373 matches
-
să facă bezele mulțimii. Din două motive: unul stînd în chiar ființa sa notoriu făuritoare om al scrisului dar și trecînd prin pușcăria comunistă, deci asumîndu-și comportament decent, demn, cinstit, în conducerea viitorului stat; celălalt motiv: nefiind marcat de tentațiile politicianiste sau mercantile ale celorlalți lideri est-europeni, ieșiți în față după căderea comunismului. S-a crezut că lipsa experienței manageriale a pînă atunci scriitorului îi va fi handicap, iată însă că după treisprezece ani de la preluarea puterii, Havel este posesorul unui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
gestul său politic: retragerea simplă și demnă din nou democratică de la putere, lăsînd astfel țării iubite să-și trăiască ritmul impus de istorie. Cît de trist-departe sîntem de realitatea țării vecine! Nevoiți a suporta "șahul" în care ne ține personajul politicianist, ajuns la capătul mandatului/mandatelor, dar întreținîndu-ne psihoza unei încă neîntrevăzute retrageri definitive. Trebuind să afle în firescul abandon al lui Havel modelul cardinal. Firesc nu numai procedural, dar și prin turnura lui romantică: cehul și-a cumpărat, din timp
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
În textul legii se menționa: „România ia titulatura de Regat. Domnitorul ei, Carol I, ia pentru sine și moștenitorii săi titlul de Rege al României. Moștenitorul Tronului va purta titlul de Principe Regal”. </ref>, atins dar nu mistuit de practici politicianiste sau de desfășurări populiste. Culminația constituirii Regatului României avea să fie atinsă, desigur, la momentul Încoronării din 10/22 mai 1881. Atunci, tensiunile politice s-au calmat, inimile românilor s-au Înălțat, odată cu ridicarea În rang a Țării lor, impresiile
Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by GH. CLIVETI () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1246]
-
marxistă a fost excomunicată nu doar din practica politică, ci și din sfera de reflexie teoretico-metodologică. Culpabilizarea, latentă sau manifestă, a celor care au participat, ca universitari, la „Întemeierea teoretică” sau la „diseminarea” imperativelor „dezvoltării multilaterale” este o tristă răfuială politicianistă de sorginte stalinistă ce dă un ton contraproductiv tinerei generații. Cel puțin pentru prezent, este clar că paradigma marxistă aparține istoriei României și viitorul apropiat nu o poate resuscita deoarece studiul ei se găsește sub embargou moral, iar cel puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
depășit, treptat, o confruntare artificială. Așa cum era de presupus, componenta oficială a unui asemenea tip de comunicare - Înțelegînd prin aceasta inițiativele guvernamentale bucureștene - s-a dovedit sub așteptări, Întrucît preocupările ei au avut În vedere, În toți acești ani, priorități politicianiste. Dar, o dată cu prăbușirea comunismului, distanța dintre DÎmbovița și Potomac s-a redus considerabil, astfel Încît apropierea a devenit posibilă, atrăgînd după sine și o cunoaștere firească, reclamată de o atare stare de fapt. Totuși, vizitele intervenite În timp, corespondența, schimburile
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
masca termenului de "intelectual" se revendică toți cei cu studii universitare, mai ales în societatea românească de azi, pauperizată și polarizată de către factorul politic, susținut de o "elită" limitată în gândire și în perpectivă, mai tot timpul clientelară unor facțiuni politicianiste. Ce rost mai are să-ți spui autor sau intelectual din moment ce toți se revendică social și identitar de la aceste concepte? În lumea modernă, în zilele noastre, au început să dispară, să se șteargă forța, greutatea, importanța și privilegiul celui care vorbește
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
scrierilor și ideilor sale, transformate sui generis într-un brand intelectual! Cu siguranță, omul Foucault ar fi fost amuzat de această situație solemnist-discursivă a zilelor noastre. Evidența spuselor sale întotdeauna vulnerabilă instrumentalizărilor politico-discursive! poate fi percepută la modul preconceput (și politicianist!) drept o simțire personală, vreo închipuire a lui Foucault, dar ea este confirmată de către alte evidențe similare, puse la dispoziție de către prietenul său Paul Veyne, care arăta, în frumoasa sa carte despre Foucault, printre multe altele, poziția social-politică a gânditorului
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
conștiință, al preoților medievali "atotstăpânitori" pe idei, pe cunoașteri, pe "politici culturale" etc. Acești intelectuali-predicatori nu ne arată decât religiozitatea din miezul gândirii lor una ritualizată și simbolizată social-politic! Ei sunt simboluri ale cuvintelor și ale vocilor, instrumente de propagandă politicianistă, dar și de interes personal. Intelectualii moderni în religiozitatea Ideilor și a Spuselor lor devin Funcții Dogmatice pentru un sistem dogmatiza(n)t social-politic. Astfel vom înțelege simboluri politice precum Stalin (cei care nu sunt cu mine nu există!) și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
acest simbol al religiei și al politicii 21 nu se mai constituie într-un mod firesc pe baza unor diferențieri structurale între membrii unei societăți diferențieri instituite prin merite și prin contribuții evidente, palpabile! -, ci prin criterii partinice, de regulă politicianiste, de clan și de gintă (sau de apartenență etnică!). Astfel principiul reprezentării nu mai funcționează, fiind suspendat de o mecanică social-politică clientelară! Avem o formă de fals autoritarism (intelectual și politic!), destul de ubuesc, și printr-un soi de valorizări discursive
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
se complac în funcția lor dezumanizantă de numere și de "resturi" ale căror drepturi fundamentale nu trebuie lăsate doar în legi și doar în teoria conservatoare a unui drept prost gândit. Legea nu este nici privilegiu, nici gestionare a ilegalismelor politicianiste! În privința celui de-al doilea enunț, și anume, acela al sexului fără lege sau fără de limită, Foucault ne introduce în concepția sa personală despre sexualitate, considerată doar o problemă de apreciere morală. Regimul binar al sexului (licit-ilicit, permis-nepermis) nu este
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
contra-reprimă reprimările sistemului (ticăloșit). Astfel, orice atac intelectual, venit "de sus", își găsește finitudinea în prostia spuselor sale și în posibilitatea unor contraatacuri de self-defence! Prostiei universitare i se contrapune inteligența neviciată politic; dezautorizarea unor măști și etichete cu pretenții (politicianiste) de guvernare. Exponenții sistemului ticăloșit operează cu ideea că o minciună bine orchestrată prin grupuri media și autoritarism politicianist! valorează mai mult decât formele de adevăr la care se referă! Bineînțeles că într-o lume intelectuală neviciată politic și civilizată
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
în posibilitatea unor contraatacuri de self-defence! Prostiei universitare i se contrapune inteligența neviciată politic; dezautorizarea unor măști și etichete cu pretenții (politicianiste) de guvernare. Exponenții sistemului ticăloșit operează cu ideea că o minciună bine orchestrată prin grupuri media și autoritarism politicianist! valorează mai mult decât formele de adevăr la care se referă! Bineînțeles că într-o lume intelectuală neviciată politic și civilizată ar fi de dorit evitarea unor raporturi de putere, distructive prin mecanica lor, iar această "lume intelectuală" nu poate
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
mai abjecte și anti-civice sau doar atunci când alte cunoașteri i-ar "periclita" statutul și aparatul intelectual de manipulare civică. În acest mod cunoașterea din societate este utilizată ca instrument de sporire a puterii, prin combaterea adversarilor de către mecanismele de propagandă politicianistă. Oamenii moderni din sfera cunoașterii și a științelor moderne au făcut politică prin activitatea lor de cercetare, poate mai dur și mai aplicat decât politicienii. Dacă politicienii se află într-un regim al vizibilului filosofic, al avangardelor gândirii filosofice moderne
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
discursul public; 4) imposibilitatea elaborării unor teorii social-politice într-o societate atomizată, izolată, unde "ideologia" nu a avut o pondere decât în România interbelică. Despre ce "stângă" vorbim? Cum poți să devii dintr-un intelectual umanist un agent de propagandă politicianistă? Este legată transformarea de un simplu interes material sau sunt mobiluri psihologice mai profunde, legate de autoîndoctrinare prin dogme și simboluri culturale? Această pseudo-Românie, care nu și-a putut întemeia existența pe minciuna politică din 1989, își găsește astăzi sfârșitul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
filosofiei (îndeosebi a ontologiei heideggeriene), a lingvisticii postbelice, atot-hegemonice, și a istoriilor în cheia unui pozitivism obedient politic și redundant la nivelul tehnicilor de figurare. Istoria și partizanatul politic nu se admit decât în cazul Curții și al saloanelor sale politicianiste. Însă istoria are o funcție ideologică sine qua non prin seriile ei de date, de informații și de poziții între puteri; o funcție de a crea noi idei și programe politice pentru a depăși senilitatea și conservatorismul unor "prezenturi politice" reverbative
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
opoziție, în timp ce Gheorghe Tătărescu dorea realizarea fuziunii și menținerea liberalilor la guvernare. Pronunțându-se împotriva reîntregirii, Constantin Hențescu arăta că acest act ar însemna o abdicare a lui Gheorghe Brătianu de la intransigența dovedită până în acel moment, o intrare "în spiritul politicianist al vechilor partide" deschizând drum lui Corneliu Zelea-Codreanu "pentru ascensiune sub masca regenerării"629. Regele a început consultările pentru formarea unui nou guvern, în condițiile în care guvernul condus de Gheorghe Tătărescu nu-și depusese încă demisia. După eșecul încercării
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
de demnitate în mocirla compromisurilor. În schimb, grăjdarul Brană, devenit domnul Brănescu "milostivul" și ajuns ministru prin șantajele manevrate din culise de "conașul Valentin", servește drept paravan pentru scopul altruist al lui Pamfil, de distrugere din temelii a întregii șandramale politicianiste. Pe acest considerent, descoperim în Pamfil un personaj fără corespondent în dramaturgia caragialiană și în cea care are ca temă centrală politica. Eroul lui George Mihail Zamfirescu este un caz excepțional de "păpușar" în spectacolul politic pentru care scopul, nobil
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
familiei, Spirache își calculează greșit manevra electorală, populația interpretând contrar previziunilor sale gestul său onest. Politica se conturează astfel caragialesc, drept o mașinărie infernală profitând de orice neglijență și conferind oricărei intenții o finalitate malefică. Structural compatibil cu vocația de politicianist, spre deosebire de tatăl său, Decebal Necșulescu recurge, în comedia satirică Escu, la toate manevrele consacrate pentru a ajunge deputat: șantajul, discursul demagogic cuprinzând lozinci prefabricate adaptabile variatului auditoriu, falsificarea și cumpărarea voturilor etc. Ca un veritabil descendent al lui Cațavencu, Decebal
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
moravurilor politice, George Mihail Zamfirescu avea la dispoziție un bogat material faptic atunci când a simțit nevoia să scrie o piesă în care să condamne demagogia politicienilor burghezi"100. Cu excepția finalului axat pe un deznodământ moralizator decurgând din spectacolul prăbușirii paiațelor politicianiste ca piesele unui domino și a câtorva replici vizionare ale atotputernicului răzbunător Pamfil, această piesă cu un pronunțat caracter pamfletar se susține prin situații verosimile și bine gradate din punct de vedere dramatic. Din suita de reprezentări ale temei politicului
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acestuia pentru locuitorii orașului și personalizarea relației cu aceștia. Apoi, propensiunea consiliilor pentru depolitizarea problemelor în numele înclinației spre pragmatism creează disconfort pentru orice altă opoziție politică. Atunci când vrea să-și facă auzită vocea, opoziția este suspectată că perturbă din motive politicianiste relațiile constructive dintre primar și concetățenii săi. În sfârșit, consiliile de cartier reprezintă un instrument de pilotaj interesant pentru acțiunea publică locală, întrucât sunt "un mijloc eficient pentru majoritate de a testa reacțiile cetățenilor în legătură cu anumite subiecte, de a cunoaște
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
ale coloneilor au favorizat Întoarcerea la vechile obiceiuri naționale de substituție generală a importurilor: producția inferioară a agenților economici locali ineficienți era protejată Împotriva competiției străine. Grecii din clasa de mijloc urbană, care inițial răsuflaseră ușurați când se Încheiase cearta politicianistă, erau lezați În interesele lor (ca producători și consumatori deopotrivă) de regimul militar. Iar coloneii, mediocri chiar și după criteriile modeste din branșă, nu aveau nimic de oferit pentru viitor: nici o strategie pentru Întoarcerea la un regim civil, nici un proiect
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
crimă. După tragedia prin care am trecut până și după 23 august 1944, pe care nu trebuie să o uităm, legionarii au dat cel mai mare și greu tribut de suferință, sânge și morminte. Trăim și azi într-o junglă politicianistă, ca într-o grotă adâncă în care ne zvârcolim și murim, ca un prunc nebotezat. Domină mișelia și nimeni nu se poate ridica întrebuințând cele mai degradante metode. Mulți oameni cinstiți, patrioți și fără prihană stau departe sau sunt înlăturați
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
români. Iar pe vita câmpului răspingeți-o în pumni, ascundeți-o în vizuini ca să nu strice bucuria risipei din anul jubiliar”. După ce tunurile au amuțit și țăranii au fost din nou îngenunchiați, din când în când, răbufniri de orgolii și ambiții politicianiste scurmau jarul și scoteau la iveală crâmpeie din sângeroasele represalii, punând în poziții neplăcute pe făptuitorii lor direcți și pe sprijinitorii din umbră. O întreagă literatură memorialistică a martorilor la evenimentele din acel an stă mărturie în această privință. De
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]