1,140 matches
-
sociale nu a fost total blocată - Încă de la sfârșitul anilor 1980, tema cunoscând un adevărat reviriment În primii ani de tranziție. După prăbușirea regimului comunist, nomenclatura a devenit În România obiectul unei „isterii” jurnalistice, fiind Însă puțin studiată de către istorici, politologi și sociologi; numărul redus de studii și caracterul lor incomplet pot fi explicate, parțial, prin legislația restrictivă privind deschiderea arhivelor comunismului, precum și prin reticența deținătorilor de arhivă față de acest subiect. Cartea Nicoletei Ionescu-Gură este În acest context un pionierat și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Est?”, În Jean-Michel De Waele, Partide politice și democrație În Europa Centrală și de Est, Editura Humanitas, București, 2003, p. 166. Distincția dintre minimaliști și maximaliști a fost folosită În contextul studiilor despre clivajele politice În Europa de Est de către Daniel-Luis Seiler. Politologul utiliza această dihotomie pentru a face diferența Între adepții unei tranziții lente la economia de piață și promotorii unei tranziții economice rapide. În studiul nostru, utilizarea celor doi termeni nu Încearcă să ilustreze clivajul identificat de Seiler, ci să definească
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
major al integrării supranaționale, este cazul să ne oprim și asupra habitudinii ei de a folosi forța militară sau amenințarea cu folosirea acesteia, precum și sancțiunile economice ca modus operandi în viața internațională. În prezent are loc o vie controversă între politologi în jurul chestiunii dacă politica forței continuă să fie și în zilele noastre un instrument eficace al politicii externe. Unii autori, bazându-se pe experiența războiului din Vietnam inițiat de SUA, a intervenției militare sovietice în Afganistan, precum și a actualului război
[Corola-publishinghouse/Science/2353_a_3678]
-
România, cartea albă (13-15 iunie 1990), București, 1991. O interpretare a sistemului politic, a propagandei, a reprezentărilor și mentalităților În primii ani după revoluție, la Alina Mungiu, Românii după ’89. Istoria unei neînțelegeri, București, 1995. Teza de doctorat, nepublicată, a politologului francez Jean-Jacques Sonny Perseil, Le factionnalisme partisan. Étude de cas: les organisations politiques libérales roumaines, Université Paris I, 1999, oferă o analiză nu numai a curentelor liberale după 1989, ci și, În genere, a noii elite politice și disputelor dintre
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
cei care dețin puterea, aceștia le privează voit de sensul pe care îl au, iar limba divorțează de realitate". Un exemplu de la noi: a fost pusă în circulație sintagma "mapă profesională", căreia i se atribuie o funcționare înainte de '89. Imediat, politologii au luat "mapa profesională" în custodie și termenul (fals) circulă acum fără rezerve în talk-show-uri și-n paginile presei. Cei de vârsta mea prea bine știu că, în România ceaușistă, n-a existat niciodată altceva decât "dosarul de cadre". Dau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
pe care autorul le atinge mai degrabă în treacăt, preocupările principale fiindu-i, desigur, altele. Citez, pentru semnificația lor, câteva subtitluri: Capitalul cultural și abilitatea de a vorbi despre nimic, De ce se urăsc intelectualii, Intelocrația și etica viciată, Cohorte de politologi, Subvenționarea onoarei, Coronițe uscate, Ostilități, amiciții, servituți, Cum se poate face avere scriind editoriale?, Gherilele sau afacerile etc. etc." Aflăm, apoi, cum se dau premiile de tot felul, cum sunt constituite grupurile, cum se moștenesc funcțiile, cât de bănoasă poate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fură copii și eram convins că au pus ochii pe mine. Pe umerii multora dintre ei se legănau saci și eu nu mă puteam uita Într-acolo fără să-mi Închipui că În ei erau copii furați” (325, pp. 23-24). Politologul american Jan T. Gross - evreu originar din Polonia - Își aduce aminte „cum bona mea obișnuia să mă sperie spunându-mi că mă vor lua țiganii dacă nu mă cumințesc” (784, p. 196). 325. Elias Canetti, Limba salvată. Istoria unei tinereți
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
în unele cazuri, l-a făcut și mai dificil de rezolvat. Între aceste țări, la loc de frunte se află Rusia. Relațiile României cu Rusia se întind pe câteva secole și au fost subiect de studiu pentru mulți istorici, sociologi, politologi, analiști de toate soiurile. Povestea este lungă și oricât aș rezuma-o nu o pot spune, cât de cât mulțumitor, într-un articol de ziar sau chiar în mai multe. Oricum, azi este prima parte a acestei povești rezumate la
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Administrative/939_a_2447]
-
regăsi pentru a examina orice problemă europeană.” Pentru a fi complet, ar fi trebuit să adauge „cu excepția problemelor legate de apărare”, care, conform art. 1 din statutul C.E., nu sunt de competența acestuia. Referitor la această competență plenară, un alt politolog, profesorul Jean-Louis Burban, avea să scrie: „C.E. s-a vrut și se vrea mama tuturor celorlalte organizații europene. Iată de ce, spre deosebire de altele care au fost create sectorial (Charbon-Acier Euroatom, Uniunea Europei Occidentale etc.) și reunesc mai puține state membre, C.E.
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
recunoaște neutralitatea Austriei. Neutralitatea acestei țări este armată, ceea ce însă, conform art. 13 din Tratat, nu-i permite să posede armament nuclear. Ideea unei posibile uniri a Austriei cu Germania era caracteristică nu numai estului, ci și vestului. Margarit Sherb, politolog la Universitatea din Viena, era de părerea că Austria se afla în sfera hegemoniei Germaniei și că există toate condițiile ca să ne preocupe faptul că dependența economică va influența în viitor și caracterul politic al relațiilor dintre Austria și Germania
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
pur și simplu un rai pentru contrabandiști, teroriști și alte elemente ale lumii interlope. Dacă acest stat va fi bine apărat din exterior, din interior el se va surpa încet, dar sigur. Statutul de neutralitate sau neutralism, conform părerilor unor politologi, este în general specific unor state tinere. Argumentul este destul de simplu: statele care au scăpat de sub o formă anumită de colonialism, spre a-și conserva suveranitatea și independența, pentru a evita o eventuală nimerire sub tutela unui stat mare și
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
au scăpat de sub o formă anumită de colonialism, spre a-și conserva suveranitatea și independența, pentru a evita o eventuală nimerire sub tutela unui stat mare și pentru a se bucura din plin de independența sa adoptă acest concept. Unii politologi afirmă că această tendință este caracteristică în special statelor tinere din Asia și Africa. De asemenea, abordarea neutralității de către un stat poate urmări rezolvarea unor probleme care pe altă cale sunt mult mai greu de rezolvat. Se poate pune în
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
Gail Kligman, cercetătoare care s-a ocupat de politica pronatalistă În România lui Ceaușescu, din perspectivă combinată (antropologică, etnologică, sociologică, politologică), și Maria Bucur, care, departe de a avea doar o perspectivă de istoric - specialiștii În științe sociale, mai ales politologii, vor Înțelege bine cât folos pot dobândi În urma abordărilor ei -, caută rădăcinile tendințelor colectiviste și totalitare În ispitele eugeniste ale intelectualilor și oamenilor de știință din perioada interbelică. Putem Înțelege propensiunea spre dictatură nu doar În crearea politică a adversarului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1967_a_3292]
-
președintelui, așa cum și trebuie, fiindcă sunt instituții democratice. Există și alte puncte de verificare, mai cu seamă publicul însuși, care poate refuza realegerea unui președinte nepopular sau crea o asemenea vociferare încât să împiedice cursul anumitor acțiuni. În ciuda acestor constrângeri, politologul Clinton Rossiter s-a referit la președinte ca fiind un ,,leu magnific care se poate plimba de colo până colo și poate face fapte mărețe atât timp cât nu încearcă să evadeze din marea lui rezervație [...]. Va simți puține constrângeri asupra puterii
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
1973) pentru contribuția sa istorică la încheierea războiului din Vietnam (n. trad.). ††† Strada oamenilor obișnuiți (n. trad.). ** Lyndon B. Johson, al 36-lea președinte al Statelor Unite (1963-1969) (n. trad.) ‡‡‡ Președinte al Camerei Reprezentanților între anii 1995-1999 (n. trad.). §§§ Consilier, diplomat, politolog și istoric american. A fost, pentru o scurtă perioadă de timp, ambasador al Statelor Unite în Uniunea Sovietică (1952) și în Iugoslavia (1961-1963) (n. trad.). **** Analist politic, biograf și istoric, câștigătoare a premiului Pulitzer (1995) și a premiului Lincoln (2005) pentru
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
clare și mai precise. În 1973 deja, întrebându-se asupra aplicabilității noțiunii de paradigmă în știința politică, Jérome Stephens subliniază pericolele la care ne expunem atunci când folosim acest cuvânt fără discernământ. El consideră acuzație gravă de raționament în circuit că politologii care adoptă acest concept: "încearcă mai ales să-și plaseze propriile formulări sub autoritatea lui Kuhn și [...] să sugereze că formulările celor care îi contrazic nu sunt paradigmatice"8. În plus, el amintește că încă din 1965, adică la trei
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
este același, dar asemănarea dintre "teoria clasei politice" și "teoria elitelor" este frapantă. E sigur că Mosca a publicat cu trei ani înainte. Dar problema este de a ști în ce măsură Pareto s-a inspirat din lucrările lui Mosca. Zeci de politologi și sociologi italieni au participat la această dezbatere privind paternitatea ideilor elitiste. Mosca s-a plâns, iar Pareto a răspuns acuzațiilor sale în scrisori adresate unor prieteni cunoscuți, dar nu în publicațiile lor: ei au practicat strategia ignorării mutuale. Pareto
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
care sunt rivali direcți asupra unui termen de cercetare. În științele naturale o descoperire majoră se impune tuturor, deoarece experiența poate fi repetată și rezultatele pot fi verificate. În schimb, în științele sociale, validarea experimentală nu este posibilă. Dacă un politolog foarte cunoscut contestă validitatea cercetărilor unui coleg la fel de reputat, asta înseamnă că criteriile de evaluare nu sunt evidente și că o evaluare obiectivă nu reușește să se impună din cauza unor rivalități personale. Istoria științelor sociale a înregistrat un lung șir
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
înțelege organizarea politică a societăților contemporane. Formulată acum un secol, teoria lui Max Weber despre legitimitate s-a vădit a fi esențială. Cele trei ideal-tipuri de legitimitate pe care le-a identificat Weber au devenit clasice. De atunci încoace, sociologi, politologi și filosofi s-au străduit să încadreze fenomenele într-una sau alta dintre cele trei categorii: legitimitatea tradițională, cea carismatică și cea rațională. Aproape toate teoriile formulate în ultimele decenii pe tema legitimității includ această tipologie. Atunci când încercăm însă adaptarea
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
regimul este obligat să înceapă un proces de liberalizare. În regimurile totalitare, o tentativă de revoltă poate fi sinucigașă. Cu toate acestea, o succesiune de revolte este un indicator de ilegitimitate. Acest criteriu a fost adoptat de anumiți sociologi și politologi, dar nu se poate presupune că un regim este legitim doar pentru că nu este contestat în mod deschis. În anumite țări, nu există nici acceptare, nici contestare a guvernanților, iar dezbaterea referitoare la legitimitate este limitată la câteva persoane. E
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
insule, două țări care rămăseseră neutre și o mică țară scăpată "ca prin minune". Prăbușirea a 14 democrații ca un joc de domino a făcut obiectul multor lucrări, majoritatea consacrate unei singure țări. Aceste lucrări, scrise de istorici, sociologi sau politologi, propun mai mule explicații, care pot fi grupate în câteva rubrici. Toată această literatură are drept numitor comun tema delegitimării regimului politic, în ciuda faptului că, de la țară la țară, combinația de factori, de parametri, de catalizatori este variabilă. O lectură
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
stradă l-au forțat pe șah să abdice. Procesele de delegitimare nu s-au realizat de sus în jos, precum în Uniunea Sovietică și în alte țări, ci printr-o dezagregare a bazei sistemului putrezit. Acesta e portretul făcut de politologul Ali Farazmand clasei conducătoare iraniene în zorii căderii acesteia 43. Întemeiat pe o bogată documentație, acest portret reamintește de cel al clasei conducătoare țariste din secolul al XVII-lea. Culpa șahului și a clicii sale care monopolizase bogățiile apare cu
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
colapsul în 1990 prin eliminarea partitocrației. Partidele pot să nu fie responsabile pentru criza în care Argentina s-a afundat în 1999-20039, dar constituie o veche plagă în Mexico. Cum și de ce degenerează partidele? La această întrebare zeci de sociologi, politologi și istorici au răspuns în remarcabile cărți și articole, pe care nu le vom trece în revistă aici. Este mai bine să ne concentrăm atenția asupra unui caz extrem de creștere a partidelor în Germania: Parteinstaat. Germania din timpul celor două
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
eficacitate. Marea Britanie: slăbirea modelului clasic de democrație Odinioară Marea Britanie a fost considerată un model de democrație. Prin rezistența sa din iarna 1940-1941 această țară a salvat toate democrațiile europene. Zeci de cărți și de eseuri publicate de către economiștii, sociologii și politologii britanici includ noțiunea de "declin" în titlurile lor. Sondajele de opinie publică au măsurat periodic scepticismul. Din acestea aflăm că mare parte a populației crede că politicienii nu sunt sinceri, că aceștia nu spun adevărul, că nu sunt preocupați de
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
secolul al XVIII-lea. În secolul al XIX-lea, Canadaxe "Canada" și apoi Australiaxe "Australia" au ales și ele federalismul. În ambele cazuri, motivele care au stat la baza acestei alegeri au fost mai curând de ordin practic decât filosofic. Politologul și politicianul colonialist Reevesxe "Reeves" (1902, capitolul 4) a alcătuit o listă a motivelor de ordin practic pentru care a fost ales federalismul, listă care includea frica de atacuri străine și dorința de a șterge frontierele din calea comerțului între
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]