3,816 matches
-
capilare. Pe moment am fost dezamăgită. Îi știam doar toate desenele cu care ornase pereții, dușumelele, sticlele, cutiile, dar nici unul nu aducea cu cel din carte. Da, mi‑am zis, până și ei pot greși. Apoi, terminând de copiat uriașa portocală cojită, citind ultimul alineat, am scos un țipăt. M‑am trezit lac de sudoare. Atunci m‑am apucat să‑mi notez tot ce‑mi aminteam din acel vis... Știți ce scria În acel ultim alineat? Că D.M. se apucase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
totodată, de ploaia de complimente ce se abătuse asupra lor din gura gazdelor, un tir fantastic, copleșitor, imparabil, o ploaie de amabilități, un izvor nesecat, inepuizabil, grindină. În timpul acesta, Nina servi tort cu frișcă, banane și ananas, și lichior de portocale și după cum lăudau gustul, aroma, finețea, forma, Carmina înțelese că acele bunătăți fuseseră preparate chiar de mâna mai vârstnicei lor musafire. Femeia venise în casa profesorilor Alexe să le ceară sprijin. Fiica, tânăra elegantă și rezervată, cu un aer de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la Larisa, la chipul ei bosumflat, somnoros, la felul cum îl va adulmeca, la felul cum o va găsi mai apoi în pat, ghemuită, ascunzându-și între mâini și genunchi pântecele, pântecele în care, pumnul de rod, mare cât o portocală acum tresaltă în transformări permanente, automate, o nebuloasă difuză, acumulând, proliferând din interior, acaparând spațiu, celula pirat ce întinde nenumărate tentacule către filoanele dătătoare de hrană, de oxigen, o fortăreață devoratoare, feroce, de neînvins, prin marele sistem de apărare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mai știe ce trebuie să înțeleg, ce Dumnezeu trebuie să înțeleg, nu mai pot, nu mai pot, nebunii orașului ies din pământ și asfaltul e moale de la căldură, o bătrână vrea bilete la Loto, unul mănâncă sticsuri și bate după 3 portocale la fel, 3 figuri la fel, fac drumuri inutile și sunt un extraterestru mutant, creierii mi se topesc în cap și mi se umflă, am ochelari pe nas și nu suport nici lumina, nici lumina verzuie din lentile, nici căldura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
am gandit deja, veni răspunsul lui Adrian. Mă prind. Șam făcu ochii cât cepele: — Ce face? Asta tot încerc să-ți explic. Am luat hotărârea asta în timp ce eram la WC. Mă prind. Eleanor, care aducea pe o tavă suc de portocale și pahare, auzi aceste cuvinte în timp ce intră pe ușă de la bucătărie și rămase stana de piatră. — Ah! exclama Șam, prins pe picior greșit de anunțul lui Adrian. Păi, e grozav! adaugă el, aruncând o privire neliniștita către Eleanor, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
închiși. În văzduh se auzea vuietul unui avion. Adrian intra pe ușă dinspre bucătărie, tot într-un halat de baie alb, flaușat, si cu slapi de cauciuc în picioare. Aducea o tavă pe care erau o cutie cu suc de portocale și două pahare. Privi spre Fanny în timp ce așeza tavă pe o măsuță. — Cum te simți? o întreba el. — În culmea fericirii, răspunse Fanny, deschizând ochii. Pe mine, una, m-ați convertit. — Atunci e bine, zise el, turnând două pahare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
pahare. Privi spre Fanny în timp ce așeza tavă pe o măsuță. — Cum te simți? o întreba el. — În culmea fericirii, răspunse Fanny, deschizând ochii. Pe mine, una, m-ați convertit. — Atunci e bine, zise el, turnând două pahare cu suc de portocale. — Ați avut perfectă dreptate, spuse Fanny. E mult mai confortabil în pielea goală. Adrian zâmbi satisfăcut. — Acum ar trebui să bei ceva, ca să înlocuiești fluidele pierdute, o sfătui el, întinzându-i un pahar cu suc. — Mulțumesc, zise Fanny, săltându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
comune, informe, care Îngloba indiferența glacială a doamnei de lângă geam, zâmbetul vag al lui Flavius-Tiberius, somnul soldatului, consternarea domnului În vârstă și bucuria perplexă a adolescentei. Compartimentul avea ecou, multiplica Întrebarea și adolescenta aduse amănunte În sprijinul miracolului. Am văzut portocale. Erau și câțiva negri. Aha! E clar! se auzi aceeași voce, cu un timbru de acum inconfundabil, era un tren diplomatic, cu negri de-ai noștri. Cine se mai mișcă cu mașina pe o vreme ca asta? Mai ales când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
durerea care Îi străpunse la un moment dat glezna. Ridică manșeta pantalonului și descoperi conturul neregulat al unei pete roșii, stălucitoare. A intrat În casă ascunzându-și chipul În crengile Înflorite ale vâscului. L-au Înfipt Într-un morman de portocale și l-au Împodobit cu câteva globuri, apoi l-au privit În tăcere. Alături, televizorul cu obișnuita fugă de imagini. După Înfățișare, Petru putea fi orice: funcționar la ADAS, măcelar, aruncător de suliță, șofer de taxi, inginer silvic. După felul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
convingerea secretă că ea putea fi reluată a doua zi. La ușa liftului, Grațian l-a Întrebat: Ai tăi cum o duc? Bine, a zis el fără să stea pe gânduri. De atunci au trecut 4 ani. 23. Luă o portocală și Începu să o curețe. Încet, cu metodă, surd la ritmul solemn al imnului care anunța sfârșitul avântat al unei alte zile fără noimă, fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
fericit că ține Între degete fructul acela catifelat ce păstrase doar pentru el parfumul unei lumi altfel inaccesibilă. Domnul Moduna sforăia Încetișor cu mâinile Împreunate pe burtă. Doamna Moduna Își privea fiul cu Încântare. Puțin Îi păsa că acesta curăța portocala ca pe un cartof. Teancul de farfurii puse la spălat În chiuvetă spunea oricui că petrecuseră o seară foarte agreabilă, chiar dacă exagerat de tăcută. De ce nu l-ai trezit? Pentru că doar În somn ține regim. Dar, nu-ți face grji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
iar fructele, din țară ori import, nu lipseau de la masă. Gheretă oftă. Îl vedea pe Cain stăpân peste câteva hectare de portocali, lipind cu mâna lui etichetele pe care scria: Domnului Wenczel Horacsek, România, etc. Expediate “par avion”, lăzile cu portocale vor ajunge la timp sub bradul de Crăciun al slovacului. Când ești majoritar În țara ta, n-ai cum să te bucuri de solidaritatea minoritarilor de care, pe bună dreptate, se face atâta caz. Viața e plină de ciudățenii. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
a cuiva care Îi călca pragul putea fi legată doar de amintirea comerțului insalubru cu legume și zarzavaturi al lui Brândușă, gestionarul de odinioară al acestui spațiu și actualul proprietar al „Gostatului” de lângă podul Monetăriei, unde vindea de-a valma portocale și tricotaje, vinuri și detergenți, mezeluri și aspiratoare, gumă de mestecat și televizoare. Acum că sunteți patron În tranziție spre economia de piață, v-ați putea schimba firma, domnu' Brândușă, i-a sugerat Într-o zi un client mai perspicace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
rolele. Pentru știri, se servea de un Vef adus de la ruși În schimbul a două perechi de bascheți. Deși nu Își dăduse Încă bacalaureatul, Grațian era acceptat fără nici o rezervă de boema care frecventa barul din Piața Carolina. Un suc de portocale și 50 de Martell, domnu' Arpi, zise Grațian după obișnuitele formule de salut. Întâmplarea făcea ca și acum să stea la aceeași masă. Atâta doar că În scaunul său de atunci era cuibărită acum Iolanda. În gând, el Îi zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Martell, coniacul oamenilor subțiri. Subțiri cât se mai poate, domnule Arpi, hic et nunc, zicea latinistul, socotindu-se și el cu modestie printre aceștia, chiar dacă băutura preferată era vodca Krepkaia. Sucul era natural, chiar foarte natural, judecând după pulpa de portocală ce i se lipea de dinți. Vedea și el cum arată un bar adevărat, select. Rivaliza după părerea filozofului și a latinistului, cu cel de la Melody sau Conti, În vremurile bune ale Clujului lui Zoli Ivansuc, Marcu, Mateianu. Ce vremuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
neîmpliniți, Grațian era autorul unui monument și fusese pe punctul de a câștiga două sute de lei. Net. Îl privea cu admirație. Avea cu patru ani mai puțin decât acest nou Michelangelo care, iată, Îi făcuse cinste cu un suc de portocale la barul din Piața Carolina. Când va avea el vârsta lui Grațian, acesta va fi un artist de renume internațional. Așa vedea el viața pe atunci. Și nu avea nici un motiv de Îngrijorare În privința desfășurării ei Întocmai. 17. Fiecare Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
curte. Greier? O spunem într-un glas, ca persoanele care au trăit mult împreună și-și urmăresc involuntar gîndurile. Într-un fel oarecare am și trăit mult împreună. Ne-am jucat, verile, cu argila din malul iazului; am împărțit prima portocală. "Dă-i și ei! Nu mănînc dacă nu mănîncă și ea". Venirea în Dorobanț m-a făcut să-mi amintesc leit-motivul copilăriei noastre: "Nu mănînc dacă nu mănîncă și el". E ca atunci cînd dau (prin sertarele mele e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
tot am învățat ceva: mi-a transmis sila de sacul cu bani capitalist, de scopurile materiale scuzînd mijloacele), mă împrumutam să le fac rost de bunătăți. Patrick întîmpina cu lehamite toate gesturile de gazdă binevoitoare. "A, Pepsi!" Prefera Cola. "A, portocale!" Prefera mandarine. În tandem, și lui Brăduț îi puțea orice era românesc. Pîinea era acră (și era), cărțile erau tipărite pe hîrtie proastă (și erau), albumele de artă erau infecte (și erau). Nu mai vedea din România decît zăbrelele închisorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
nu poți conta decât după asfințit, lumina soarelui, desigur, nu-l va ucide, dar îi va face foarte rău. E verișor cu Vârcolacul, amândoi consumatori de sânge; cu vârsta s-au lăsat amândoi de "băutură". Acum beau amândoi suc de portocale sub clar de lună, pentru purgație. Poveștile lor sunt dintre cele mai năstrușnice. Locuiește cu Lamia, prietena lui indiană, cu care împărtășea odinioară plăcerile sângelui. Femeia aceea foarte slabă și albă la față ca o mască, care stă pe prispă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
una de sirenă, cealaltă de iguană: o reptilă și o mutantă acvatică. Și, ca un făcut, și legumele se uniră pe tarabe, acum hibrizi de struguri cu măsline, pepeni din care țâșneau castraveți, jumătate roșii, jumătate mere, cartofolămâi, perecepoase, țelineconopidate, portocale cu țepi, pătrunjel cu frunze de dafin, dar și pubele lătrătoare, cărămizile clădirilor aveau ochi de pisică, antenele parabolice cu pistil făceau fotosinteza, astfel că pe ecranele TV ale taximetrelor, în loc de meciuri de fotbal, se transmitea schimbul de energie dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
între gumă și coca cu chintalul, în rafturile magaziilor de alimente tronează preparate: șobolani tocați în mațe de porc, găini bolnave, moarte prin refrigerare, câini jupuiți în loc de miei la colțuri de stradă, struguri din import cu gust de țâță bătrână, portocale grecești injectate cu ură, brânză închegată cu aracet, bere în butoaie de inox cu spumă de la pisoarul cârciumilor poiana lui Iocan din Moromeții, unde se discută dimineața fotbal, după amiază fotbal, iar seara consumatorii fideli se droghează în fața ecranelor TV
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
cutia de scrisori, fără a-i observa pe cei doi indivizi care o priveau insistent. Se întoarse în casă și încuie ușa cu cheia. Respirai. Mă întinsei la loc în pat. Sigrid aduse un platou. -Pâine prăjită cu dulceață de portocale, e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană de cafea, îi oferii o felie de pâine prăjită pe care o refuză și gustai dulceața plină de coji de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
e bine? Dacă nu, dau o fugă la brutărie să cumpăr brioșe cu stafide. -E perfect. Îi turnai o cană de cafea, îi oferii o felie de pâine prăjită pe care o refuză și gustai dulceața plină de coji de portocală. -În mod evident, prezența mea nu te-a împiedicat să dormi, spusei. -Nici pe dumneata. -Ai ieșit să aduci corespondența. Acum, nu ne mai arătăm în partea dinspre stradă, bine? Nu uita de hotărârea de aseară. Ridică ochii spre cer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
fi rîs în nas, i-ar fi spus să-și ia picioarele la spinare, să lase glumele proaste, că așa ceva nu este posibil. Un an, cinci, zece, mai mult? Cît din viață își irosiseră? Angelina gustă prima o felie de portocală cu frișcă pe care o purtă puțin prin gură înainte s-o înghită. — Ce nu mi-a plăcut de la bun început legat de ele, zie Roja, a fost că s-au acrit imediat ce le-am făcut lipeala cu Părințelul și
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
pot îngrijora. Ce este cu adevărat relevant nu este incidentul în sine, ci reacția noastră la acesta. Indiferent ce s-ar întîmpla, numai tu poți decide dacă acest lucru îți afectează sau nu identitatea. Să ne imaginăm că avem o portocală. Ce vom obține dacă o vom strivi? Ce întrebare cretină" vei spune tu, "bineînțeles că suc de portocale". Dar ce s-ar alege de aceeași portocală dacă o vom zdrobi? Suc de portocale. Dar dacă o izbim de perete? Tot
Calea spre independenţa financiară. Cum să faci primul milion de dolari în şapte ani by Bodo Schäfer [Corola-publishinghouse/Administrative/903_a_2411]