10,542 matches
-
trăiască, la un moment greu de precizat al vieții lor auctoriale, o ușoară oroare față cu obligația de a da autografe viitorilor cititori - începând cu prietenii și criticii de seamă etc. La fel se întâmplă și cu interviurile; m-am pomenit, într-o zi, spunându-i unui trimis al televiziunii, cu o stranie îndârjire: "Nu-ți dau eu interviul meu, domnule!", de parcă mă agățam de ultimul exponat de acest gen din cariera mea - bogată, totuși, în asemenea dialoguri. Revin la arta
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
Clipa, nebuna! Vorbe zevzece! Una, doar una, Vai, cum se trece Viața, nebuna! De la o vreme De la o vreme predic în pustiu când îmi închipui că mai pot să predic străin de amăgiri și de credință. De Dumnezeu n-am pomenit nicicând să-l fi văzut trecându-mi pe la poartă. Și-acum, de câte ori ai vrea să stai privind peste nisipurile-ncinse și tot vorbind, așa, de unul singur de ce-ar mai fi să fii și nu mai ești, în timp ce lumea
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/11475_a_12800]
-
mine, chiar și volumele mele masive despre Andreescu nu-i erau familiare. Deosebit, ajunsesem la această convingere urmărindu-i emisiunile de la televiziune, care demonstrau cât de mult îmi ignora activitatea. în general, mă izbea mai ales faptul că nu mă pomenise niciodată în scrisul său. Cu prilejul unor convorbiri destinate difuzării prin radio se arătase provocator și bășcălios. Asta era deci starea de spirit care mă anima și nu i-am ascuns-o. Mi-a mărturisit că dacă îl întâmpin cu
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
la dispoziție. Sunt erori care nu răstoarnă cu nimic ADEV|RUL întreprinderii sale, deși în câteva rânduri aceasta e gazdă de neadevăruri, cum se constată din cele ce arăt mai jos: Vorbind despre periplul meu cu privire la insula Rügen, Pavel Șușară pomenește de "penetrarea bazelor NATO". Or, la ora aceea - în 1974! - insula Rügen făcea parte din Republica Democrată Germană, subordonată Uniunii sovietice. Ceea ce "penetrasem" eu, oprindu-mă la hotarul militar al zonei, era punctul cel mai nordic al insulei, unde se
George Radu Bogdan versus Pavel Șușară by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/11728_a_13053]
-
ucidere. Corect ar fi să spun până la asasinare. Dar cine vorbește despre acest tip de terorism, exercitat, începând din 1948, asupra intelectualității românești, despre cei care l-au exercitat și despre metodele lor de "lucru"? Și-apoi, istoria nu-i pomenește, printre eroi, decât pe cei care și-au sacrificat viața în împrejurări crâncene sau făcând fapte mărețe. Pe eroii necunoscuți și mai cu seamă pe eroii uciși prin teroarea zilnică a fricii, pe "morții de frică" nu-i pomenește nimeni
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
-i pomenește, printre eroi, decât pe cei care și-au sacrificat viața în împrejurări crâncene sau făcând fapte mărețe. Pe eroii necunoscuți și mai cu seamă pe eroii uciși prin teroarea zilnică a fricii, pe "morții de frică" nu-i pomenește nimeni decât ca să-i batjocorească. Și sunt socotiți, de către supraviețuitorii cinici - și pe drept cuvânt, din punctul lor de vedere -, niște lași, pe deasupra și nepricepuți în exploatarea circumstanțelor profitabile eroismului, lipsiți de "ștofă de eroi". Mă hotărâsem să nu mă
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
Dumnezeu răsare din absență Și îți răspunde-n taină rugăciunii... Se ridică nesigură. Bastonul Se clătina ca un catarg în ceață. Se sprijini de zidul încăperii în tălpi îi scăpără deodată drumul: Și cum mergea lăsându-se în urmă, Se pomeni că-ncepe să alerge Și pașii ei din ce în ce mai tineri Se zbenguiră-n joacă o secundă Apoi o luară-n sus ca niște păsări, Ca niște nori, ca raza unei umbre... Alchimie Cea de demult și Cea mai nouă Se întâlniră
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
cu toate că-i dădusem numele meu de copil. câte-o jumătate de oră mă făcea s-aștept câte o jumătate de zi la intersecție nu zic că-n sat era mai bine. când gheorghe punea verde și în sfârșit traversam mă pomeneam dracului pe câte-o stradă fără nume. umblam printre inși despre care nu puteam să spun că există sau nu. păreau să comunice ei între ei dar eu cu atât mai tare aveam bănuieli. umblam pe străzi înguste mă-nghesuiau
Poezie by George Geacăr () [Corola-journal/Imaginative/11927_a_13252]
-
erori descoperite de mine, fără să indice sursa, ca și cum le-ar fi descoperit d-sa, iar când fac câte o remarcă de amănunt, mă citează în contexte persiflant-ironice, pentru a-mi bagateliza observațiile. Când, la sfârșit, anunță bibliografia, mă trezesc pomenit cu o carte pe care de fapt n-am scris-o : Hermeneutica poeziei lui Al. Macedonski, Timișoara, 1992. Cartea se numește Hermeneutica editării, nu a poeziei, ceea ce e cu totul altceva. Greșeală omenească, de tipar, veți zice, dar fără dreptate
Replici - Unde ni sunt (cr)editorii? by I. Funeriu () [Corola-journal/Imaginative/11911_a_13236]
-
carte Într-o limbă milenara Ni se spune-n zodiacuri Începând cu Tărtăria Limba dacilor prin veacuri S-a-nfrățit cu veșnicia! Raze duc pe-ntins de zare Suflet dac născut din glie Și-au impus spre ascultare Graiul lui pentru vecie Pomenim spre nemurire Slova emiesciană Și cu gând la re-ntregire Slăvim limba daciana. Mândri, noi rostim în lume Limba noastră cea străbuna Grâi de dac, grâi cu renume Ocrotit să nu apună --------------------------------------- New York 22 octombrie 2012 Referință Bibliografica: Virgil CIUCĂ - POEME
POEME DEDICATE CONGRESULUI „ACŢIUNEA UNIONISTĂ 2012” de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380614_a_381943]
-
fost interzisă „Steaua fără nume” - spectacol pe care-l montasem cu studenții, ca lucrare de licență. A avut noroc numai de trei reprezentații! Nu vă închipuiți ce se petrecea la Chișinău cu ocazia prezentării acestui spectacol... Și faptul că se pomenea de trenul București-Sinaia i-a deranjat pe mulți... La un moment dat, chiar și cei care simpatizau teatrul îmi ziceau: «Ei, Ungurene, dar nici așa nu se poate... la fiecare pas rostiți pe scenă București...» Eu le zic că e
SE DUC ARTIŞTII...!!! de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380642_a_381971]
-
doar că nimeni și nimic nu mai poate sta în calea bunăstării individului și a familiei lui, căci cine mai are curaj în ziua de azi să îl mai ia la întrebari pe miliardarul de carton? Poate că ne vom pomeni în viitor cu legi noi, unele care vor incrimina textul Bibliei, atunci când păcatele capitale vor deveni adevărate calități sau chiar simple aptitudini necesare omului pentru traiul cel bun. Dar, uneori, nici traiul cel bun nu mai este îndeajuns, pentru că acum
DESPRE LĂCOMIE de PAUL GHEORGHIU în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380710_a_382039]
-
Alăturea cu Dumnezeu: Și Dumnezeu, deci chiar Prea Sfântul, S-a dovedit a fi Cuvântul. 2. Pe Dumnezeu, necontenit - De la-nceput - El L-a-nsoțit. 3. Tot ceea ce a fost creat, Numai prin El a fost durat; Nimic, din ce s-a pomenit, Fără de El, nu s-a zidit. 4. Măsura Lui, de viață-i plină, Iar ea-i a omului lumină. 5.Lumina-n beznă strălucește, Iar bezna nu o biruiește. Am oferit aceste câteva exemple pentru a putea înțelege mecanismul de
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]
-
neutralitate antipatică, așa: "Și apoi din propria sa activitate critică - spre a-i întoarce politeța - nu-și dă seama d. Lovinescu de singurătatea austeră în care rămîne, în clipele cele mai personale ale intuiției sale critice? E de ajuns să pomenim de cercetările sale artistice din ultimul timp, îndeosebi asupra cîtorva poeți din generația nouă; trei sferturi din această țară e azi împotriva sa!... Cine are dreptate?" Să punem, alături de această căutare a adevărului în verdict, un titlu care, dacă nu
Cronicarul în vremea lui by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10245_a_11570]
-
Abundă, e uneori absurd, dar nu alunecă niciodată în sarcasm sau ironie mușcătoare. Scopul este să te identifici cu personajele - sutura e o miză declarată a cineastului - nu doar să rîzi de ele în stil caragialian. Mi-e greu să pomenesc umorul de situație, pentru că, filmul fiind minimalist, ar fi mai corect să menționez existența unor umori infinitezimale - da, la termenul lui Alexander Pope mă raportez - de mini-situații. O ilustrare a acestei ipoteze constă în cele două bărci de hîrtie ale
Vaslui ó Elsinore by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10225_a_11550]
-
decât afirmativ. Nu știu de ce, chiar înainte de a stabili ora la care urma să plecăm spre Cazasu, pe dată mi-a venit ideea de a reciti, nu știu pentru a câta oară, povestirea lui Vasile Alecsandri Balta Albă. Cum auzii pomenind de o asemene minune, rugai pe dl consul să-mi înlesnească vreun chip de a mă duce îndată la Balta-Albă, și, peste o jumătate de ceas, un arnăut intra în salon vestindu-mi că trăsura era gata. Îmi luai un
Profesorul Viorel PĂTRA la Cazasu sau LAUDĂ SATULUI DIN CARE TOŢI VENIM. In: Editura Destine Literare by GHEORGHE CALOTÃ () [Corola-journal/Journalistic/101_a_264]
-
Unii au plecat direct în închisoare, în frunte cu Havel, alții au ajuns șoferi, spălători de geamuri etc. În schimb, în vremea aceea nu exista nici un scriitor român (cu câteva excepții de rezistență și dizidență, dacă n-ar fi să pomenim decât de Paul Goma și de Dorin Tudoran) care să fi acceptat să se comporte în cetatea asediată așa cum s-au comportat scriitorii cehi. Cam atât în legătură cu punctul al doilea al întrebării dv. - despre samizdat sau, mai exact, despre lipsa
Virgil Ierunca: "... chiar când România se afla într-un regim totalitar, adevărata literatură se scria în țară" by Libuse Valentova () [Corola-journal/Journalistic/10202_a_11527]
-
călătorisem în străinătate înainte de 1990 - un dublet al polițaiului, al securistului, al paznicului de închisoare. Îți cotrobăia prin bagaje, îți confisca manuscrise, mesaje, scrisori, te încadra într-o literă de lege și avea grijă să ajungi la închisoare. Nu mai pomenesc de imaginea culturală pe care-o avea în mintea mea personajul: o știm încă din Biblie că, alături de perceptorii de taxe, vameșii se numărau între cei mai urâți oameni. Într-o oarecare măsură, realitatea confirma aceste prejudecăți. La începutul anilor
Măruntul energizant al șpăgii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10232_a_11557]
-
Lone Ranger, îi lipsise doar masca. Tăcu o clipă. - Băiatul a asistat la toate acestea din băcănia lui Joăo Untdelemn, de după un sac cu fasole, înmărmurit în fața a ceea ce Molero numește cel mai mare foc de artificii ce s-a pomenit vreodată în materie de bătaie, învălmășela perfectă, filmul decupat din carne vie, realitatea care se suprapune mitului, visul nu înseamnă nimic pe lângă asta, intrați, băieți, intrați, iată cea mai mare cafteală din toate timpurile, realizată într-o singură ședință și
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
9.09.2006); aceluiași registru îi aparține azi derivatul întemnițat. Interesant e și termenul argotic pîrnaie, pătruns și în limbajul familiar și pentru care dicționarele noastre oferă atestări mai tîrzii, omițînd-o pe una din secolul al XIX-lea: cuvîntul e pomenit de Filimon, într-o notă lingvistică din Nenorocirile unui slujnicar sau gentilomii de mahala: "Oamenii din plebe, în limbagiul lor caustic, dă închisorilor cînd numele de bobîrlău, cînd iarăși de tumurluc, pîrnaie, hîrdău și altele"; în text e vorba de
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
veche, o parte din termenii popular-argotici pentru închisoare au în comun metafora "vasului conținător"; cele mai clare exemple ale procesului metaforic sînt hîrdău și ciubăr. De la pîrnaie s-a format derivatul pîrnăieș, astăzi cu totul ieșit din uz. Celelalte sinonime pomenite de Filimon sînt explicate de dicționarele noastre: bodîrlău e cuprins în dicționarul academic (seria veche, condusă de S. Pușcariu), cu un citat simpatic din G.M. Jipescu (din Opincaru, cum ieste și cum trebuie să hie săteanu. Scriere-n limba țăranului
Închisoare by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10256_a_11581]
-
s-a apropiat neîncrezător, la câțiva pași de mine. Când a simți că nu-l pândește nici un rău, s-a apropiat să mănânce din palma mea. Astfel neam Împrietenit. Când rămâneam să dorm pe debarcader, Între Ceruri și Ape, mă pomeneam cu el cuibărindu-se lângă mine. Când nu coboram lângă fluviu, Bernard urca cu greu malul abrupt, până În curte, ca să vadă ce mai fac. Cred că venea cu gândul să mă certe fiindcă uitasem de el, dar, după ce dădea cu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
Oricum, o lecțioară mi-a intrat și mie bine în cap tot căscând gura la televizor: nu exiști, dacă nu apari la televizor, ba mai mult, orice maimuțoi paranoid, dacă apare, are tot felul de porți ale simpatiei deschise, te pomenești cu el cațărat în topurile de popularitate aberant de sus, înaintea lui Titulescu, Sadoveanu, Saligny și chiar a lui Caragiale. Despre vizibilitatea publică a scriitorilor români Iar scriitorii români contemporani nu apar la televizor decât rar și cu totul întâmplător
Vara 2006, teme românești by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/10323_a_11648]
-
cei mai acerbi contestatari. Și totuși, în clipa de față, în ochii publicului din România, Mona Muscă trece drept un personaj respingător, care nu și-a mărturisit păcatul, în timp ce Adrian Năstase a renăscut în chip de "angel radios". Ba, te pomenești, c-ar trebui să ne simțim culpabili că ani de zile l-am suspectat de cele mai mari rele de pe pământ... E o logică perversă, vizibilă și în cazul Vadim Tudor. În timp ce flutură pe la televiziuni un angajament despre care afirmă
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
unui instinct ce nu are nevoie de contribuția noastră conștientă, tot așa putem gîndi corect de la sine, fără nici o intervenție din partea voinței noastre. Gîndim pentru că am apucat să gîndim, și asta grație unor facultăți native în posesia cărora ne-am pomenit din senin. Iar lucrul acesta ne este îndeajuns pentru a ocoli logica. Nu este îndeajuns, cel puțin nu în filozofie. O gîndire ale cărei reguli nu le poți aplica în mod conștient e ca o aptitudine lăsată în stadiul rudimentar
Profesionistul Mircea Dumitru by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10350_a_11675]