460 matches
-
semnalul știut, la Grădina Lipănescului se Încinge un chef strașnic: „Aci, pe iarbă, se-ncinge un ziafet nepomenit În analele celor mai bătrâne republice. Grătarele sfârâie aruncând În aer valuri de miros fierbinte și gras....”. Și, cum petrecerea e de pomină, norocul nu e de partea nici a prezidentului nici a lui Stan Popescu și, se Înțelege, nici a boborului: „Reacțiunea restabili cu brutalitate statu quo ante”. Republica a căzut chiar a doua zi și, odată cu prăbușirea temporarei ordini social-politice, s-
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
să ne accepte, așa cum suntem, adică cu tot cu iconoduli și cu icoane, că doar nu în zadar bunica mea dinspre mamă, Domnica Ignătescu, pe la începutul secolului al XX-lea, a vândut o vacă ca să cumpere o icoană, de a rămas de pomina satului. Desprinderea românului de concret este valabilă numai în domeniul vieții materiale, trăind, se zice, în contemplație (numai stă, nu și cugetă!), dar rămâne în concret când e vorba de cele sfinte, percepând divinitatea cu ochii, nu cu ochii minții
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
îngrijorare: orice ar zice și ar face președintele, pentru cine are răbdare să aștepte, din 2014 n-o să-l mai avem în fruntea țării. Pentru cei care i-au sorbit vorbele, lau adulat (imaginea Monicăi la întâlnirea Băsescu-Geoană rămâne de pomină), va fi o pierdere ireparabilă, vor rămâne ca niște orfani neîmproprietăriți, sau, poate, își vor da pe seamă că au fost folosiți și aruncați (Țurcanu, Boureanu) iar ziariștii de serviciu își vor găi alt stăpân. Umblă vorba că în spatele independenților
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
numeri pe degete, nau personalități și, ce-i mai important, n-au bani, fiindcă banii sunt la noi! Cam tot așa s-a spus și despre cei din 1921, în plus, acelora li s-a intentat și un proces de pomină și au fost scoși, pentru prea multele greșeli de neiertat, în afara legii, în 1924. Problema e în altă parte: cum de-au reapărut? Ce forțe nevăzute au împins la suprafață nostalgicii epocii Ceaușescu? Nu este niciun miracol, a ieșit din
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
interesante de altfel. Până voi primi o vorbă de la tine, eu am să mă pregătesc de următoarea drumeție...Pe curând, iubite prieten XIV Ca de fiecare dată, răspunsul tău este plin de miez și bine cântărit. Discreția ta e de pomină. Mă așteptam să mă întrebi de ce nu mai fac referiri la articolele mele. Apoi, dragă prietene, află că nu te voi ierta atunci când vom călca pe locuri despre care am scris cândva. Să pornim din nou la drum, dragul meu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
cu trei decenii: „Apoi când este la mir, / Nu mai caut caractir, / Ci-ntâiere toate vor, / Își dau brânci de să omor“ (Muierile). Ar fi greșit să credem că asemenea gâlcevi se iveau doar în bisericile de mahala. A rămas de pomină reacția violentă a Mariței Bibescu atunci când, în timpul unei recepții la curte, soția unui consul s-a așezat din greșeală pe canapeaua rezervată perechii domnești; incidentul a căpătat o nedorită culoare politică, neputând fi aplanat decât prin concesii reciproce. Gheorghe Bibescu
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Century (Un copil al secolului, n. trad.), influența lui Gogol - precum și cea a lui Bret Harte, Richard Harding Davis, Nathaniel Hawthorne, Maxim Gorky, Honoré de Balzac, Guy de Maupassant, Edgar Allan Poe, William Makepeace Thackeray și a "unui om de pomină numit [Alexandre] Dumas" (84). Astfel a ajuns să practice jurnalismul cu o predilecție spre literatură. Însă comparația cu Gogol este cu precădere potrivită, întrucât Hecht a mers până într-acolo încât și-a denumit pudelul francez "Googie", de la Gogol. Hecht
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nivelul organizației județene. Al doilea lucru interesant în ascensiunea sa a fost tehnica utilizata în interiorul organizației: urmând sfatul profesorului Bocancea, venea la ședințele de birou județean cu deciziile gata luate lăsându-și adversarii să se defuleze terapeutic în scandaluri de pomină, unde accepta senin, cu un zâmbet budist pe față, troaca de lături pe care, nestăpâniți, diverși bipezi, lejer alfabetizați, i-o prăvăleau în cap. Era un minunat test de anduranță și, pas cu pas, toți dușmanii astfel deconspirați au putut
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
creștere și politețe este ținut la mare preț de domnișoarele prințese indiferent de propriul lor rafinament sau de finețe. Câteva, însă, batjocoritoare de reguli, sunt provocatoare de scandaluri, din care se nutresc, la curte, cele mai puțin scurte conversații... De pomină rămas-au trei din ele: Prințesa Amnezia, ajunsă fără rochie la bal, prințesa Matüvü din India, cu păru-i de culoarea frez și azurie, dar fără freză, și prințesa Papagnasse, de rasă peloponeziacă, ce, la masă, a adormit cu capu-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
la fundul gol. Și... același efect contrariu! Am ieșit pe balconul interior, ce da spre curte, și am început să fluier fericit... cu gândul la Instructoarea mea cărnoasă... Nu am mai întâlnit-o niciodată... Însă atunci, în seara aceea de pomină, mirată, și-a dat seama că o iubesc ca pe o femeie... BUCUREȘTI FAR WEST Daniel CRISTEA-ENACHE Taxi (IĂ Merg destul de frecvent și de multă vreme cu taxiul: încă din anii frumoși când exista o singură firmă de „taximetre“ și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
înființaseră Societatea literară botezată «Capul de rățoi». Numai că membrii ei, dedați la șotii și năzdrăvănii, cum mărturisea doctorul într-un interviu dat lui N. Crevedia și publicat în Universul literar nr. 21 din 18 mai 1930, au făcut de pomină acțiunile ei în toată școala. Ca să consfințească prin fapte de viață numele dat societății lor, membrii acesteia, niște copii, într-o noapte s-au introdus în curtea directorului școlii și au tăiat capetele tuturor rațelor. Urmau alte și alte farse
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
s-a întalnit cu linia construită de Central Pacific ce venea de la San Francisco, în statul Utah la Promontory Point, la nord de lacul sărat. Telegrama suna ” Ultima șină a fost pusă. Ultimul piron bătut”. A fost o sărbătoare de pomină cu oameni aduși din est și vest cu trenul. Marele președinte Lincoln nu s-a putut bucura de acest mare succes al poporului american. El fusese ucis în 1865. Președinte era acum Ulysses S. Grant, victoriosul general din războiul civil
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
bani de pe urma lor, i-au înconjurat contabilii, curvele, politicienii, borfașii, prietenii. Chestiune de timp ca mecanismele pieții de consum să bage pe gât prostimii noua senzație. Manageri versați au obținut venituri imense pe care le-au risipit în petreceri de pomină. Escroci cu ștaif și papion au hăcuit sume fabuloase fără să dea socoteală. În anii ’70, rock-and-roll-ul ajunsese industrie, publicul dependent, lumea permisivă. O (reăântoarcere la spiritul rebel încerca punkul. Indicatorul vânzărilor (+profitulă îneca mișcarea în dulce surogat disco. Rafinamentele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
să-l ierte... tocmai ieșise de la pușcărie (politi-căă... Mi se spunea „Suflețelu’“și eram șef de grupă, puneam absențe inutile lui Cuncic, el anulându-le jenat că trebuie să intervină... *** Cuncic mi-a devenit singurul prieten din anul acela de pomină. Era o combinație între ceh și nemțoaică, părinții lui avuseseră o cofetărie cunoscută de întreaga protipendadă a Iașului. Exersa la pian, cunoștea și gusta muzica clasică, de la dânsul mi-am procurat primul Rimbaud, într-o ediție de lux, filigranată, copiindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
vamp dospit“. O bancă „stopează“. Deseori percepe timpul: „În preajmă trece o oră“ (Firav). Dă comenzi: „Să aud vioara prețios sunată“ (Țărm). Pasul iubitei e muzical: „Ți-e pasul tău cu timbru scăzut“ (Clară). Iubiții se despart „cu ochi de pomină“. Rochia „e o victimă purtată“. De cele mai multe ori se fac inventare de obiecte: „O pânză/ O prăjitură, o țigară“ (Stemă). O poezie e o aglomerare de cuvinte ce dă totuși impresia că se povestește ceva: o iubire, o plimbare, un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
tabloul exact al acestor pseudoevenimente și mai ales de stabilit punctul din care ele se rostogolesc în cascadă. Mulți dau vina pe Dan Diaconescu și pe OTV. Însă zvonul privind eliberarea jurnaliștilor răpiți apăruse pe internet înaintea emisiunii sale de pomină. Sub rezerva lui „se pare că“, Diaconescu a anunțat, din surse irakiene, că Marie-Jeanne Ion, Sorin Mișcoci și Eduard Ohanesian au fost abandonați de răpitori pe o șosea lângă Bagdad și recuperați de trupele irakiene. Acestea mobilizaseră opt mii de
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
trei serii, în 1832, 1833, 1837. Restul, fragmentariat, rămâne în manuscrise. Avem, finisate și publicate, doar 30 de „drolatice“! Destul ca să ne desfătăm copios, lăbărțat, la gura sobei și-a iubitei ideale, cu savuroasele întâmplări ale unor vremuri vechi, de pomină nostimă și răspomină cruntă, dăruite miștocar, subtil, deșănțat, crinamitard, într-o ortografie fantezistă, buclucașă, dezlănțuită-n invențiuni zgubilitice, de nestăpânit copil bătrân, flămând de mura împarșivită mustos în rugul verde-al frunzăloaicelor lobate reavăn, poftiicios la miezul galb al zarnacadelelor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
în Pléiade... ar fi urmat să-l traducă... Mult mai târziu, după ani de zile, într-o după-amiază, la Dolhasca, m-am trezit că-mi bat la ușă Mihai Ursachi și Mircea Ivănescu. Surpriză enormă! A fost o vizită de pomină!!! Nimeriseră cu greu Dolhasca. Mi-au arătat un teanc uriaș de bilete de tren, colorate frumos; ori treceau de Dolhasca și coborau la Verești, ori, în sens invers, ajungeau la Pașcani, depășind sistematic Dolhasca. La mine, lucrurile s-au precipitat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
a venit în minte un fragment dintr-un vers care suna mai degrabă ca un blestem: "...străinii, mânca-i-ar câinii". Desemnarea în funcția de director al protocolului MAE Desfășurarea evenimentelor din ultima decadă a lunii decembrie din anul de pomină 1989 m-a prins în plină activitate de protocol la MAE. Eram în secția de ceremonial, împreună cu încă patru colegi. Noi eram interfața, în cele mai frecvente cazuri comunicam, fără alte aprobări, cu orice străin de minister. Din această cauză
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
mai studiem, dar când am trecut la repetițiile pe scenă, cu or chestra, și Martina, și eu, care îl ascultaserăm ca două tâmpite, nu ne mai auzeam nici până în rândul doi! Făceam niște finețuri de muzică de cameră, ceva de pomină, până când a venit Martinucci, dintr o bucată, s-a încruntat și odată s-a strop șit: Ascolta, signore! Stia buono lì! Io so bene la mia aria! Bref, el a cântat cum știa, noi cum ne învățase, iar a doua
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
totul mergea strună, pentru că mie îmi erau dragi amândouă. Sigur, mai mult Grace, pentru că Fiorenza era cam ciupită... În schimb, când era să cânte amândouă, erau numai coate și dă te mai încolo și vino mai încoace. O luptă de pomină, ca în cărțile de altădată... Miguel era leșinat de plăcere! Spectacolele au ie șit foarte bine. O distribuție extraordinară, cu Matteo Manuguerra, Ermanno Mauro și Ivo Vinco, domnul Cossotto... — Dar să știi că, în tinerețe, el era steaua! Apoi a
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
au dat în temeiul ei? Aceasta este o imposibilitate de cunoscut [...] pot să vă asigur că, oricâte voturi vom fi căpătat pe această cale, nu compensează nici pe departe numărul celor care ni s-au furat în aceste alegeri de pomină, prin silă, sau prin fraudă. După aceea s-a căutat, cu grijă mare, să se descopere alte legături, aceasta mai cu seamă în urma atentatului nefericit de la Sinaia. S-a mers atunci până la percheziții nocturne. Și ați avut atunci atâta rușine
Partidul Național Liberal. Gheorghe I. Brătianu by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
talentatul memorialist cpt.av. Petre Constantinescu, arătând omenescul din acești luptători, momentele spumoase de pe aerodrom, cu o așa mare concentrație de artiști, alături de piloți marele Tănase, Horia Căciulescu, N. Stroe, Gion, Păstorel Teodoreanu și toți ceilalți -, va fi rămas de pomină în amintirea tuturor participanților. Iar Grupul, cunoscut și ovaționat de locuitorii Capitalei, mai ales după fabuloasa zi de 10 iunie 1944, va rămâne în memoria colectivă a bucureștenilor drept "Grupul Șase / Cu fetele frumoase / De la Tănase"! Capitolul 6 23 august
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
întregul episod (a se vedea acest text, publicat în Evocările prezentului volum, sub titlul Ultima misiune). Ce se petrecuse de fapt? Dan Vizanty fixează începutul întâmplării în primele zile ale lunii septembrie 1945, la câteva săptămâni după acea aterizare de pomină, cu Messerschmitt-ul 109, pe o singură roată. Tocmai își luase un concediu de o lună. În aviație se simțea deja intruziunea politicului, presiunile venite dinspre guvernul comunist care se înscăunase, la presiunile sovieticilor, în martie același an. Pe 6 septembrie
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
baraca nu e părăsită, nu puteau lăsa așa două mașini de scris, desigur, va veni cineva și mă voi lămuri. Dacă aș putea dormi!... Nu, frigul era mult prea mare, tremuram fără oprire, dinții îmi clănțăneau. Noapte grea, noapte de pomină, noapte de iad... Nu vroiam să mă uit la ceas, mi-era teamă că timpul mi se va părea că trece și mai încet. Cred că totuși, într-un târziu, am ațipit, desigur, oboseala nervoasă a biruit, dar n-a
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]