4,582 matches
-
izomerul cis fiind 153 cauciucul natural, iar cel trans, gutaperca) etc.; polizaharidele - amiloza, amilopectina, glicogenul, pectina, chitina etc.; proteinele neutre - colagenul, fibrinogenul, miozina etc.; acizii nucleici - polinucleotide, proteine cu fosfor; polimerii polifuncționali - poliesteri, polialcooli, poliacizi, poliamide etc. Formarea sau sinteza polimerilor înalți naturali are loc prin reacții catalizate de enzimele macroergice și fosfatice, iar în laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
enzimele macroergice și fosfatice, iar în laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
laborator și industrie, sinteza compușilor macromoleculari se efectuează prin mai multe metode, dintre care cele mai importante sunt polimerizarea în emulsie și polimerizarea în suspensie. Trebuie menționați, ca o clasă importantă de compuși macromoleculari, polimerii înalți elemento - organici, cum sunt polimerii silico - organici, de exemplu. Ei provin din polimerizarea compușilor organo - silicici micromoleculari, precum sunt cei rezultați prin acțiunea compușilor organo - metalici cu magneziu, zinc etc. asupra halogenurilor de siliciu. În ceea ce privește polielectroliții coloidali, foarte mulți compuși macromoleculari au proprietatea de a
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
activi naturali, cum sunt sărurile acizilor biliari, au un rol asemănător cu cel al agenților activi tehnici. În industrie, agenții tensioactivi se folosesc la obținerea emulsiilor, a spumelor, a peliculelor de coloranți, a pigmenților, a produselor alimentare și farmaceutice, a polimerilor etc. Capacitatea deosebită de stabilizare a coloizilor de asociație tensioactivi (AAS) a permis realizarea unei noi clase de sisteme disperse studiate în cadrul chimiei coloizilor, fiind de asemenea foarte importante prin aplicațiile lor - dispersiile eterogene stabile termodinamic. Din această clasă fac
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
razelor luminoase pe suprafața particulei și nu difracției. Suspensiile pot fi lichide (suspensii propriu zise) și gazoase (aerosuspensii). Mai pot fi suspensii diluate și concentrate (C ≥ 10%), acestea din urmă având aspect de paste. Acestea se obțin prin stabilizare cu polimeri liofili, cucantități mici de solvent. Pastele se deosebesc de geluri prin faptul că nu își modifică volumul la uscare sau îmbibare. Ca aplicații practice, pastele pot fi întâlnite în cosmetică și industria farmaceutică (pasta de dinți, creme variate etc.), în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
uneori chimice. Gelurile pot fi: umede - sunt elastice și se mai numesc liogeluri; uscate - sunt solide și se mai numesc xerogeluri. Între cele două categorii se intercalează categoria gelurilor tixotrope. După origine, gelurile se împart în : minerale; biologice; geluri de polimeri înalți, sintetici. În structura gelurilor, faza lichidă reprezintă faza dispersă iar faza solidă este mediu de dispersie, fiind majoritară. 169 Gelurile se prepară din coloizi, prin mecanisme asemănătoare coagulării, spontan sau prin acțiunea unor factori externi. Procesul se numește gelifiere
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
la geluri cu particule unite prin forțe fizice, slabe (de exemplu îmbibarea gelatinei sau agar agarului cu apă). Acest ultim tip de îmbibare se poate prelungi până la dizolvarea fazei solide, fapt important în aplicarea lacurilor sau la formarea peliculelor de polimeri. Prin evaporare, gelurile se zbârcesc și formează o membrană bidimensională, fenomen reversibil la adăugarea unei cantități de lichid. 3. Capacitatea de adsorbție - gelurile pot adsorbi molecule sau ioni din soluție și pot realiza un schimb ionic. Atunci când în soluție există
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
se scufundă într-o soluție de hexacianoferat II tetrapotasic: Porțelanul poros, sticla spongioasă sau fritele se prepară de obicei prin diverse tratamente termice. Metodele moderne de preparare a 172 membranelor organice se bazează pe gelifierea dirijată a diferitelor soluții de polimeri înalți (cu grad mare de polimerizare). Ca aplicații, membranele se folosesc cel mai mult în domeniul biologiei, în industria chimică și electrochimică, farmaceutică și industria materialelor de construcții. 3.2.1.3. Pulberi Sunt sisteme disperse corpusculare, cu aceeași structură
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
sau săruri dispersate coloidal. Prin adăugarea unor reducători adecvați și a unor sensibilizatori, vitreosolii devin fotosensibili. Un exemplu de astfel de sistem este cel folosit în imprimarea fotografiilor pe sticlă. 173 3.2.2.2. Rășini Sunt izogeluri organice sau polimeri cu o structură compactă. Există rășini naturale (colofoniul, șerlacul, rășinile fosile, copalul, chihlimbarul etc.) și sintetice (macromoleculare). Procesul de formare a rășinilor se numește rezinificare și cuprinde o reacție chimică (oxidare, polimerizare, condensare) și un proces fizic de solidificare în
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
numește rezinificare și cuprinde o reacție chimică (oxidare, polimerizare, condensare) și un proces fizic de solidificare în stare rășinoasă. Au toate proprietățile coloidale ale gelurilor, cu excepția celor ce țin de porozitate și suprafață activă (adsorbție, reacții de contact etc.). Cei mai mulți polimeri solizi sunt într-o stare solidă mixtă, cristalină și amorfă. Această stare intermediară oferă rășinilor o proprietate de rezistență mecanică la solicitări mai mari și de elasticitate, în același timp. Din punct de vedere mecanic, rășinile pot fi rigide, plastice
CHIMIE FIZICĂ ȘI COLOIDALĂ by Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/703_a_1091]
-
și 6), iar altele (2 și 3) cu specificitate de organism, mai precis de tipul metabolismului acestuia. Întrucât coroziunea biologică implică și materialele nemetalice, în mai mare măsură decât le implică coroziunea abiotică, pentru acestea, în special pentru lemn și polimeri, se mai poate lua în considerare un mecanism, bazat pe degradarea enzimatică a materialului, prin enzimele secretate în mediu de unele organisme (cu titlu de exemplu acum, ca emitent, amintim doar mucegaiurile și moluștele). Un astfel de tip de facilitare
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
redox a mediului (v. §2.3.4.4.2) poate fi de asemenea considerat în cazul prezenței unor ciuperci care secretă substanțe de tipul antibioticelor. O altă cale de atac corosiv, valabil în cazul unor substraturi organice ca bachelita, rășinile, polimerii, cauciucul, asfaltul etc., este secreția de enzime (v. §2.3.4.4.7), în special de către mucegaiuri ca Aspergillus și Penicillium [16]. De remarcat că de regulă nu polimerul în sine este atacat, cât auxiliarii materialului tehnic (plastifianți, coloranți, stabilizatori
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
atac corosiv, valabil în cazul unor substraturi organice ca bachelita, rășinile, polimerii, cauciucul, asfaltul etc., este secreția de enzime (v. §2.3.4.4.7), în special de către mucegaiuri ca Aspergillus și Penicillium [16]. De remarcat că de regulă nu polimerul în sine este atacat, cât auxiliarii materialului tehnic (plastifianți, coloranți, stabilizatori, materiale de umplutură etc.) fapt ce înrăutățește proprietățile mecanice ale acestuia [16]. În cazul particular al cauciucurilor, după [85], este afectat prin degradare biologică în primul rând latexul pur
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
organismele ca nutrienți. Or, cerințele lor sunt strict limitate - cel puțin din punct de vedere energetic - la substanțe simple: oze, aminoacizi, acizi grași și, pentru obținerea lor, ele fac apel la degradarea enzimatică a unor materiale care le conțin ca polimeri etc., precum celuloza, de exemplu. Desigur, și pentru obținerea altor substanțe necesare organismelor, precum microelementele sau precursori ai vitaminelor ori ai unor substanțe plastice, ele aplică tot atacul enzimatic. Organismele animale superioare realizează acest lucru intern, după ingurgitarea hranei. Cele
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
care alcătuiesc foulingul biologic. Enzimele sunt de o largă diversitate, ca având o origine cel puțin contemporană primelor forme de viață [88], la care se adaugă „experiența“ lor, la fel de vastă. Oarecum anecdotic dar tot atât de demonstrativ este atacul moliilor asupra unor polimeri sintetici precum nylonul. Acesta se formează prin polimerizarea ε caprolactamei, obținute din fenol, benzen sau toluen, deci nenaturală. Acel polimer are însă, ca legătură definitorie, pe cea peptidică, -CO-NH-, pentru care molia posedă o hidrolază. Nylonul este astfel depolimerizat, spre
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
viață [88], la care se adaugă „experiența“ lor, la fel de vastă. Oarecum anecdotic dar tot atât de demonstrativ este atacul moliilor asupra unor polimeri sintetici precum nylonul. Acesta se formează prin polimerizarea ε caprolactamei, obținute din fenol, benzen sau toluen, deci nenaturală. Acel polimer are însă, ca legătură definitorie, pe cea peptidică, -CO-NH-, pentru care molia posedă o hidrolază. Nylonul este astfel depolimerizat, spre „dezamăgirea“ moliei care abia acum bagă de seamă că acidul 6-aminocaproic ce rezultă nu e unul din „panoplia“ celor esențiali
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
respectiv 116. Se observă că toate materialele testate au un comportament unitar, concretizat într’un câștig de greutate (urmare a unor modificări structurale nelămurite încă), desfășurat în două domenii - unul relativ reducător, altul relativ oxidant - caracteristice într’o primă explicație polimerului, respectiv oligomerilor. Datele reieșite din figurile 114 (PVC) [10], 115 (PS) [11], respectiv 116 (PE) [11] sunt centralizate în tabelul 11. Din datele centralizate în tabel se observă că, spre deosebire de metale, care au un domeniu comun de stabilitate, în cazul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
un domeniu comun de stabilitate, în cazul materialelor nemetalice există o mare variabilitate, fapt care impune testarea oricărui material propus, nefiind posibilă generalizarea unor concluzii. Deși tributar limitelor experimentale, ne permitem și o altă interpretare a acestor date [139]. Atât polimerul, cât și ipotetica categorie a oligomerilor nu constituie câte o specie chimică în sine, ci amestecuri care se supun unor legi statistice și, prin urmare, un comportament unitar al fiecăruia în domeniul atribuit de noi mai sus pare vicios. Astfel încât
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
sine, ci amestecuri care se supun unor legi statistice și, prin urmare, un comportament unitar al fiecăruia în domeniul atribuit de noi mai sus pare vicios. Astfel încât, cu rezerva inerentă ipotezei, luăm în considerare a reacție de tip compensator a polimerului, deci o alură a dependenței ei de rH în M, adică o quasiderivată I-a a dependenței redox directe a altui parametru. Polimerul este în fond o formă de stabilitate a unei substanțe (monomerul), influențată de mediu, chiar dacă echilibrarea cu
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
sus pare vicios. Astfel încât, cu rezerva inerentă ipotezei, luăm în considerare a reacție de tip compensator a polimerului, deci o alură a dependenței ei de rH în M, adică o quasiderivată I-a a dependenței redox directe a altui parametru. Polimerul este în fond o formă de stabilitate a unei substanțe (monomerul), influențată de mediu, chiar dacă echilibrarea cu aceasta în fiecare moment este, mai mult sau mai puțin, frânată de caracterul insolubil în apă al polimerului. Ca urmare, putem considera că
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
redox directe a altui parametru. Polimerul este în fond o formă de stabilitate a unei substanțe (monomerul), influențată de mediu, chiar dacă echilibrarea cu aceasta în fiecare moment este, mai mult sau mai puțin, frânată de caracterul insolubil în apă al polimerului. Ca urmare, putem considera că, în condiții redox deplasate de la obișnuit, sistemul polimeric devine instabil, firește cu atât mai mult cu cât acele condiții se apropie de extreme. Și atunci, această „sensibilitate“, cu o dependență ipotetic gaussiană de rH-ul
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
degradare cu massă scăzută la o deplasare mică de condițiile redox normale, respectiv cu massă crescută, pentru deplasări de rH extreme. Evident, o „tranșare“ a problemei va fi posibilă numai după o analiză (cromatografică) a produșilor eliminați în mediu de către polimer dar, deși mult deosebiți între ei, cei trei polimeri investigați au un comportament redox similar din punct de vedere calitativ. SIMBOLURI ȘI TERMENI a - activitate enzimatică acarian - ordin din încrengătura Arthropoda (păianjeni) aerobioză - viață exclusiv dependentă de oxigenul molecular alelopatie
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
condițiile redox normale, respectiv cu massă crescută, pentru deplasări de rH extreme. Evident, o „tranșare“ a problemei va fi posibilă numai după o analiză (cromatografică) a produșilor eliminați în mediu de către polimer dar, deși mult deosebiți între ei, cei trei polimeri investigați au un comportament redox similar din punct de vedere calitativ. SIMBOLURI ȘI TERMENI a - activitate enzimatică acarian - ordin din încrengătura Arthropoda (păianjeni) aerobioză - viață exclusiv dependentă de oxigenul molecular alelopatie - secreția de mesageri chimici care inhibă orice alogen, fie
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
general și ale sistemelor disperse (fenomene de transport), în special, dat fiind multiplele funcții pe care le exercită chimia fizică și coloidală în viața de zi cu zi (un spectru larg de aplicații în industrie purificarea aurului și apelor, studiul polimerilor, agricultură - erbicide, sau medicină cunoașterea organismului viu). Prof. Dr. LUCIA ODOCHIAN CAPITOLUL I SISTEME DISPERSE S-a afirmat că obiectul fundamental al chimiei coloidale îl reprezintă sistemele coloidale, sistemele disperse. Sistemele disperse, coloidale sunt sisteme eterogene de un tip special
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]
-
Dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile macromoleculare se aseamănă în ceea ce privește comportarea cineticomoleculară, deoarece unitătile cinetice sunt apropiate ca mărime. Dacă ne referim însă la structura unității cinetice apar unele deosebiri între dispersiile liofobe, coloizii de asociație și soluțiile de polimeri. Micela liofobă este o entitate rigidă care-și păstreză dimensiunea neschimbată în timp în absența fenomenelor de coagulare în timp ce ghemul statistic molecular al soluțiilor de polimeri își modifică încontinuu dimensiunea, fiind entități fluctuante în timp. Prin urmare, dimensiunile acestora depind
Chimia fizică teoretică şi aplicativă a sistemelor disperse şi a fenomenelor de tranSport by Elena Ungureanu, Alina Trofin () [Corola-publishinghouse/Science/725_a_1319]