1,462 matches
-
departe hotelul Plaza? -Nu, nu este, vă duc până acolo. Victor îl privea pe Andrei prin oglindă, un zâmbet complice apăruse pe fața lui. Am ajuns! Victor a coborât din mașină, apoi cu un gest elegant de respect a deschis portiera din spate. Andrei a coborât, având întipărită pe față semeția unui om important. A intrat în hotel, urmărit de privirea prietenoasă a patronului. A urcat scările, care duceau la etaj, apoi discret a bătut în ușa cu numărul 69. Cum
CĂLĂTORIE NETERMINATĂ VI de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385341_a_386670]
-
tine și Florin. Cred că este bine să nu se știe că ne cunoaștem. Voi veni eu la tine. Dar înainte vorbim la telefon. Femeia l-a sărutat în fugă pe obraz, apoi a coborât din mașină, înainte de a închide portiera s-a uitat languros la Mihai: -Vrei să urci? Mihai a mângâiat-o pe mâna care ținea ușa deschisă: -Nu, mâine am câteva spețe grele și vreau să revăd dosarele. Aștept telefonul tău! Noapte bună! Sărut mâinile! Puțin nervoasă că
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
-Vrei să urci? Mihai a mângâiat-o pe mâna care ținea ușa deschisă: -Nu, mâine am câteva spețe grele și vreau să revăd dosarele. Aștept telefonul tău! Noapte bună! Sărut mâinile! Puțin nervoasă că a fost refuzată, Mihaela a trântit portiera. Mihai a pornit mașina și s-a pierdut în noapte. Femeia a rămas nemișcată până când luminile bolidului nu s-au mai văzut. A doua zi după ședințele de la instanță, a plecat spre Căminul de Copii. Cum l-a văzut secretara
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
culoare bleu-deschis, pantaloni gri-cenușiu, pantofi negri , pe cap nelipsita pălărie cu borurile potrivite; după ce a pulverizat puțină apă de colonie pe corp, a ieșit pe ușă, hotărât să meargă pe jos până în stația de taxi. În fața ușii de la intrare cu portiera deschisă la mașină, îl aștepta Victor: -Vă așteptam, bună dimineața! -Bună dimineața! Eram hotărât să merg pe jos, însă faptul că m-ai așteptat, contează pentru mine. Mergem în centru, nu am o destinație ... Citește mai mult De dimineață când
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
culoare bleu-deschis, pantaloni gri-cenușiu, pantofi negri , pe cap nelipsita pălărie cu borurile potrivite; după ce a pulverizat puțină apă de colonie pe corp, a ieșit pe ușă, hotărât să meargă pe jos până în stația de taxi. În fața ușii de la intrare cu portiera deschisă la mașină, îl aștepta Victor:-Vă așteptam, bună dimineața!-Bună dimineața! Eram hotărât să merg pe jos, însă faptul că m-ai așteptat, contează pentru mine. Mergem în centru, nu am o destinație ... XIX. CĂLĂTORIE NETERMINATĂ V, de Ionel
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/385353_a_386682]
-
așteaptă în întuneric.... Momentele lungi de așteptare îl scoteau întotdeauna din răbdări,însă se înarmase cu voință. Și dacă vrei neapărat să reușești trebuie tenacitate,dar și răbdare multă. Mai ales, atunci când te arunci cu capul înainte.... Aude ,în sfârșit ,portiera deschizându-se . „ Acum e-acum ! ” - Hai cu tata ,că te ducem parte, glumește șoferul șugubăț ,ce n-are nicio grijă. Nici măcar grija că portbagajul este plin. Un sfert de cheie și breakul se pune în mișcare . - Ce naiba zdrăngăne așa ? se
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
scurt și toate temerile sale se închid. Iar speranța prinde din nou viață. Simte cum mașima urcă rampa și-apoi se-nvârte la nesfârșit printre surorile ce-o așteptau tăcute și cuminți în cala vaporului imens. Motorul se oprește iar portiera ,deși nu e trântită, face un zgomot surd ,amplificat de ecoul spațiului închis în care se găsește. Mai trec vreo două ore în care Daciile, absolut noi, își găsesc locul predestinat pe care să îl ocupe. Ș-apoi,doar întuneric
VIATA LA PLUS INFINIT (5) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1797 din 02 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383205_a_384534]
-
mașinii. După câteva minute se auzi clar zgomotul puternic al motorului iar când mașina ajunse aproape de tabără, toți membrii familiei stăteau în așteptare. Se opri aproape în același loc în care se oprise Marcel Charrière și bărbatul de la volan deschise portiera, întrebând pe un ton grăbit: — Cât e de când au plecat? bălmăji într-o franceză stricată. Gacel Sayah îl privi oarecum derutat, se întoarse spre frații săi, ca și cum vreunul din ei ar fi putut să-l lămurească de ce nou-venitul nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pentru zece litri de apă este un bandit și aici, și în China... Și urcă-te dracului în mașină, sau te las jos! Îl așteptă pe celălalt să urce și apoi se îndreptă spre partea din spate a jeepului, deschise portiera, scoase un bidon de ulei și, cu el în mână, se apropie de gura puțului. Fără să-și ia ochii de la Gacel, cu arma în mână, fără piedica trasă, deșurubă capacul și începu să toarne uleiul, care clipoci înfundat treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cameră. Aduce încă o porție de cocaină și închide ușa cu mișcări stranii, de parcă aceasta s-ar putea prăvăli peste el. Cineva a stins becul din tavan. În cameră e aproape întuneric. În lumina slabă și tremurătoare a luminării, între portieră și dulap, stau înghesuiți Nelly și Zander. Stau cu gâturile întinse. Nelly are gâtul strâmb și-și ține capul într-o parte; mi se pare că tocmai din direcția aceea vin spre noi șoaptele amenințătoare ale camerei întunecate. Ochii lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sfârșit putea să câștige niște bani pentru ai lui. Nu-și făcuse nici un moment iluzii că va primi o mașină nouă, dar nici chiar așa. Îi dăduseră o vechitură de camion din care numai nu curgeau tablele. Arăta jalnic, nici măcar portiera de la șofer nu se închidea ca lumea. Două belciuge sudate țineau un lacăt minuscul. Odată acesta scos, ușa atârna liber în balamale. Pentru a o menține închisă în mers, trebuia să o blo cheze cu o șurubelniță. În ziua aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nici un rezultat, așa încât renunță. Știa că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să descarce complet bateria și, abia atunci să vezi distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară se făcuse noapte de-a binelea. Cerul senin de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu vine acasă. Nu, mai bine pleca acum, în cel mult două ore putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des, semn că nu avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
oltene, tu ești turc? rosti molcom Mureșan care stătea alături de șofer. N-ai auzit ce a spus șeful? Mergi mai domol! Vrei să ne nenorocești? Unde te grăbești așa? Agentul șef se ținea crispat cu mâna de mânerul de deasupra portierei și nu-și desprindea privirea din față. Deși vorbise cât se poate de calm, ceva în vocea lui fusese destul de convingător, pentru ca Vasilică să reducă semnificativ viteza. Trecuseră de un muncel și acum coborau panta destul de mare spre o porțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pentru că mie mi se pare că ceva nu este în regulă. Cam asta-i tot, mai multe nu știu să vă spun. Abia am ajuns și noi. Pop clătină din cap după care se apropie de camion, încercând să deschidă portiera din dreptul șoferului. E încuiat! îi spuse Drăgan. Am încercat și noi s-o deschidem ca să vedem dacă nu cumva băiatul se află înăuntru. Și? se interesă Pop. Este? Nu! Ne-am urcat pe scară și am privit pe geam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
un ofițer de poliție de la Iași. E detașat la noi să ne ajute la cercetări. Păi, ce să facem? întrebă ușurat Drăgan. Trebuia să ne asigurăm nu-i așa? Toma dădu din cap nemulțumit și se apropie și el de portiera închisă. Simion Pop se dădu lângă el și îl întrebă șoptit: Ce te-a apucat? Drăgan este directorul adjunct de la Pinforest. Ceilalți sunt șeful de coloană și șeful de exploatare. adăugă el, arătând spre cei doi bărbați care stăteau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-i așa? N-am încotro! spuse calm Cristi. Până nu ne lămurim ce s-a petrecut aici, trebuie să luăm în calcul toate variantele! Pop dădu a lehamite din mână. Îi era ciudă pentru că se repezise ca un începător la portieră și atinsese cu mâna liberă suprafața cromată a mânerului de metal. Puștiul, pentru că în sinea sa așa îi spunea tânărului său coleg, avea perfectă dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase ca să stabilească ce se întâmplase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
-te și spune-i șefului că trebuie să mergem acolo! Poate se lipește de mașina cu care au venit cei de la Pinforest. Rămas singur, Cristi se apropie de cabină. Scoase din buzunar o batistă și încercă și el să deschidă portiera. Se chinuia inutil pentru că orice amprente ar fi fost acolo, fuseseră deja șterse de cei ce încercaseră asta cu mâinile goale înaintea lui. Se ridică pe scara îngustă și privi înăuntru pe geam. Nu se vedea nimic neobișnuit acolo. Lăsați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
față. E un dispozitiv universal care se potrivește la toate încuietorile auto. Toma sări jos de pe scară și îl invită pe Voicu să se apuce de treabă. La a treia încercare, acesta reuși să rotească butucul din mâner și deschise portiera. Curios, polițistul îi ceru lui Voicu să vadă și el scula pe care acesta o folosise. Deși în activitatea lui văzuse destule instrumente folosite de spărgători, dispozitivul lui Voicu era o noutate. Eu l-am inventat! se lăudă mândru acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
mâna pe ea. Pe loc, ar fi putut spune cel puțin trei nume de infractori dispuși să dea oricât numai să intre în posesia ei. Înapoie șperaclul după care își trase pe mâini o pereche de mănuși subțiri. Apucă mânerul portierei, puse piciorul pe scară și se urcă în cabină. Așezat pe scaunul șoferului, Cristi încercă să înțe leagă ce se petrecuse cu o seară în urmă acolo. Și aici, totul era în ordine, chiar prea în ordine, se gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
din material plastic sclipeau din cauza siliconului cu care fuseseră lustruite. Deschise capacul torpedoului și privi înăuntru. În afară de o folie din țiplă în care era talonul mașinii era gol. Chestia aia... se întoarse el spre Traian Voicu care rămă sese lângă portieră și îl privea curios, se potrivește și la contact? Nu. M-am ferit să fac așa ceva. Nici nu am încercat măcar, răspunse grăbit șeful de coloană. În timp ce vorbea, Toma coborî parasolarul verificând dacă nu cumva al doilea rând de chei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu ajutoare și își recupera mașina. Toate bune și frumoase, agent, spuse Cristi, numai că raționamentul tău are o mică hibă: după cum ai observat și tu, camionul nu era defect. Mda! Câteva minute, în mașină domni tăcerea. Cristian coborâse geamul portierei și privea concentrat marginea drumului. La fel ca și mai devreme, lângă camion, nu căuta nimic anume, dar era atent la orice detaliu. Pohoață conducea încet, așa cum îi ordonase inspectorul. Dădea din cap, șoptind încet în barbă. Cu cine te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de căldură îl cuprinse brusc și, respiră apoi dintr-o dată ușurat. La mai puțin de o sută de metri în față, tras pe marginea drumului, își văzu autoturismul. O luă la fugă într-acolo căutându-și cheile în buzunar. Deschise portiera și se prăbuși pe scaunul din spatele volanului. Cu mișcări precipitate introduse cheia în contact și o răsuci până la capăt. Avu o strângere de inimă la gândul că motorul nu va porni dar un zâmbet larg îi lumină fața când îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o dădu el pe glumă. Hai, fii serios! Bine, mă dau bătut. Și totuși este ceva, pardon cineva acolo, se încăpățână inspectorul. Bineînțeles că este. Doar am mai discutat asta. Ah, da. Uitasem. Hai, să mergem! spuse Ileana supărată, deschizând portiera și coborând din mașină. Te-am rugat să nu mai faci bășcălie. Își luară din portbagaj ceva de mâncare și niște apă. Proviziile le așezară într-o gentuță mică de umăr pe care Ileana o dosise printre celelalte lucruri. Toma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se întoarcă dar femeia îl luă de braț, trăgându-l afară din casă. Ieșiră din curte și porniră la vale pe ulița prăfuită spre locul unde își lăsaseră mașina. 18 Mă calcă pe nervi bătrânul ăsta, rosti Cristian trântind portiera. Așează-te la rând! Nici eu nu-l simpatizez din cale afară. Însă va trebui să colaborăm cu el, dacă vrem să punem capăt grozăviilor care se întâmplă acum. Draga mea, n-am nimic împotrivă să lucrăm împreună la rezolvarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]