500 matches
-
din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își doresc să fie păsările cu penet rar văzut, peștii curios deformați, rasele ridicole de oameni. Numai domnul Sammler, Întins, un trup bătrîn lung cu pomeți cărămidoși și părul de la spate adesea electrizat ridicat pe ceafă - numai domnul Sammler era Îngrijorat. Era preocupat de testul fărădelegii pe care Cavalerul Credinței trebuia să-l dea. Ar trebui oare ca acest Cavaler al Credinței să aibă puterea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
Un bărbat cu părul roșcat, parcă portocaliu, care o îmbrățișează sub ochii mei uimiți și o sărută lung, lipicios (se vede clar, ca sub o lupă, cum li se scurge saliva pe la colțurile buzelor!!!), o linge afectuos pe gură, pe pomeții obrajilor, încurajat de docilitatea ei, de răspunsul ei pătimaș... Eu reacționez violent, îi dau tipului cu pumnii în cap, îl împing la o parte, îl izbesc cu vârful pantofilor. Mama se resemnează, nu zice nimic... În vis e o legătură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
Pictorul privi din nou spre bătrân, intrigat. Bătrânul se lăsase pe spate și se uita, visător, la ferestrele palatului. Urmărind direcția privirii, Alexandru observă un chip ce apăruse la una din ferestre. Era un bătrân zbârcit, cu barba rasă și pomeții obrajilor ieșiți În evidență. Avea ochii mari și negri și sprâncene dese, Îmbinate deasupra nasului. În ansamblu, chipul era ciudat, aproape inuman, traversat parcă de o undă de forță malefică. Desenul se făcu În grabă și dispăru În mânecă. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
și-ar fi dorit o piele ca a celorlalți băieți, mai Închisă la culoare, o piele care Încă de la adolescență era tăbăcită și-i apăra de intemperii. Ar fi vrut să nu-i fie părul lins, linia maxilarului delicată și pomeții obrazului lipsiți de relief, ar fi vrut să nu se deosebească de ceilalți atât de mult. De-a lungul acelui an pașnic de după sosirea În noul lui cămin, Adam n-a avut de ce să se teamă de ceilalți copii și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
auzit. Sunt foarte grăbită. S-a terminat deci manifestația? a zis Margaret. Aveam impresia că abia se Încinge atmosfera. Fata și-a apărat ochii de soarele după-amiezii cu palma făcută căuș. Umbrele i-au pus În evidență nasul fin și pomeții bine desenați. și-a strâns pleoapele și s-a frecat la ochi. E tare frumoasă, și-a zis Margaret. — Vă simțiți bine? a Întrebat Mick. Da, nu-i nimic, mi-a intrat un fir de praf În ochi. — Înțeleg că
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căldura. Ne-am pierdut nevinovăția dintâi. Ne-a fost smulsă din suflete copilăria și am rămas niște bătrâni certăreți, ramoliți și gata oricând de război. — De ce pictezi tu mereu femeile În felul ăsta? — Cum adică? — Cu gât lung și cu pomeții proeminenți. Adică toți faceți asta. Walter, mi se pare că el a creat moda, le face gâtul subțire, aplecat și privirea provocatoare, asta când se obosește să picteze o femeie. El e cu băieții. Ca Rudolf, deși la el femeile
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
stângă fâlfâie spre el, Musa tremură cum nu a tremurat niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi, împinge între
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
în minus. Sau... Te aud în gând. Știu. Îmi imaginez... te simt, uneori. Îți simt gândurile. Știu. Mi-e foarte dor de noi. 36. Taming Miss Havisham Bluză opacă, de dantelă măruntă, guler victorian și camee. Coc romantic până la clișeu. Pomeți înalți. Ochi afundați în orbite, dar prelungi, jumătăți de pară, galbeni, ca de pisică, ireali. Degete interminabile, ca niște lujeri fixați în încheieturi nervoase. Avea o tandrețe grăbită, parcă temătoare, un pic nefeminină... Era foarte slabă. Fantomatic de slabă. Și
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ai văzut prima oară, ți se pare mult, mult mai mic, mai puchinos? Mie casa aia mi s-a părut la fel de mare. La fel de lipsită de orice logică. O casă mare și rece. Am găsit o femeie mică, micită, toată numai pomeți și încheieturi descărnate, înfofolită în pături, cu un tub care-i ieșea din gât. Era singură. Se uita la un film cu Katharine Hepburn. Alb-negru. Cu sono rul dat foarte tare. Singură. Ți-am mai spus asta o dată, nu? A
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
erau smoliți și pielea tuciurie, că barba creștea albă, ceea ce făcea din chipul lui mâncat nu de păduchi, ci de vărsat, o adevărată geografie cu hăuri, cu genuni de păduri negre și de zăpadă cocoțate pe coame și spinări de pomeți și arcade. Avea obrazul stâng despicat de sabie și lobul urechii lungit de greutatea unui cercel purtat ani de zile, în urma căruia nu se mai vedea acum decât brazda găunoasă a pielii atârnânde. Nu cerșea și nu era în zdrențe
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Ioan Cuza, ne strângem mâna și ne îmbrățișăm ca doi prieteni. PUSTNICUL PANDELE Era prin primăvara anului ’53, când în satul Cordenari și-a făcut apariția un străin. Era înalt și uscățiv, cu o barbă de călugăr încărunțită și după pomeții obrajilor și fruntea cu o cicatrice, nu-i puteai stabili vârsta. Era îmbrăcat cu o robașcă de soldat sovietic și cu pantaloni de doc. Purta în picioare niște cizme scofâlcite, iar pe cap avea o caschetă de ofițer slinoasă și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
nu-l va mai duce pe picioare și, deci, sfârșitul implacabil se va produce. Și el era conștient și știa sau își dădea seama de acest lucru, deoarece, când se mai privea în oglindă, își vedea fața tot mai subțiată, pomeții obrajilor altădată frumoși și rumeni se retrăgeau cu pielea spre pomeții obrajilor care ieșeau ca două cioturi în afară, iar nasul se ascuțise deasupra buzelor stoarse. Ochii lui albaștri ca seninul cerului se scufundau în orbite și capul care avea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
se va produce. Și el era conștient și știa sau își dădea seama de acest lucru, deoarece, când se mai privea în oglindă, își vedea fața tot mai subțiată, pomeții obrajilor altădată frumoși și rumeni se retrăgeau cu pielea spre pomeții obrajilor care ieșeau ca două cioturi în afară, iar nasul se ascuțise deasupra buzelor stoarse. Ochii lui albaștri ca seninul cerului se scufundau în orbite și capul care avea cândva un păr bogat i se arăta acum cu pielea lucioasă
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
piele prinsă în ținte. Speteaza înaltă era prevăzută cu două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
realizându-i inutilitatea. în vârful flăcării se contura chipul supt de vlagă al lui Vanghele un macedonean între două vârste, înalt și uscat, cu pielea palidă, cu vase de sânge vinete brăzdându-i fața. Avea sprâncene negre, stufoase și împreunate, pomeți proeminenți de asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
scena, agitând un batic colorat. Făcea gesturi obscene cu limba, lăsând la vedere, printre buze groase și unsuroase, mai multe șiruri de dinți mici și ascuțiți de știucă. Avea părul pudrat cu făină de orez trecută prin sită de borangic, pomeții sulemeniți cu cârmâz și o aluniță de mătase neagră lipită cu scuipat. Șnuruit peste pântecul și pieptul enorm, corsetul făcea să se reverse în pliuri mari carnea flască, tumefiată și învinețită de strânsoare. Femeia asuda abundent un lichid uleios, lucind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de genunchi și mai sus de genunchi, scoțând un foșnet prelung, metalizat, care se pare că era foarte plăcut urechilor vizitatorului. Privind În urma ei, Extraterestrului Îi luciră ochii, din negri deveniră parcă și mai negri, buzele i se subțiară, iar pomeții prinseră culoare. „În fond, nu arată deloc rău“, părea să spună toată Înfățișarea sa. „Și dacă n-aș fi atât de grăbit, m-aș ocupa un pic de soarta ei. Dar mai bine nu, se răzgândi el. Cine știe ce complicații mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
în care aveam să postim cu adevărat, înfometați și suferinzi, le-am fi putut lungi până la vreo două săptămâni în poveste. În carte. În film. În miniserialul de televiziune. Am flămânzi doar atât cât să căpătăm ceea ce Tovarășa Lătrău numea „pomeți de lagăr”. Cu cât mai multe proeminențe are o față, cu atât mai bine arată la TV, spune Miss America. Pungilea alea etanșe erau atât de rezistente încât toți ne-am milogit pentru un cuțit de la Bucătarul Asasin, din minunatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
DECÎT O PRIVIRE ÎN TREACĂT, PE CARE I-O ARUNCASE PÎNĂ ATUNCI. DAR FUSESE CONȘTIENT DE FAPTUL CĂ OCHII EI VERZI ÎL SUPRAVEGHEAU ÎNCĂ DIN CLIPA ÎN CARE SE AȘEZASE. CHIPUL ÎMPĂRĂTESEI ERA IZBITOR, APROAPE NOBIL. AVEA STRUCTURA FACIALĂ CU POMEȚII PROEMINENȚI ȘI BĂRBIA FERMĂ A CELEBREI FAMILII ISHER. ȘI NU ÎNCĂPEA NICI URMĂ DE ÎNDOIALĂ CĂ EA ERA DOAR CEL MAI RECENT, NU ULTIMUL PRODUS AL UNUI ARBORE GENEALOGIC STELAR. PASIUNI CAPRICIOASE ȘI PUTERI NELIMITATE ÎI STRÎMBASERĂ MEREU FAȚA FRUMOASĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
spațiul dintre ele umbrit, încrustate într-un aparent suport oval înclinat și el spre stânga. În dreapta ovalului, o linie între Zenobia și mine, înclinată tot spre stânga, îmi atingea partea de jos a bărbiei. În sus, Zenobia nu trecea de pomeții obrajilor mei, bine accentuați; în jos, cu piciorușe cu tot, abia îmi ajungea la limita bărbiei. În dreapta desenului, un con de umbră subțire și ascuțit, cu vârful în sus, marca vidul. Senzația de straniu și de diafan se degaja mai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
mi-a oferit În tăcere dreapta ei. Am Înțeles instinctiv ce Îmi cerea să fac, și i-am călăuzit-o pînă la chipul meu. Atingerea ei era fermă și delicată În același timp. Degetele ei mi-au parcurs obrajii și pomeții. Am rămăs nemișcat, aproape fără să cutez a respira, În timp ce Clara Îmi citea trăsăturile cu mîinile. În timp ce făcea acest lucru, zîmbea ca pentru sine și am putut să bag de seamă că buzele i se Întredeschideau, parcă murmurînd În tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pe o trenă plimbată pe pardoseala de mozaic a unui castel. Adusese câteva frunze zemoase, ținându-le sus, în lăbuța gingașă. Vânătorul O'Piatră preluă frunzele purtate cu grijă de simpatica maimuțică, afișând o grimasă de satisfacție în vopsiții lui pomeți. Manevrând fața Profesorului cu o mână fermă sub bărbie, el stoarse o frunză pentru a picura câțiva stropi usturători de zeamă pe dunga roșie a obrazului. Oțărându-se de arsura leacului, pacientul consimți, încă un răspăs de vreme, continuarea ancestralei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
echilibrul ei ținea de o anumită ordine a mișcărilor. Cum ieșea din această ordine, se clătina. Lipsa de acțiune o descuraja evident, o lăsa fără un punct de sprijin. Devenea imediat vulnerabilă. Ceva se stingea pe fața ei osoasă, cu pomeții proeminenți și abia atunci îți dădeai seama că ochii sumbri, care se dilatau uneori în plină zi ca la pisici în întuneric, erau frumoși și jucau rolul principal în fizionomia ei, îmblînzindu-i trăsăturile puțin cam severe. Timpul trecea ca o
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
doua curte. — Nu, ai mei sunt mai mari, spune ea. Atunci să-i măsurăm, și-mi apropii fața de fața ei, așa încât arcul sprâncenelor să se suprapună; apoi, apăsând sprânceana mea de a ei, întorc fața astfel încât tâmplele, obrajii și pomeții să se lipească. Vezi, unghiurile ochilor noștri se termină în același punct — Eu nu văd nimic, spune Amaranta, dar nu-și îndepărtează fața. — Și nasurile, spun eu, punându-mi nasul lângă al ei, puțin pieziș, încercând să fac să coincidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
rădăcina părului puțină pudră de talc pentru copii, cu miros de lămâie, obținând astfel un efect de plete ondulate într-o dezordine sexy. Folosi o cremă hidratantă colorată în locul obișnuitului fond de ten pentru aspect perfect și se dădu pe pomeți cu puțin gloss înainte să se dea pe buze. Un strop de pudră sclipitoare în colțul ochilor — un truc învățat de la maică-sa de pe vremea când era model — și un singur strat de rimel maron închis îi completă machiajul feței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]