610 matches
-
însele deloc comice"28. Dintre studiile foarte recente, cel al Adrianei Ghițoi pune în valoare "teatralitatea"29 ca pricipiu unificator al operei și demonstrează că o trăsătură fundamentală a caragialismului este transformarea publicisticii în literatură prin stilul îngrijit, concentrat, anecdotic, polifonic, esențialmente teatral. Explorând aceeași dimensiune a creației caragialiene, gazetăria, Ioana Părvulescu descoperă explicații atăt pentru actualitatea operei în epocă, cât și pentru rezistența ei în posteritate, în faptul că " formula lui Caragiale, arta lui poetică este ziarul"30, acesta reprezentând
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pur și simplu"185. Partiturile conținând discursurile vorbite sau doar gândite ale personajelor se intersectează, se completează sau se contrazic, într-un dialog care se rotește concentric în jurul unor teme înnăbușite de pluralitatea perspectivelor. Un avertisment în privința capcanelor acestui joc polifonic "de societate", prin care, în ciuda sau tocmai din cauza suprapunerilor de detalii și comentarii, sensul și adevărul rămân ascunse, este camuflat chiar într-o descriere a unei "simple experiențe de fizică", atribuită unui personaj secundar, musafirul familiei Mironescu: Priviți, vă rog
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
demn de interes, deși eclectic, sincretismul lui Otto Julius Manntoifel, al cărui sanctuar cu Multe Muze din Postdam Îmbină casa-Încăpere, scena giratorie, biblioteca circulantă, grădina de iarnă, impecabilul grup sculptural, capela evanghelică, chioșcul sau templul budist, patinoarul, fresca murală, orga polifonică, casa de schimb, vespasiana, baia turcească și budinca. Oneroasa menținere a acestui edificiu multiplu a provocat vinderea lui la licitație și demolarea de rigoare, aproape În continuarea sărbătorii care i-a Încununat ziua inaugurării. Să nu uităm data! 23 sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
tornada melodică În care puteai Însă distinge net, decupată cu maximă precizie, fiecare optsprezecime, tornadă amețitoare ca iubirile lui Scott Fitzgerald, muzica strîngîndu-se uneori În covîrșitoarea tulburare cu care priveam osteogeneza imperfectă, boală extrem de rară, a unui uriaș muzician pitic polifonic, ce-i lăsa totuși posibilitatea să cînte așa cum cînta, cu capul dat pe spate, privind vîrtejul de sunete („CÎnd l-am văzut prima oară pe Enescu, Într-o cameră slab luminată, cînta Bach și părea că o face doar pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
te-a făcut om complet. Un om complet trebuie să știe și gustul înfrângeriiă“. Pe structura tare, incasabilă a acestui erou care vede, ca și predecesorii lui camilpetrescieni, idei, crește Darul Ioanei: un roman solid și original, epic la modul polifonic și cu adâncimi psihologice care așteaptă să fie explorate. Daniel Cristea-Enache Partea întâi Primul cerc Să începem: În cadrul ușii-fereastră a balconului care înconjoară apartamentul pe toată lungimea a două laturi, cu ochii țintă pe țuguiul imens de țiglă roșie al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ritmic și timbral, plin de sensibilitate, este măiestrit interpretată de Orchestra Națională Radio aflată sub bagheta dirijorului Cristian Brăncuși. Formată la școala lui Mihail Jora, compozitoarea Carmen Petra- Basacopol îmbină elemente fundamentale ale neoclasicismului (genuri, forme, funcționalitate), cele ale ordonării polifonice și armonice specifice aceleași estetici, cu viziunea linear-melodică de factură modală românească. Creația sa muzicală este de fapt o sinteză a celor două direcții - națională și universală - ce au asigurat modernizarea și maturizarea culturii muzicale românești. Îi mulțumim compozitoarei Carmen
Darul discografic al compozitoarei Carmen Petra Basacopol by Ruxandra Mirea () [Corola-journal/Journalistic/83435_a_84760]
-
oglinzi sparte, dar și din porțiuni liric-consonante, cu momente de simultaneitate (unison); Invenzioni (Invențiuni) pentru cvartet alcătuit din vioară (Marius Lăcraru), violoncel Anca Vartolomei), clarinet (Ion Nedelciu) și percuție (Sorin Rotaru), de Adrian Pop - o splendidă re- lectură a stilului polifonic, combinat cu eterofonia, instrumentele înrețesându-și frazele delicat arcuite în țesături diafane, cu pasaje preluate succesiv, în canon imitativ, dând senzația alunecării șerpuite dintr-un univers timbral în altul. Scris cu artă și meșteșug, cvartetul compozitorului clujean Adrian Pop a adus
Puncte cardinale by Despina PETECEL-THEODORU () [Corola-journal/Journalistic/83407_a_84732]
-
secvențiale conțin, fiecare, câte un (mini)ciclu secvențial, aspect care certifică similitudinea formativă dintre parte și întreg - autosimilitate intro-secvențială. ► Introspecția tematică ↔ Clișeul formei de fugă Tema de fugă, elementul fundamental pe baza căruia se concepe și se edifică forma muzicală polifonică ce-i poartă numele, se prezintă sub două aspecte tonale raportate la un centru zonal de referință, cu nominalizări distincte, corespunzătoare fiecăreia: Subiect - tema expusă în centrul tonal (zona tonală) de referință; Răspuns - tema enunțată în dominanta centrului tonal de
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
tonale de bază, cu permutări între centrii de referință sau în format eliptic), păstrează un suficient grad de „loialitate” pentru o reprezentativitate majoră, semnificativă față de formatul complet al schemei de referință, sinteza generală a corpusului muzical orientat către această formă polifonică (fuga bachiană). Tema de fugă, idee muzicală fundamentală în universul creației polifonice, este „parte” a amprentei bachiene, a existenței fizice în viețuirea-i terriană, a manifestării sale plenare, a operei muzicale, a ceea reprezintă corpusul de referință în contrapunctul instrumental
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
eliptic), păstrează un suficient grad de „loialitate” pentru o reprezentativitate majoră, semnificativă față de formatul complet al schemei de referință, sinteza generală a corpusului muzical orientat către această formă polifonică (fuga bachiană). Tema de fugă, idee muzicală fundamentală în universul creației polifonice, este „parte” a amprentei bachiene, a existenței fizice în viețuirea-i terriană, a manifestării sale plenare, a operei muzicale, a ceea reprezintă corpusul de referință în contrapunctul instrumental, și nu numai, fuga bachiană. Prin aria complexă a clișeului arhitectural, prin
Aspecte ale spectromorfiei muzicale(III) by Teodor ?u?uianu () [Corola-journal/Journalistic/83641_a_84966]
-
construiește în primul rând muzical emoțiile personajelor și, desigur, pe cele ale publicului. Voi explica în cele ce urmează mecanismele prin care absorbția auditoriului în vârtejul muzicii a fost în seara trecută completă, irevocabilă. La Wagner, timpul este circular și polifonic, pentru că povestea, deși pare lineară, conține permanent întoarceri în trecut și proiecții în viitor. Toți soliștii au redat aceste modulări temporale exemplar, fiecare sentiment a fost susținut de culoarea sa timbrală, iar aceasta deosebește o voce formidabilă de o interpretare
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
după stabilirea în Franța: Cartea râsului și a uitării (1978) și Insuportabila ușurătate a ființei (1984). Acesta din urmă a fost fără îndoială romanul european care a marcat cel mai puternic momentul anilor ^80, prin conținutul său tragic, prin compoziția polifonică, prin modul inimitabil de a uni eseul cu narațiunea într-o rețea de aluzii, reminiscențe și motive revenitoare. Kundera va rămâne cu siguranță maestrul acestui tip de meditație romanescă din care a făcut una din caracteristicile romanului post-proustian. Faptul este
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
două reprize este reiterat la nivelul studiilor liceale în clasele a XI-a, respectiv a XII-a. Curricula școlară preuniversitară reflectă o încărcătură maximă de istorie națională. Din generația secundă a literaturii didactice postcomuniste în materie de istorie, a "discursului polifonic" (post-1998), au fost analizate următoarele titluri: Istoria romanilor. Manual pentru clasa a IV-a (Burlec, 2003); Istoria românilor. Manual pentru clasa a IV-a (Ochescu și Oane, 1998); Istoria românilor VIII (Vulpe et al., 1999); Istoria românilor. Manual pentru clasa
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
importanța simbolică acordată celor două momente de unitate națională, 1600, respectiv 1918. Prin marcarea temporală a momentelor unificatorii, fibra naționalistă este din nou întrețesută în narațiunea istorică românească, devenind firul roșu care străbate epopeea colectivă a poporului român. II. Discursul polifonic (post-1998). În jurul anului 2000, metastructura istoriei românești pare să își fi terminat cariera. Reformele succesive ale programelor școlare destructurează organizarea cronologică a trecutului, propunând principiul tematic ca mod de ordonare a istoriei românești. Manualele publicate după această dată fie nu
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
că poporul român se formase înainte de manifestarea acestor influențe" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Limita temporală până la care este datată finalizarea etnogeniei românești este stabilită în secolul al VIII-lea, deci înainte de primele contacte cu popoarele slavice. II. Discursul polifonic (post-1998). Pluralizarea discursivă antrenată de introducerea manualelor alternative nu a schimbat radical asumpția sintezei duale a etnogeniei românești consacrată în paradigma xenopoliană a daco-romanismului. Dacă în manualele destinate ciclului primar, discursul continuă să fie de factură militantist în sensul apărării
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
este afirmată pentru a se demonstra permanența prezenței românești în "spațiul strămoșesc carpato-danubiano-pontic" (Daicoviciu et al., 1992, p. 73). Teza Romaniilor populare atestă nu doar continuitatea etnică a daco-romanilor, ci și continuitatea organizațională, de factură politico-statală a românilor. II. Discursul polifonic (post-1998). Discursul conservator emis de vechea gardă istoriografică insistă dogmatic pe teza continuității daco-romane post-aureliane (Scurtu et al., 1999, p. 9). De asemenea, continuitatea organizării politice este apărată, invocată fiind deja clasica teorie a "Romaniilor populare" (p. 14). Într-un
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
astfel o unificare revoluționară a pașoptismului românesc, prin care mișcările desincronice temporal, disparate teritorial și disjuncte programatic (în special în cazul Transilvaniei) sunt fuzionate în același cadru temporal, spațial și revendicativ în care dominantă este ideea unificării naționale. II. Discursul polifonic (post-1998). Tema unității, sacralizată în mitologia națională, este deconstruită odată cu noua programă școlară pe baza cărora au fost redactate manualele alternative. Programa școlară de Istorie pentru clasa a XII-a adoptată de Ministerul Educației Naționale în 1999 prevedea obligativitatea de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
tributul de sînge" la Grivița, Rahova și Smîrdan" (Manea și Teodorescu, 1993, p. 6). În afară de aceste epurări punctuale și completări specifice, discursul cu privire la independența național-politică și social-populară se desfășoară în linii mari pe coordonatele stabilite de istoriografia național-comunistă. II. Discursul polifonic (post-1998). Direcția conservatoare a vechii gărzi istoriografice a reprodus aceeași retorică a luptei naționale de independență ca principiu fundamental al istoriei românilor. În aceleași cadențe discursive ale istoriei eroizante, I. Scurtu et al. (1999) celebrează pe militarii români care, sacrificându
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
la Biserica Unită și la rolul lor istoric în prezervarea culturii românești și în stimularea cristalizării identității naționale rămân mai curând marginale. Laic rămâne și sistemul de datare a timpului, folosindu-se în continuare formula "î.e.n." și "e.n.". II. Discursul polifonic (post-1998). Abia pluralizarea discursului istoriografic difuzat de literatura didactică aduce și o accentuare a identității creștin- ortodoxe a poporului român. Desigur, direcția conservatoare păstrătoare a discursului naționalist din vechiul regim a militat cauza creștin-ortodoxismului românesc. Pe lângă reluarea tezei interbelice a
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
personală și atitudine, necenzurată - la fel ca În paginile acestei prefețe - de rigorile stilului academic. Am convingerea că aceste trei părți se susțin și se luminează reciproc, În acord cu ideea centrală a cărții. Rezultatul este o structură tipic „postmodernă”, polifonică, fragmentară, acordată În registre stilistice diferite, dar care ambiționează să ilustreze un libret coerent: cum mi-am construit Transilvania mea personală, În relație cu nenumăratele Transilvanii ale altora. Este povestea unei experiențe livrești, dar și a unei aventuri existențiale, este
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
obiect narativ pictural îl află deja numit de altcineva, îl află deja evaluat, apreciat, controversat și înconjurat de haloul altor discursuri străine, purtate ca un amestec babilonic în jurul lui. Pentru că orice discurs îndreptat spre un obiect narativ pictural este plurivoc, polifonic și lipsit de pretenția că ar putea fi vreodată adevărat sau fals. Despre funcția narativă în pictură În Introduction à l’analyse structurale des récits Roland Barthes consideră că, fiind un sistem, adică o combinație de unități ale căror clase
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
mai solidă a acestei încheieri stă în legitimarea privitorului de artă ca potențial analist. Observatorul picturii, oricare ar fi el, este cel care are disponibilitatea și competența, atunci când referința se diluează, să resimtă și să trăiască la modul senzitiv și polifonic imaginea în complexitatea ei figurativă. Observatorul este cel căruia semiotica îi dă dreptul și mai ales libertatea de a reevalua importanța figurilor, de a atribui fiecăreia partea posibilă de semnificație și de a percepe suplimentul pasional al acestei semnificații. Beyaert
Construcţii narative în pictură by Jana Gavriliu () [Corola-publishinghouse/Science/626_a_1333]
-
corespund posibilităților de înțelegere și interpretative ale elevilor clasei a IV-a.dezvoltarea deprinderilor de a cânta corect și expresiv, după auz și prin solfegiere, cântece cu ambitusul Do1-Do2 (Re2) în colectiv sau individual, la unison sau în aranjamente armonico - polifonice simple. - realizarea unor acompaniamente ritmice sau armonice cu ajutorul unor instrumente muzicale (clavita, block flote, tobă, maracasă, castagnete etc.) - dezvoltarea aptitudinilor de a asculta muzică, de a o înțelege și stimularea dorinței de a o practica; - însușirea unor criterii de apreciere
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
și / riposta) Cântarea cu ison - este importantă pentru pregătirea elevilor în vederea interpretării cântecelor la două voci. Cântarea sau ținerea isonului, hangul cimpoiului sau pedala o aflăm mai ales în căutarea psaltică. Canonul - este o modalitate specifică pentru dezvoltarea auzului melodic, polifonic și armonic. Având în vedere importanța pe care o are auzul armonic și polifonic în dezvoltarea muzicală a elevilor, educația acestor simțuri trebuie începută de timpuriu. La executarea unui canon învățătorul trebuie să fie acoperi una pe alta elevii cunoscând
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]
-
două voci. Cântarea sau ținerea isonului, hangul cimpoiului sau pedala o aflăm mai ales în căutarea psaltică. Canonul - este o modalitate specifică pentru dezvoltarea auzului melodic, polifonic și armonic. Având în vedere importanța pe care o are auzul armonic și polifonic în dezvoltarea muzicală a elevilor, educația acestor simțuri trebuie începută de timpuriu. La executarea unui canon învățătorul trebuie să fie acoperi una pe alta elevii cunoscând acest tip de interpretare sub forma jocului muzical „Ia-te după mine!” sau „Prinde
PROBE DE EVALUARE LA EDUCAȚIA MUZICALĂ by Marinela Bugeac () [Corola-publishinghouse/Science/91589_a_93185]