mijlocul zilei. —E șașe! Șoarele-i la așfințit. Hawkins se holba la mine, nevenindu-i să-și creadă ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
A fost distractiv, pe bune. Ca în The Bill1. Adică, în tinerețea mea m-am cam ținut de șotii, dar nici că m-a mai luat cineva așa la întrebări ca acum. Sunt tari, tre’ să recunosc. Te gândești că polițaii sunt niște încuiați, nu? Ei bine, nu și ăștia din echipa de la omucideri. Fluieră un pic din melodia filmului The Bill, dar foarte prost. Trebuia să-i știi șmecheria. Se fixau luminile. Unul dintre reflectoare se întoarse în direcția noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
face mortarul. Uitându-mă la ce lucram, trăsei o înjurătură. Polizasem nenorocirea de sudură prea mult și acum era denivelată. Ia lucrurile pe rând, Sam. Acum trebuie să iau totul de la capăt. —Sam! O auziși pe ultima? Iar au venit polițaii! Au aflat cine era tipa care a mierlit-o! Lurch coborî scara tropăind, doldora de vești. Mda, tocmai au trecut pe aici, să-mi stea mie pe cap. Auzi, poți să rezolvi tu asta? Tocmai am făcut-o praf. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
întâmplate, pentru că nu s-a prins de nimic. Nici urmă de gelozie pe fața lui. Mi-am dat seama că se întâmpla ceva ciudat după modul în care vorbeai, așa că am riscat și l-am rugat să trimită vreo doi polițai care să stea la pândă. Erau acolo când am ajuns, așteptau după colț. Le-am lăsat deschisă ușa de la intrare. —După care a apărut Violet, care s-a năpustit înăuntru, zise Hugo. Zicea că a stat să asculte la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de la intrare. —După care a apărut Violet, care s-a năpustit înăuntru, zise Hugo. Zicea că a stat să asculte la ușă o vreme, după care a hotărât că acela era momentul dramatic potrivit să-și facă intrarea. Presupun că polițaii n-avea nici o șansă s-o oprească dacă ea își pusese în gând să intre. —A, păi n-a stricat nimic, zisei eu, pentru a-i face dreptate. De fapt, a fost foarte bine că i-a distras atenția. Hugo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
citind eticheta perfuziei. SĂruri, antibiotice... observ că Grasu’ nici măcar nu e atât de gras. Vreau să-i spun asta și vreau să râd, dar nu pot. Și poate că e nepotrivit, nu-mi dau seama. Chiar atunci se ivește un polițai cu niște hârtii În mână. — Bună ziua, spune polițaiul. În sfârșit ai Înviat ! De azi-dimi- neață aștept momentul Ăsta ! Sunt ofițer roibu de la Criminalistică. Eu mă ocup de cazul tău. Dumneavoastră cine sunteți ? rude ? Îi ia la Întrebări polițaiul pe cei
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nici măcar nu e atât de gras. Vreau să-i spun asta și vreau să râd, dar nu pot. Și poate că e nepotrivit, nu-mi dau seama. Chiar atunci se ivește un polițai cu niște hârtii În mână. — Bună ziua, spune polițaiul. În sfârșit ai Înviat ! De azi-dimi- neață aștept momentul Ăsta ! Sunt ofițer roibu de la Criminalistică. Eu mă ocup de cazul tău. Dumneavoastră cine sunteți ? rude ? Îi ia la Întrebări polițaiul pe cei doi. Nu, răspunse Grasu’ Încurcat. Suntem colegi. — Te
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ivește un polițai cu niște hârtii În mână. — Bună ziua, spune polițaiul. În sfârșit ai Înviat ! De azi-dimi- neață aștept momentul Ăsta ! Sunt ofițer roibu de la Criminalistică. Eu mă ocup de cazul tău. Dumneavoastră cine sunteți ? rude ? Îi ia la Întrebări polițaiul pe cei doi. Nu, răspunse Grasu’ Încurcat. Suntem colegi. — Te mai las cinci minute cu dânșii și după aceea te rog să-mi scrii declarația. Am nevoie urgentă de ea ca să pornesc oficial ancheta, adaugă el, apoi lasă hârtiile pe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi-am dat seama de existența ei, dar mi-a fost rușine să examinez culoarea urinei din tub de față cu cei doi. După ce au plecat am văzut că era roz. imediat cum au plecat cei doi a apărut iarăși polițaiul. — Gata declarația ? m-a Întrebat el, certându-mă că pierdeam timpul. Am luat pixul și am Început să scriu, dar nu era așa de simplu. După „Subsemnata“ am pus pixul jos ca să-mi trag sufletul. — Haide, te rog eu, mă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
declarația ? m-a Întrebat el, certându-mă că pierdeam timpul. Am luat pixul și am Început să scriu, dar nu era așa de simplu. După „Subsemnata“ am pus pixul jos ca să-mi trag sufletul. — Haide, te rog eu, mă Îndemnă polițaiul cu nerăbdare În glas. Cu cât am declarația mai repede, cu atât mai curând pot Începe ancheta. După alte două cuvinte am pus creionul jos. Nu pot... Simt că amețesc. Atunci scriu eu și tu Îmi dictezi, apoi te iscălești
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dinainte. — De ce te-ai uitat În spate ? m-a descusut el. — Așa... nu știu... aveam o senzație ciudată... Dar n-am văzut pe nimeni. — Foarte interesant. Crezi că ar fi putut să te urmărească cineva ? Ai neînțelegeri cu cineva ? Întrebă polițaiul suspicios. Am fost iarăși pe punctul să mă ia gura pe dinainte și să-i pomenesc despre Sjork, dar m-am abținut. Îmi dădeam seama că nu gândeam limpede, poate pentru că mă simțeam atât de slăbită din cauza pierderii de sânge
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
pierdere de timp, poate chiar periculos. Nu, deloc, am spus eu șovăind. El stătea pe marginea trotuarului, când am trecut pe lângă el m-a lovit În spate și a fugit. — Îl cunoșteai dinainte ? — Nici vorbă. După ce i- am semnat declarația, polițaiul s-a făcut nevăzut. Semăna cu un dulău de vânătoare mulțumit că a adulmecat o urmă proaspătĂ. Era o surpriză plăcută, dacă s-ar putea spune așa, date fiind circumstanțele, să ai de-a face cu un astfel de polițai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
polițaiul s-a făcut nevăzut. Semăna cu un dulău de vânătoare mulțumit că a adulmecat o urmă proaspătĂ. Era o surpriză plăcută, dacă s-ar putea spune așa, date fiind circumstanțele, să ai de-a face cu un astfel de polițai. După plecarea lui, În salon s-a lăsat liniște - Întreruptă din când În când de gemetele femeii din patul de alături, care avea privirea Întoarsă spre Înăuntru. liniștea aceea nu avea nimic liniștitor În ea. Cu cât era mai liniște
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
nu-mi fac griji, pentru că ei nu puteau vedea nimic din interiorul cabinei noastre, ci numai noi Îi puteam vedea pe ei. Nu aveam nici un chef să dau cu ochii de nebun, dar cum poți să-i explici asta unui polițai tânăr și ambițios, care plesnește ca un pepene lângă tine - de mândrie și de nerăbdare. Tremurând de oroare, am privit fețele celor care se holbau la noi fărĂ să ne vadă. Sarcina mea, mi-a reamintit roibu, era să-l
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
-l, mi se părea că contemplu Însuși răul, dar nu prin ființa firavă și Îndoielnică a victimei acestuia, ci cel din spatele lui, care Îi juca o festă. Simțind că mă lasă genunchii de emoție și oroare, i l-am arătat polițaiului. — Dar de ce i-ați tăiat părul ? am șoptit. — Și l-a tăiat el singur, a zis roibu, mâzgălind ceva Într- un carnețel, satisfăcut. S-a tuns zero imediat În acea noapte, după incident, ca să nu fie recunoscut. Nu e chiar
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
a mai atacat până acum trei fete. Susține că aude niște voci care Îi comandă ce să facă. Din păcate, noi nu ne putem atinge de el, nu putem decât să-l trimitem la un ospiciu... Așa e legea, spuse polițaiul cu regretul câinelui care nu poate să muște. Cu un aer oarecum resemnat Își aprinse o altă țigară și Îmi oferi și mie una. — Și, apropo, nu e cerșetor, adăugă el. locuiește chiar acolo, În blocul din fața stației de autobuz
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mi s-a părut că aud spasmul Încleștării acesteia ca pe un imens oftat, pe care l-am scos fărĂ voia mea, privind cum șirul de infractori se retrage disciplinat din fața zidului alb, rămas gol ca un semn de Întrebare. Polițaiul cel tânăr și ambițios mi-a oferit din nou un șervețel, pe care de data aceasta l-am folosit fărĂ să mai stau pe gânduri, În timp ce el a continuat să scrie de zor În carnețelul său - era mult prea tânăr
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
est a palatului, În timp ce eu țineam de vorbă un paznic. Apoi am pornit către Gara de Nord, unde am dezbătut vreo jumătate de oră locul În care urma să fie plasat bolovanul. Până la urmă l- am lăsat Între două peroane, fărĂ ca vreun polițai să ne bage În seamă, ba chiar ne-am făcut și poze lângă bolovan. După aceea a urmat Tribunalul, unde am adăugat deasupra bolovanului și o rugăciune spre liniștirea Împricinaților care Își mâncau nervii pe-acolo. În final ne-am
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
e un vis. Treceam printre niște ronduri de flori atât de viu colorate și de bine Îngrijite, Încât mi se părea ireal. — Hei, s-a auzit deodată În spatele meu o voce de bărbat. Am Întors capul și am văzut un polițai. — Bună ziua ! mi-a făcut semn să mă opresc și În timp ce urca dealul spre mine m-am gândit că apariția lui era exact ceea ce lipsise pentru ca acel coșmar să fie perfect lipsit de sens. — Știți că nu aveți voie să consumați
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]