2,792 matches
-
Se cocoață, sau nu, undeva și începe să analizeze, să interpreteze ce vede. Să clevetească. Asta e cu totul și cu totul altceva. Vorba lui Dabija: "Drept e că nu prea se mai povestește. Se comentează." În vara aceasta am poposit iarăși în tihna poveștii. La Teatrul Tineretului din Piatra Neamț. Alt loc încărcat de farmecul pălăvrăgelii. Ca și Vîlcea. Istorii cîte și mai cîte nu s-au perindat pe acolo, care au făcut de mii de ori înconjurul lumii teatrale. Cred
Cucurigu! Boieri mari! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9012_a_10337]
-
semnul egalității între timpul operant pe tărîmul științei, cuantificabil, omogen, și cel trăit, pe care Bergson îl numește "sentiment interior al duratei". Un atare "sentiment" îl încearcă autoarea noastră în raport cu locurile pe care le străbate, cu vestigiile trecutului în fața cărora poposește, printr-o dublă ecuație, pe de-o parte considerînd că "geografia este mai ales istorie", pe de alta prin asumarea emoțională a istoriei, prin cufundarea ei în durata subiectivă, cea născătoare de "miraculos", de acel "Miraculos" pe care-l simte
Ana Blandiana și homo viator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9077_a_10402]
-
digresiunile, în care nimeni nu-i poate contesta conferențiarului talentul. Firește, nu e gluma groasă, ireverențioasă pînă la Dumnezeu față de bașibuzucii din redută, de la Coșbuc. Odobescu dă detalii, spune cîte tunuri Krupp erau în scenă, cine era generalul, unde au poposit cînd au poposit, și așa mai departe. O adevărată hartă militară. Geografia luptei năvălește printre plușurile Atheneului, deși mișcarea cam lipsește, înghițită de o erudiție confiscată, la rîndu-i, de patriotism. Secvența asaltului e detaliată pe ore și minute - avantajele istoriei
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
nimeni nu-i poate contesta conferențiarului talentul. Firește, nu e gluma groasă, ireverențioasă pînă la Dumnezeu față de bașibuzucii din redută, de la Coșbuc. Odobescu dă detalii, spune cîte tunuri Krupp erau în scenă, cine era generalul, unde au poposit cînd au poposit, și așa mai departe. O adevărată hartă militară. Geografia luptei năvălește printre plușurile Atheneului, deși mișcarea cam lipsește, înghițită de o erudiție confiscată, la rîndu-i, de patriotism. Secvența asaltului e detaliată pe ore și minute - avantajele istoriei recente... - punctînd momentele
Paralele inegale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9150_a_10475]
-
Marina Constantinescu Mi se pare că, uneori, prinși în rutina de zi cu zi, în cea a profesiunii, a vieții, nu mai poposim, nu mai revenim, mai exact, asupra lucrurilor pe care le considerăm cunoscute. Consumate. Împachetate. Filosofic, fizic, metafizic. Ni se pare, uneori, că descoperirile nu presupun decît noul, necunoscutul absolut și exclud reinterpretările, analizele proaspete, pline de voluptatea perspectivelor inedite, a
În căutarea actorului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9317_a_10642]
-
părintele Florea Busuioc, coleg de seminar cu bunicul, cu tataia, cum spuneam noi, pe urmă părintele Antipa Florescu, iar un distins preot. După aceea părintele profesor Paraschiv Dumitrescu. Asta când am ajuns mai departe. Și ultimul la care am mai poposit sub patrafir a fost părintele Niculăiță Cosma, din Humulești. Rudă cu Creangă. Căsătorit cu doamna Veronica, profesoară de matematică, o doamnă foarte distinsă. O mai văd rar, când mă mai duc la biserică la Precupeți. Era o ființă cu totul
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
de frecvența unor cuvinte. Nici adevărul, nici emoția nu pierd nimic. Nu prin asta este un autor sau un regizor cool. Ci, de pildă, prin forța și ludicul pe muchie de cuțit cu care mă determină să fiu atentă, să poposesc în poveste, în revolta lor, în vulnerabilități și teribilisme de tot felul, în felul în care lucrează cu actorii care să susțină lumea din text. Mă gîndeam ce diferență cosmică am găsit în jocul tînărului Cosmin Maxim. Dimineața îl văzusem
Totu-i vechi și nouă-s toate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9409_a_10734]
-
după ger, A-nceput ca să se vadă Câte-un ghiocel stingher Dintre bulgări de zăpadă. Iar din zarea argintie Peste dealul înspumat A-nceput de-acu să vie Câte-o pasăre în sat. „-Hai vecină, te trezește, Barz-n cuib a poposit!” Totu-n deal se dezmorțește; Zarzărul a-nmugurit! ÎN OGRADĂ LA BUNICI În vacanță, noi, cei mici Fugim iute la bunici, Ș în curtea lor găsim Câte nici nu bănuim. Un căluț pe lângă car, O găină pe cuibar. Lângă stup, un
Încercări literare by Rodica Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1222_a_1927]
-
administrației imperiale a voievodatului Serbiei și a Banatului Timișan între 1849-1859. Sfânta Elena ( Svata Helena) este cel mai vechi sat din Clisura Dunării.Se spune că baronul Iosif Magyary a fost cel care a convins primele 52 familii cehe să poposească pe aceste meleaguri în 1823, când Banatul de sud era nepopulat.Acest baron era patronul unei exploatări forestiere și pentru că avea mare nevoie de forța de muncă, acesta și-a trimis oamenii să recruteze muncitori cehi.Astfel că Țăranii cehi
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
zgîrcenie statistică frizînd puținătatea oligarhică și rafinamentul aristocratic. Altfel spus, dreptul la fericire nu este o chezășie că vei pune vreodată degetul pe ea, nici o instituție neputîn-du-ți garanta că, printr-o distribuire echitabilă și mulțumitoare, fericirea va ajunge să-ți poposească pe umeri. Fericirea cere să ai o fire înclinată spre trăirea ei, ceea ce e totuna cu a spune că funcția acestui sentiment nu se poate desfășura decît în prezența organului adiacent. Și abia aici intervine rolul teoriei. Așa cum orice funcție
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
încărcat de mister, de magie, de taine multiple. Cu cît experiența mea personală a prins cheag, cu atît dialogul cu cei de acolo, cu felul lor de a înțelege datul s-a nuanțat. În 1990, într-o vară fierbinte, am poposit, tihnit, prin acele locuri. Am simțit vibrațiile unui pămînt puternic, care mă accepta. Și pe care începeam să-l intuiesc, să-l iubesc profund, să-l înțeleg. Am fost inițiată cu tact și mi s-au deschis, rînd pe rînd
Prizonierat și alienare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9549_a_10874]
-
și suspinuri, a fabulosului de anvergură, spectacolul a avut și o altă miză. Pe care am înțeles-o mai tîrziu. Redeșteptarea urbei. A fost un clopot care a trezit conștințe și gusturi adormite. Interesant este că pe urmă, acolo au poposit, cu noroc, artiști la începutul drumului pentru care acest teatru le-a fost în mod clar rampă de lansare. Mă gîndesc la Radu Apostol și la Marius Manole. Mă gîndesc, apoi, la rolul lui Radu Afrim și al lui Victor
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
și Sturmer, pe urmă, expoziții de fotografie despre spectacolele din Festival, un fel de memorie în imagini, am pus în lumină teatrul făcut în pivnițe, poduri, alternativ sau mai știu eu cum, pe scurt INDIE, cum l-am numit, am poposit pe fenomene - Masca și Act - am făcut parteneriate cu Centrul Național al Dansului, m-am ocupat de traducători, de one man și one woman show-uri, am făcut un site, am mizat pe întîlnirile cu marile figuri de teatru de
Festivaluri, festivaluri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/7714_a_9039]
-
a lumii scară-ntreagă, dau prilejul unor largi ocoluri, în care Călinescu se prinde cu bucurie, ajungînd să pomenească nu doar de alți latini, bunăoară de Plaut, ci și de Shakespeare, Moliere, Petrarca, du Bellay, Schopenhauer, Eminescu. Ba chiar încearcă, poposit în literatura română, o filiație în toată regula, începînd cu Grigore Alexandrescu, căruia-i urmează Alecsandri, junimiștii, "micile economii" ale rentierilor lui Caragiale, Duiliu Zamfirescu, Coșbuc. Improbabilă ca acuratețe a comparației, lista lui Călinescu e imaginea unei speculații strălucitoare, a
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
de a pescui și de a se detașa de toate gândurile cenușii. Se Îndreptă de spate, făcu o mișcare de Înviorare și Își turnă un păhăruț din vișinata preparată În casă. Așezat pe scaunul de pescar, gândurile veneau leneșe și poposeau pentru scurt timp. Apoi, altele și altele... La un moment dat, Rică Olaru scutură ușor din cap și un zâmbet Îi apăru pe față și ...În suflet. Se văzu elev de clasa a VII-a care făcea naveta zilnic la
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
durea capul și toate gândurile erau ocupate de binefacerile butonului siclame. Își aminti scopul și misiunea sa În Maroc și că el reprezenta interesele statului român. O cafea dublă Îi schimbă starea, revigorându-l pe deplin și după micul dejun poposi În biroul directorului general. Acesta devenise un om amabil și Îi Întinse mâna Înclinându-se, Îl sărută pe obraji, apoi Îl bătu prietenește pe umăr și clipi din ochi cu căldură și complicitate. Întrebă ceva din care Ștefan Înțelese că
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
despre istorie, despre personalități, religie, legislație, tradiții și obiceiuri marocane. La Meknes au făcut un amplu tur al orașului, au admirat și s-au minunat la El Heddim, poarta Bab Mansour și la Kobt Souk și peste o oră au poposit la un hotel luxos, Riad Yacout care oferea cazare tradițională, Într-un cadru unic. Au mâncat, s-au răcorit cu ceai de mentă iar Ștefan a Întrebat dacă poate comanda o sticlă de vin. După ce a făcut un semn de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se auzea parcă geamătul butoaielor pline cu vin de soi...Alături ședea întredeschisă ușa ce da în cuhne... O măsoaie lungă, făcută din doi butuci ciopliți puși pe pari bătuți în pământ, îi aștepta pe cărăuși de fiecare dată când poposeau la crâșmă. N-o ocupa nimeni niciodată. Era „masa cărăușilor”...In rest, măsuțe joase, lângă care hodineau scăunele din lemn cu trei picioare, potrivite cu înălțimea meselor. Ca să poți apuca scăunelele, meșterul le-a făcut câte o gaură potrivită cu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dumitru se scărpina după ceafă... Măi băieți! Stiți la ce ne-am gândit noi tot drumul? La ce v-ați gândit, moș Dumitre? Tineți-vă bine, să nu cădeți! Mâine seară - adică la primul vostru drum spre târg - știți bine că poposim la Crâșma din drum... Ei, acolo avem să facem botezul vostru de cărăuși. Ii limpede? Ori ba? Ii limpede și nu prea, moș Dumitre - a raspuns Gheorghe Amnar. Adică cum: ați priceput și nu prea? Ce se întâmplă la un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
nu-i cu supărare. Dacă așa zici tu, așa să fie! și-a dat acordul moș Dumitru. Pufăind din greu, boii călcau resemnați glodul șleaului. Priveau în mocirla drumului cu ochii lor mari și blânzi. La Fântâna cu răchiți, au poposit mai îndelung. Drumul însă îi chema fără ostoire. Osteniți, cărăușii se poticneau, călcând glodul șleaului ca și cum l-ar fi frământat. Din când în când, se auzea câte un crâmpei de vorbă. Uite la moș Dumitru. L-o luat aproape pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
a spus, cândva, primul, niște vorbe: "A fost odată ca niciodată..." Și orice ar fi gândit un om, singur, fără s-o fi auzit de la alții, cuprinde o sămânță de adevăr. O sămânță de lumină, lângă care-i bine să poposim din când în când... (Crește lumina pe scenă. Intră Mama și Corul. Mama trage scaunul lângă "Leagăn", sub "Tei", se așază. Corul se așază în formă de semicerc. Textul Corului va fi distribuit pe interpreți sau pe grupuri de interpreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
loc poruncesc să-i taie capul. Fata mea, mare bucurie mi-ai făcut dovedindu-mi limpede cât mă iubești, așa că, înseninându-mă deplin, cată a mă muta în jâlțul cel alb, mai puțin ros decât celelalte două, pentru că mai rar poposesc într-însul. LINGUȘITORUL: Sunt, ca de fiecare dată, gata să te sprijin și să te port, Măria Ta. (Împăratul se mută, se așază din greu, satisfăcut. Sughite) Să-ți fie de bine, Măria Ta. LIMBUTUL: Să se deie semn din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
în preajma lor, nădăjduind îndreptarea lucrurilor. LIANA: Unde să mă duc, înțeleptule prieten? În țara lui Hulpav-Împărat, sau la Zarvă-Împărat, sau la Lehamite-Împărat? Le știi, și lor și celorlalți, năravurile și apucăturile... POSACUL: Să treci, domniță, de hotarele lor, și să poposești tocma în țara lui Gând-Împărat. Să te oprești la pragul lui și, fără a arăta cine ești anume, să ceri milă și ocrotire, ca o orfană sărmană, rătăcită în lume. Să te porți cuviincios, așa cum ți-e firea, și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
s-a rugat, și-atâta s-a milogit că s-a înduplecat Cel Prea-Milostiv și i-a dat slobozenie să se pogoare între oameni. Ba zice-se că i-a dat și puterea de a face minuni pe unde-a poposi. (Uimire manifestă a celor doi. Ucenicii se ridică ușor și par a trage cu urechea, interesați.) PAFNUTIE: Mare-i minunea Ta, Doamne! HABACUC: Iaca, pun rămășag cu oricine că numai pozne o sa facă. PAFNUTIE: Încalte să-i fi dat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
o dea jos. Ăsta, destul de plictisit pentru că fazele se derulau neutru la vreo 80 de metri de el, jocul era în cu totul altă parte, se simțise flatat de solicitarea ghimizdrocului și se cocoțase, dăduse „bicla“ ăstuia jos, totuși mai poposise o țâră la înălțime să mănânce niște prune. Și a fost o fază de zece puncte, cum, vreme de aproape un minut, Castravete, scăpat pe contraatac, alerga, noi urlam la Alin Ciobanu să se ducă naibii în poartă, ăsta cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]