553 matches
-
momentului 1989: "poetul psalmodiază pentru bestii și fiare/ poetul se roagă la diamante și sânge/ poetul întreabă unde sunt noile temple/ poetul își recită singur stanțele printre hoituri." (Ars exilum mundi). Din decepție, exasperare și sarcasm, Magda Cârneci construiește o polifonie, Cancan Politic (1991-1994), în care vocile care se interferează (intelectualul, poetul, femeia, poporul) încearcă să găsească fețele adevărului și să înțeleagă de ce se întâmplă ce se întâmplă ("până și o mare idee odată moartă putrezește urât", "acum că s-a
Poezia și compoziția chimică a vieții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15962_a_17287]
-
de Floarea Țuțuianu în poeziile sale reunite selectiv în Arta Seducției, volum apărut în septembrie anul acesta la Editura Vinea. Astfel, ființele care se întâlnesc în versurile sale "se răsfoiesc" între ele, sunt ființe-palimsest; vocea poetei este ea însăși o polifonie de glasuri, unele din registrul înalt, erudit, altele din cel prozaic, mundan. Consecința acestei întrepătrunderi cu lumea este o experiență totală, o poezie existențială, în care trăitul se intelectualizează, iar intelectul dobândește carnație concretă. Este o poezie care redescoperă prospețimea
Oftalmologie feministă by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/14486_a_15811]
-
gardă: Montale însuși (Satura), Vittorio Sereni (Gli strumenti umani), Giorgio Caproni (Congedo del viaggiatore cerimonioso e altre prosopopee), Attilio Bertolucci (Viaggio d’inverno), Mario Luzi (Nel magma), Zanzotto (Beltà). Evident, convertirea la exprimarea directă a momentului, la colocvial, cu inerenta polifonie de glasuri, erau consecința tendinței, fie și subiacente, a momentului de a se apropia tot mai mult de realitate, dar și a noii raportări la referent: temele metafizice, abordate abstract, cedaseră terenul pînă și faptelor de cronică. Se renunțase hotărît
Contra curentului? by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3930_a_5255]
-
vederi, dar și în romanele „personale” din anii 1930, Holban, Șuluțiu, Bonciu și restul, reduse la monolog interior, ca și, patruzeci de ani mai târziu, Absenții lui Aug. Buzura. În definitiv, în acestea din urmă, nu de o abandonare a polifoniei este cu adevărat vorba, ci de o radicalizare a perspectivei subiective: nu susținea Camil Petrescu că nu e cinstit să vorbești decât la persoana întâi? Cel care ne convinge o dată în plus, și paradoxal, că polifonia face romanul este Proust
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
de o abandonare a polifoniei este cu adevărat vorba, ci de o radicalizare a perspectivei subiective: nu susținea Camil Petrescu că nu e cinstit să vorbești decât la persoana întâi? Cel care ne convinge o dată în plus, și paradoxal, că polifonia face romanul este Proust în uriașul lui monolog în care reconstituie timpul pierdut: deși momentele polifonice par rare (capitolul despre Swann, acela despre moartea lui Bergotte), întreg romanul nu e altceva decât exprimarea unui cor imens prin intermediul unei singure voci
Povestirea și romanul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4761_a_6086]
-
și vertical astăzi, decît în 1991 sau 1994. Atunci nu ți se vîra pumnul în gură. Acum, nici vorbă de toleranță, de flexibilitate în discursuri, de acceptare a faptului că într-o democrație se formulează puncte de vedere plurivalente, că polifoniile pun chiar mai bine în evidență valoarea unei montări. Dacă ai rezerve, argumentate, față de un spectacol, ești un prost, bun de batjocorit. Dacă ai îmbrățișat un spectacol și ai argumentat motivele pentru care ai făcut-o, ești tot un prost
Regele e gol! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14314_a_15639]
-
de creație populare, tensiunea unică a interpretării Mariei Tănase, o duce pe coregrafă către dimensiunea filozofică a folclorului românesc, către sondarea valorilor sale inițiatice. Prin împletirea firească între zicerile actorilor și „zicerile dansatorilor" care pornesc de la ecuația sunet-silabă-gest și ating polifonia de rară poezie a frazei dansante, coregrafiile induc o practică subtilă și tonifiantă și poartă transparențele sufletești ale creatoarei. Coregrafiile semnate de Miriam Răducanu însoțite de cuvânt, de poezie, de muzică clasică ori contemporană echivalează cu o reflecție despre lume
Miriam Răducanu la aniversare by Raluca Ianegic () [Corola-journal/Journalistic/6795_a_8120]
-
stângi dar și prin charisma sa. Banik nu este un acompaniator, ci un partener egal de scenă al cântăreței. Ritmurile brodate pe talasurile muzicii hindustani, improvizațiile calculate, matematice îmbinate cu frazele de asemenea improvizate ale lui Mukherjee au creat o polifonie complexă, un adevărat dans acrobatic al sunetelor. Merită menționate de asemenea intervențiile instrumentiștilor români. Mai experimentată în acest stil, Anne Marie Ene și-a pliat lejer intervențiile pe improvizația solistei, folosind inclusiv scordatura. Am putut admira în câteva momente timbrul
?n stilul Hindustani by Cleopatra DAVID [Corola-journal/Journalistic/83855_a_85180]
-
le lămuresc nu va fi fără folos, iar greșind nu e nici o primejdie". Autenticul duh democratic e cuprinzător și tolerant, îngăduind conexiunile rațiunii criticiste cu ineludabilele valențe religioase, metafizice, mitice ale sufletului omenesc ce nu se poate recunoaște decît în polifonia înzestrărilor sale organice. Orice părtinire a unuia din cele două înclinații de căpetenie ale acestuia, implicînd nesocotirea, blamarea, interdicția celorlalte, nu poate avea decît efecte alienante, nu poate decît a-i dezechilibra structura și a-i perturba grav funcționalitatea. Cu
Despre Nae Ionescu și Cioran (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12467_a_13792]
-
neconvențional pînă în măduva oaselor, construiesc o structură pe fundalul unui fluier ciobănesc și mioritic mînuit de Iureș bazată pe cuvînt și pe imagini, care ar trebui să fie sursa unui cutremur interior. Sînt multe voci în spectacol, este o polifonie a discursurilor: un text-pamflet al lui Tudor Arghezi din 1956, textul dur și cinic al lui Patapievici, amîndouă rostite impresionant de Marcel Iureș și textul-conferință al unui arhitect important, Octavian Neculai, el însuși născător a două lăcașuri de cultură: Teatrul
Orașul de nicăieri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15075_a_16400]
-
era spusă de Rodica Negrea simplu, cu ironie, cu lacrimi uscate, înghițite, cu un tip de umor negru, rafinat și sec, cu o precizie matematică, cu accente pe stări, pe cuvînt, pe locuri, pe oameni. Rodica Negrea singură într-o polifonie de voci, față-n față cu Roșe. Mi s-a părut formidabilă această izbîndă a simplității, a unei interpretări care ma marca tocmai prin iluzia că actrița nu face mai nimic. Că se petrec prea multe în text că el
Într-o mansardă din Varșovia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12243_a_13568]
-
Petecel Theodoru Muzician cu deschideri filosofice vaste, vizionare chiar, autor a nenumărate partituri camerale, simfonice, de operă, printre care Trilogia Cetății închise sau Tripticul concertant- Prairie, Pričres (saxofon și orchestră), Ciaccona con alcune licenze (percuție și orchestră), Mandala cu o polifonie de Antonio Lotti pentru orchestră și formație corală - și altele asemenea, al căror demers muzical preia cu ingeniozitate, printre altele, principiile morfogenetice din fizică, raporturile între ființă și timp de extracție heideggeriană și o serie de teorii privind inter- și
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
eu însumi. Cu Sonata a II-a pentru pian și vioară și cu Otuorul pentru coarde - partea a doua îndeosebi - simțeam că mă eliberez definitiv. Câteodată eram un ŤBerlioz de camerăť"... A.S.: ...da, exact. Enescu mai vorbește însă și despre polifonia lui pe care, mai târziu, compozitorii din generațiile mai noi, au numit-o heterofonie. D.P.: ...,sunt, în esență, un polifonist" - îi mărturisea el lui Bernard Gavoty. A.S.: Această polifonie a lui e ceva inimitabil cred eu. Putem imita puțin exteriorul
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
de camerăť"... A.S.: ...da, exact. Enescu mai vorbește însă și despre polifonia lui pe care, mai târziu, compozitorii din generațiile mai noi, au numit-o heterofonie. D.P.: ...,sunt, în esență, un polifonist" - îi mărturisea el lui Bernard Gavoty. A.S.: Această polifonie a lui e ceva inimitabil cred eu. Putem imita puțin exteriorul, dar nu și spiritul acesta al heterofoniei, care predomină în trei sferturi din Oedip, în Simfonia a III-a, cu cor, deși nu foarte clar conceptualizat - poate mai târziu
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
cu pian, la Simfonia de cameră, mă gândesc la al doilea Cvartet de coarde op. 22, dar chiar și la primul, scris mult mai devreme. Și acolo apar rudimentele unei astfel de gândiri. Dar totul, aș spune, sub semnul acestei polifonii a lui Enescu, ce cuprinde în ea și aspectele heterofonice care-i sunt caracteristice. Mai mult: dacă studiezi Octetul de exemplu, descoperi această polifonie de tip enescian, care, mai târziu, va genera și va crea, de către compozitorii generației mele, heterofonia
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
devreme. Și acolo apar rudimentele unei astfel de gândiri. Dar totul, aș spune, sub semnul acestei polifonii a lui Enescu, ce cuprinde în ea și aspectele heterofonice care-i sunt caracteristice. Mai mult: dacă studiezi Octetul de exemplu, descoperi această polifonie de tip enescian, care, mai târziu, va genera și va crea, de către compozitorii generației mele, heterofonia. D.P.: Maestre Aurel Stroe, afirmați la începutul dialogului nostru că un compozitor fără eșecuri vi se pare suspect de mediocritate. Care ar fi, în
Aurel STROE: "George Enescu a fost un model de echilibru pentru generația mea" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/11390_a_12715]
-
Petre Stoica, Marin Sorescu, Ioana Crăciunescu și alții) sensibilizează ceea ce exponenți de limbă germană ai tendinței numite ridiculizează cînd vor să denunțe eșecul civilizației de consum. Schimbarea de accent relevă cît de personali putem să fim în curentul unei reprezentative polifonii de soluții artistice. Dar mai spune ceva. Anume că refuzăm excesele, că viața spirituală românească se rostește în buna lumină a comunității umane și nu a demoniei, dezechilibrului, explozivității. Este de reținut nota aceasta particularizantă în primul rînd pentru proba
Mutații în interpretarea modernismului by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/16914_a_18239]
-
70, studiul "O teorie a sintaxei muzicale" a devenit în scurt timp un text canonic în muzicologia românească. Claritatea expunerii și bogăția ideilor au influențat generații întregi de compozitori și muzicologi. Cele patru categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia, polifonia și eterofonia) vin ca replică autohtonă la teoretizările din perspectivă serială ale lui Boulez și sunt susținute filosofic prin binomul Unu-Multiplu, după cum urmează: Unu (monodia), Multiplu (omofonia, polifonia), Unu-Multiplu (eterofonia). Presupozițiile acestei teorii sunt două: 1) că muzica
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
și muzicologi. Cele patru categorii sintactice teoretizate de Niculescu (monodia, omofonia, polifonia și eterofonia) vin ca replică autohtonă la teoretizările din perspectivă serială ale lui Boulez și sunt susținute filosofic prin binomul Unu-Multiplu, după cum urmează: Unu (monodia), Multiplu (omofonia, polifonia), Unu-Multiplu (eterofonia). Presupozițiile acestei teorii sunt două: 1) că muzica este un limbaj și, ca atare, posedă o morfologie, o sintaxă și o teorie a textului (formele muzicale), 2) că se poate defini o logică a primitivelor sintaxei muzicale
Ștefan Niculescu sau unisonul ca soteriologie by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/15228_a_16553]
-
părți înlocuibile". E o perspectivă ce se va deschide și spre artele plastice, care se vor vrea și ele "reîntoarse în viață", dinamizate de un nou avânt vital, opuse oricăror convenții moștenite. Sau către creația muzicală, pusă sub semnul unei polifonii și poliritmii libere, înnoite. Lumea tipografiei nu va fi nici ea ocolită, căci dispunerea în pagină a textului va înregistra consecințele acelorași îndemnuri la înscrierea în fluxul energic al realității timpurilor noi. Exemplele ar putea fi înmulțite. Dar aceste manifeste
Un viitor de o sută de ani by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/7599_a_8924]
-
lui Pavel - nu e clar dacă sinucis prin aruncare de la etajul căminului sau aruncat de Maia, după o tentativă de agresiune a profesorului alcoolizat - deschide calea unei anchete în care mărturiile divergente ale locatarilor și cele afazice ale Maiei transformă polifonia în cacofonie. Din acest black out alienant și din captivitatea malefică a Universalului tînăra - contaminată prin magia povestirii de otrava locului - se va desprinde în urma unei cure psihanalitice atipice, prin scrierea terapeutică a romanului care le cuprinde pe toate: o
Misterele „Universalului” by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3958_a_5283]
-
întrerupt doar de trecerile de la împlinire la dezastru, de la succes pe scenă la amărăciunea unei femei singure, care ajunge să se mintă consolator și înțelept. Nimic de înțeles și nici un sfat de dat. Doar un roman copleșitor și captivant despre polifonia vieții, despre infinitele ei posibilități și, în același timp, despre simetria repetitivă a schemelor ei. De la vechii greci până dincolo de zilele noastre, aceeași doi oameni și o poveste.
Vieți în vieți by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3169_a_4494]
-
care îndrăznește să-și camufleze violențele și să-și reprime senzualitatea. Că reușește sau nu, asta-i o altă poveste. Să fii boem În celebra sa Sonată pentru clarinet solo Tiberiu Olah juxtapune în chip armonios practica omofoniei cu ispitele polifoniei, hibridizarea sonatei cu fuga constituind una dintre contribuțiile de indiscutabilă originalitate ale compozitorului. În fond, postmodernismul este profund antidogmatic. Dar mai e și iconoclast. O răzvrătire ce îi conturează, o dată în plus, libertatea, conferindu-i totodată șansa unei comunicări rapide
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
în plus, libertatea, conferindu-i totodată șansa unei comunicări rapide. Iar roadele acestei comunicări sunt fulgurațiile destructurante ori incursiunile fruste într-o direcție sau alta, autorul marcându-și teritoriul aidoma unui animal de pradă. Olah nu-și administrează ideea de polifonie la un instrument monodic, ci doar o conturează. Rezultă un fel de boemie componistică fascinantă, dar nesigură, echivalând în mod consolator ipostazele previzibile, academice, tocmai prin funcția charismatică îndeplinită de autor, ca și prin proiecția către personificarea deplină, discursul creator
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
care le-am putea eticheta rezonabil doar prin termenul de eseu componistic. Așa cum este, de exemplu, Simfonia a IV-a "Giocossa", în care dincolo de pendularea ambiguă dintre tragic și comic ori între monodie pe de o parte și eterofonie sau polifonie pe de altă parte, asistăm la translarea si combinarea în trepte a unui material sonor care, la un moment dat rămâne parcă uluit de sonoritățile beethoveniene ce ne amintesc flagrant de Simfonia a IX-a. Printr-o asemenea abordare a
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]