480 matches
-
pe care le generează asupra societății; - stabilirea și prezentarea relației de cauzalitate în cadrul faptelor istorice/între faptele istorice. III. TEME Clasa a IX-a: 1. Modele de organizare politică în Grecia Antică 1.1. Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: - polis, cetățean, spirit civic - democrație directă, instituții, vot 1.2. Conținuturi: - Atena și Spartă: viața publică și privată 2. Republică română 2.1. Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: - res publică, triumvirat - expansiune română 2.2. Conținuturi: - Stat și societate - Criză
ORDIN nr. 5.003 din 31 august 2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/180464_a_181793]
-
pe care le generează asupra societății; . stabilirea și prezentarea relației de cauzalitate în cadrul faptelor istorice/între faptele istorice. III. TEME Clasa a IX-a: 1. Modele de organizare politică în Grecia Antică 1.1. Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: - polis, cetățean, spirit civic - democrație directă, instituții, vot - omul în viziunea vechilor greci - colonizarea greacă, elenismul 1.2. Conținuturi: - Atena și Spartă: viața publică și privată - Știință și arta 2. Romă imperiala 2.1. Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: - romanizare
ORDIN nr. 4.873 din 31 august 2005 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat 2006. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/170885_a_172214]
-
pe care le generează asupra societății; - stabilirea și prezentarea relației de cauzalitate în cadrul faptelor istorice/între faptele istorice. III. TEME Clasa a IX-a: 1. Modele de organizare politică în Grecia Antică 1.1. Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: - polis, cetățean, spirit civic - democrație directă, instituții, vot 1.2. Conținuturi: - Atena și Spartă: viața publică și privată 2. Republică română 2.1. Termeni-istorici cheie, concepte, probleme de atins: - res publică, triumvirat - expansiune română 2.2. Conținuturi: - Stat și societate - Criză
ANEXE din 31 august 2006 cuprinzand anexele nr. 1 şi 2 la Ordinul ministrului educatiei şi cercetării nr. 5.003/2006 privind disciplinele şi programele pentru examenul de bacalaureat - 2007. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/181621_a_182950]
-
membrii erau solidar responsabili pentru plata impozitelor. Era și unitate administrativă și judecătorească. Legea rurală a fost atribuită împăratului Iustinian al II-lea, care a reflectat transformările produse în lumea rurală bizantină și a apărat mică proprietate țărănească. Termenul de Polis a dispărut (folosit doar pentru Constantinopol), pentru celelalte orașe fiind folosit termenul de Kastron (fortificate, castru), care demonstra pierderea funcției economice a orașului și trecerea pe primul plan al funcției militare. În comerț, pierderile teritoriale s-au soldat cu pierderea
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
ani înainte. Regele persan Cyrus ""cel Mare"" (558-528 î.Hr.), cucerise în 546 î.Hr., printre alte provincii din Asia Mică, și regatul Lidiei, de care depindeau, cel puțin nominal, toate coloniile grecești din Ionia, unde se înfiripase o confederație de douăsprezece "polisuri" deosebit de înfloritoare din punct de vedere economic și cultural. Darius I a înăsprit însă modul de stăpânire a orașelor grecești din Ionia, impunând condiții mai dure. Astfel, Ionia a fost integrată cu Lidia într-o singură provincie ("satrapie") cu sediul
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
mai dure. Astfel, Ionia a fost integrată cu Lidia într-o singură provincie ("satrapie") cu sediul la Sardes, iar în locul unor contribuții neregulate s-au instituit tributuri anuale fixe, ceea ce a stârnit mari nemulțumiri. Între anii 499 și 493 î.Hr., polisurile ioniene s-au răsculat împotriva Imperiului Persan. Revolta lor a fost însă zdrobită de către imensele armate ale lui Darius. Ionienii s-au adresat atunci celorlalte polisuri grecești pentru ajutor armat, dar singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
tributuri anuale fixe, ceea ce a stârnit mari nemulțumiri. Între anii 499 și 493 î.Hr., polisurile ioniene s-au răsculat împotriva Imperiului Persan. Revolta lor a fost însă zdrobită de către imensele armate ale lui Darius. Ionienii s-au adresat atunci celorlalte polisuri grecești pentru ajutor armat, dar singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar Atena și Eretria. Expediția navală organizată de acestea în anul 498 î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar după ce au înaintat până la Sardes (unde au
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
luat cu asalt și distrus din temelii. Astfel, perșii au pus din nou stăpânire pe Ionia, asupra căreia au instituit o stăpânire bazată pe un regim de teroare. Acesta a fost pretextul războaielor medice, terminate în final cu păstrarea independenței polisurilor din Grecia continentală, dar cu supunerea completă a ionienilor față de Imperiul Persan. Darius a început războaiele medice cu o campanie de pedepsire împotriva grecilor. În 492 î.Hr. Darius l-a numit pe fiul său Mardonius la comanda unei expediții împotriva
Darius I () [Corola-website/Science/301555_a_302884]
-
ce e mai bine posibil și să nu pornească în căutarea unui absolut iluzoriu. Fericirea rezidă, în ultimă instanță, în activitate. Politica, prima dintre științe în concepția lui Aristotel, studiază omul ca zoon politikon (animal social - "politikon" provine de la cuv. "polis", "cetate" în limba greacă). Omul este destinat prin natura sa nu numai pentru a trăi o existență biologică, ci și pentru bine și pentru fericire. Fericirea presupune o independență maximă față de constrângerile materiale pe care individul este incapabil să o
Politica (Aristotel) () [Corola-website/Science/300724_a_302053]
-
a avut loc în anul 490 î.Hr., între armata persană care invadase Grecia continentală și o alianță a orașelor-stat ("polisuri") grecești. A fost un episod hotărâtor din cadrul Războaielor medice, fiind prima dată când perșii au fost înfrânți decisiv într-o bătălie deschisă. a marcat sfârșitul primei invazii a perșilor în Grecia, aceștia fiind siliți să se retragă în Asia. Deși
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
Dunăre. Predecesorul lui Darius, Cyrus „"cel Mare"” (558-528 î.Hr.), cucerise în 546 î.Hr., printre alte provincii din Asia Mică, și regatul Lydiei, de care depindeau, cel puțin nominal, toate coloniile grecești din Ionia, unde se înfiripase o confederație de douăsprezece "polisuri" deosebit de înfloritoare din punct de vedere economic și cultural. Darius a înăsprit însă modul de stăpânire a acestor orașe grecești, impunând condiții mai dure. Astfel, Ionia a fost integrată cu Lydia într-o singură provincie ("satrapie") cu sediul la Sardes
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
ci, mai ales, profundul atașament pentru ideea de libertate, este adevărata cauză a revoltei care cuprinde întreaga Ionie, începând cu anul 499 î.Hr.. Darius își trimise atunci imensele armate să înăbușe rapid această revoltă. Zadarnic s-au adresat ionienii celorlalte polisuri grecești pentru ajutor armat; singurele cetăți care au răspuns pozitiv au fost doar Atena și . Expediția navală organizată de acestea în 498 î.Hr. a debarcat trupe în Asia Mică, dar după ce au înaintat până la Sardes (unde au incendiat palatul satrapului
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
de la Lade (494 î.Hr.). Miletul, cel mai dezvoltat și bogat oraș al confederației ioniene a fost luat cu asalt și distrus din temelii. Astfel, perșii au pus din nou stăpânire pe Ionia, asupra căreia au instituit un regim de teroare. "Polisurile" (orașele-stat) Atena și Eretria, care sprijiniseră revolta ioniană eșuată împotriva Imperiului Persan între 499 și 493 î.Hr., deveniseră acum ținta prioritară a lui Darius I. Darius era mânat atât de dorința de răzbunare, cât și de planul strategic, mai ambițios
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
ceruse ajutor Spartei. Spartanii însă, reținuți de scrupule de natură religioasă, nu s-au pus în mișcare înainte de a fi lună nouă, adică șase zile mai târziu: când ei au ajuns la locul bătăliei, aceasta se terminase deja. Dintre celelalte polisuri grecești, numai fidela aliată a Atenei, Plateea, a avut curajul să trimită un efectiv de circa 1000 de oameni. Herodot nu dă informații concrete referitoare la efectivul armatei ateniene, dar istoricii de mai târziu consideră că Atena trimisese la Maraton
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
s-a numărat și polemarhul Callimachus. Ei au fost îngropați într-un tumul comun care mai domină și astăzi câmpia litorală de la Maraton. Herodot datează evenimentele despre care a scris în „"Istoriile"” sale conform unui calendar lunisolar; dar fiecare oraș-stat ("polis") din vremea sa utiliza o altă variantă. Prin calcule astronomice se poate obține o dată corelată cu calendarul iulian - astfel, Philipp August Böckh (în 1855) a concluzionat că bătălia de la Maraton a avut loc pe 12 septembrie 490 î.Hr., conform calendarului
Bătălia de la Maraton () [Corola-website/Science/299097_a_300426]
-
a inaugurat în istorie formulele superioare de organizare politică - practic, a „inventat” politica, reguli de drept referitoare explicit la proprietatea privată, conducere reprezentativă și libertate juridică. Pe fundalul unei dezvoltări a agriculturii, comerțului, meșteșugurilor, a circulației monetare, s-a constituit "polisul" - cetatea-stat, ca unitate de teritoriu, locuire, instituții, valori juridice, religioase, morale etc. Întreaga viață publică și privată a vechilor greci se derula în jurul ideii de "cetate", garanție a drepturilor civile, a averii și persoanei fizice. În legătură cu cetatea-stat, a luat naștere
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
și persoanei fizice. În legătură cu cetatea-stat, a luat naștere și s-a împlinit și calitatea grecilor de cetățeni, mai exact de oameni liberi, proprietari, purtători de arme, membri ai unei comunități de tradiții, valori materiale, morale și religioase, de aspirații etc. „Polisul este acolo unde se află corpul civic”. "Politeia" reprezenta ansamblul de instituții dintr-un polis. "Patrios politeia" echivala cu dreptul cutumiar al strămoșilor. Străinii (periecii sau metecii) nu aveau drepturi politice, iar hiloții (populații dependente de Sparta) și sclavii (prizonieri
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
de cetățeni, mai exact de oameni liberi, proprietari, purtători de arme, membri ai unei comunități de tradiții, valori materiale, morale și religioase, de aspirații etc. „Polisul este acolo unde se află corpul civic”. "Politeia" reprezenta ansamblul de instituții dintr-un polis. "Patrios politeia" echivala cu dreptul cutumiar al strămoșilor. Străinii (periecii sau metecii) nu aveau drepturi politice, iar hiloții (populații dependente de Sparta) și sclavii (prizonieri de război, datornici etc.), folosiți la muncile agricole în mine, ateliere meșteșugărești, flotă, erau considerați
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
a evoluat de la autoritatea regilor la cea a aristocraților agrari, pentru a atinge stadiul în care averea se va impune în locul originii sociale și a prestigiului religios și militar. În acest context de instituții și tradiții, s-au întemeiat și polisurile de referință ale Greciei, Sparta și Atena, în secolele IX — VIII î.Hr., prima în Peloponez, cea de a doua în Attica. Ele au fost rivale redutabile la hegemonia Eladei, Sparta - ca stat oligarhic, militarist, cu bază economică agricolă, dominată de
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
democrație directă, cu întrebuințarea votului direct, dar limitată la teritoriul unui oraș-stat și la categoria bărbaților liberi, cu excluderea femeilor, metecilor, sclavilor etc. Modelele de organizare politico-administrativă din Sparta și Atena se regăsesc, cu adaosuri originale, desigur, și în alte polisuri grecești. În Grecia propriu-zisă, orașele-stat mai puternice erau: Teba, Corintul, Argosul. Pe țărmul asiatic al Mării Mediterane, grecii fondaseră cetăți prospere precum: Milet, Efes, Halicarnas. În alte părți ale Mediteranei se evidențiau: Cumae, Crotona, Tarent, Sibaris, Cirene, Naucratis, Masalla. La
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
adevărate rute de navigație și piețe comerciale; procesele de întrepătrundere etno-culturală și de civilizație au început, în consecință, să se intensifice pe Vechiul Continent. Totuși, unitatea statală a Eladei nu s-a putut înfăptui prin forțe exclusiv proprii. Rivalitățile dintre polisuri și dintre „partidele” politice au împiedicat constituirea unei „mari puteri” grecești. La un moment dat, această tendință părea să fie stimulată din exterior de amenințarea persană. În fața ei, Atena și Sparta, urmate de majoritatea cetăților elene, și-au pus în
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
431-404 î.Hr.), purtat de Atena și Liga de la Delos (alianță patronată de metropola din Attica) împotriva Spartei și a Ligii peloponeziace a aruncat, din nou, lumea greacă în haosul războiului civil. Victoria Spartei din 404 î.Hr. a determinat coalizarea celorlalte polisuri contra ei și, în final, afirmarea Tebei ca putere hegemonă în Grecia continentală, în intervalul 371-362 î.Hr. Abia Regatul Macedoniei, sub Filip al II-lea și Alexandru Macedon, va unifica Elada, prin cucerire (336 î.Hr.). Imperiul creat ulterior de Alexandru
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
și politicii, războiului și artei. Politicul și războiul, aflându-se în primul plan al atenției lor, s-au cristalizat de timpuriu modele de educație a tinerelor generații spre a se asigura funcționarea normală a cetății. În Epoca homerică, dinaintea constituirii polisurilor clasice, educația îmbrăca forme tradiționale, militare și religioase. Treptat, influența legăturilor de sânge s-a redus și, odată cu diversificarea preocupărilor politice și juridice, orizontul educațional s-a lărgit considerabil, fără ca respectul față de strămoși, eroi și zei să fie, însă, vreodată
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
lărgit considerabil, fără ca respectul față de strămoși, eroi și zei să fie, însă, vreodată abandonat. În Epoca clasică, acolo unde rolul statului ajungea covârșitor, precum în Sparta, valorile se impuneau prin prestigiul lor mitic și prin ascultare de legi; în alte polisuri, în special la Atena, individul avea o libertate de alegere și exprimare mult mai mare. Sparta cultiva valorile războinice ale ascetismului, disciplinei, dezvoltării forței fizice. Astfel, comportamentul militar și social se standardizau și gândirea cutezătoare își găsea cu greu formele
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
Efebia, un fel de școală militară, asigura pregătirea tinerilor cu vârste cuprinse între 18-20 ani. Tinerii intrau apoi în fratriii, asociații militare bazate pe relații de prietenie și sprijin reciproc în luptă și în agora. În Atena și în alte polisuri, unde democrația se afla la loc de cinste, se acorda o atenție specială studierii politicii, stăpânirii cuvântului, cunoașterii logicii și expunerii argumentate a ideilor și opiniilor. Dacă în Sparta învățătura înaltă rămânea un privilegiu al oligarhiei, un monopol și o
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]