1,337 matches
-
au permis poliției, prin respectarea unor proceduri stricte, deschiderea seifurilor găsite pentru depistarea cât mai rapidă a proprietarilor și urgentarea returnării bunurilor salvate. În plus, poliția, dar și persoane particulare au descoperit în zona de dezastru un număr mare de portofele, poșete și genți din care au putut fi recuperate în jur de 1,3 miliarde de yeni (peste 17,5 milioane de dolari). Mai mult din 90 la sută din proprietarii acestora au fost identificați, astfel încât ei și-au putut
Circa 5.700 de seifuri bancare găsite în zona devastată de cutremur în Japonia () [Corola-journal/Journalistic/59853_a_61178]
-
diversității? Cu ce să-ți umpli pustiul cotidian al îndestulării generale? Dacă averile și renumele se deosebesc aici, în Occident, fără jenă, nu e mai puțin adevărat că ele nu dau naștere niciunui contrast ori rupturi în planul mentalităților. Grosimea portofelului ne diferențiază și ne desparte, mediocritatea ideilor ne adună la loc. Ce deosebire mai poți face, oare, între un proprietar avut, un patron falimentar și un șomer? Chiar de ar intra cu toții în vreun partid comunist, idealurile lor ar rămâne
Arta posibilului și inconștientul politic by Andrei Vieru () [Corola-journal/Journalistic/3837_a_5162]
-
nu te scuipă în ochi. Elev și chiar student mă bătusem nu o dată cu ei. Ultima oară se întîmplase la școala de ofițeri cu un ins care chiar de la venire nu încetase să mă provoace: îmi fura ciorapii, îmi căuta în portofel chiar sub ochii mei și îmi lua bani, pe care mi-i flutura pe sub nas și bineînțeles că nu mi-i mai dădea înapoi, spre râsetele celorlalți. Raportai comandantului care îmi rânji disprețuitor să ne lăsăm de glume de-astea
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
brațe și mă duseră, în timp ce unul cu puternic accent unguresc mă sfătui binevoitor: ridică mâinile pentru percheziție. Le ridicai, dar nu la perete, mă percheziționară ,îmi reținură actele, biroul populației și carnetul de universitar, și după ce se uitară bine în portofel, îl aruncară pe masă. Ungurul rămase lângă mine, iar ceilalți doi începură să se plimbe prin hol...Uite cum stau boierii ăștia în vaste apartamente,. în timp ce muncitorii se înghesuie câte trei familii în trei odăi", rânji căpitanul. La acest subiect
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
povestească, generalul despre bătălia de la Kursk, subsecretarul și ziaristul bîm-bîm, cîrnați! Ia spune, bă și tu, ceva, îmi zice mie. Și-mi aduc eu aminte de-un necaz, cum am pierdut eu odată, și pe urmă l-am găsit, un portofel. Nu vă spun, dom' profesor, mi se adresă el mie, cum m-au ascultat! Tăcuți, serioși nu m-a întrerupt nici unul! Și zice ziaristul: dacă ași fi în libertate, mă Vintilă, ași face din tine un povestitor balcanic - și a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dar Vintilă nu confirmă. "Păi spune-ne și nouă, Vintilă, zise Bacaloglu, cu semeția sa flegmatică, și rânji cu gura lui de babă, în timp ce peste ochi îi coborâră, ca niște obloane, pleoapele, cum ai pierdut tu și ai găsit un portofel!" Naiv, Vintilă râse iar și dădu din umeri cu ceva din orgoliul artiștilor, cărora orice li se întîmplă trebuie să fie interesant: Păi nu mai știu!" Atunci nu ești scriitor Vintilă, susură iarăși Bacaloglu, scriitorul are memorie, domne, ține minte
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
leafa ta să faci ce vrei cu ea (era vânzătoare la "Dermata", acum e la un chioșc de pîine), banii mei au o socoteală, comerțul are legile lui, nu te băga. Se făcea că n-aude! Da' unde să pun portofelul? Pe urmă mă-sa! Toată ziua-bună ziua se invita la noi la masă! Alo! Eu dacă o mai văd pe-asta pe-aici, te trimit la ea. Eu nu m-am angajat să-ți întrețin ție familia! Cum, dar e
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
astea care ziceți dumneavoastră caută oameni mari, dom' profesor, care le dau bani, le cumpără garsoniere, apartamente, bijuterii... Or, ăsta ce să-i dea ei, Petrache? Un șofer! O masă, două la "Hailaif" și pe urmă, cîn, uită-te în portofel, că nu mai ai nici un chior. Or, el a trăit cu ea câteva luni... Era profesoară de pian, nu cum ați putea crede, vreo flușturatică, vreo besmetică... După câteva luni, Petrache nu prea mai arăta el așa de mândru. Râdeam
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Raluca Poate că ai observat că persoanele prospere au o relație specială cu banii, pe care au dezvoltat-o astfel plecând de la modul secret în care îi privesc. Și dacă până acum ți-ai stors creierii fără niciun rezultat în portofel, iată ce sunt banii și cum trebuie să-i privești. S-ar putea ca povestea de mai jos promovată de mindpowernews.com să-ți schimbe în totalitate credințele și valorile în legătură cu banii: „Cei mai mulți dintre oameni cred că mă cunosc. Însă
Cum trebuie să gândești despre bani ca să vină la tine. Povestea unei bancnote by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64832_a_66157]
-
ca povestea de mai jos promovată de mindpowernews.com să-ți schimbe în totalitate credințele și valorile în legătură cu banii: „Cei mai mulți dintre oameni cred că mă cunosc. Însă nu mă cunosc. Nu sunt ceea ce cred cei mai mulți oameni. Nu sunt hârtia din portofelul tău sau monedele ce zornăie în geantă. Și nu prea rămân în contul tău din bancă sperând că voi fi folosit într-o zi. Nu mă poți vedea, simți sau atinge. Sunt o idee. Sunt energie. Nu sunt nici bun
Cum trebuie să gândești despre bani ca să vină la tine. Povestea unei bancnote by Badoiu Raluca () [Corola-journal/Journalistic/64832_a_66157]
-
cu zăpadă în păr, înfofolită într-o pufoaică, cu o căciulă colorată pe cap și un fular mov la gât. - Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata. - Păi, nu știu, domnișoară... Ninge, nu vedeți? - Și ce, zise fata speriată, nu mai circulă trenurile? - Știu eu... - Dar trebuie să ajung astăzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
pe sâni, prin tricou. O ating și în alte locuri, o fac să tremure, să geamă, să respire altfel, să vrea. - Tu sus, zic, ea fiind deja deasupra mea. - Prezervativ? întreabă. - N-am, mint eu. De fapt, am unul în portofel, dar nu vreau să-l folosesc. Nu vreau... Nu iei pastila aia? o întreb. - Ba da, dar... nu încheie propoziția. - Înțeleg, spun, dar, vezi tu, nu am cum să-ți dau vreo boală. Nu am de unde să am așa ceva. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Te înțeleg, zise Mathieu - și chiar citeam ceva ca un fel de tristețe sau compătimire în ochii lui, dar regulile sunt reguli, trebuie urmate, n-am ce să fac... - Stai puțin, am zis scoțând un teanc de bancnote dintr-un portofel. Uite, am aici unșpe mii de euro. Crezi că s-ar putea aranja ceva? Mathieu privi împrejur asigurându-se că nu ne vede nimeni, după care luă banii și și-i îndesă în buzunar. - OK, zise, cred că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
îl trăgeau de coadă, dădeau cu un băț în el, îl aruncau în fața unor maidanezi osoși, iar îl trăgeau de coadă etc. Nasol lucru. Îmi era clar că trebuia să intervin. Mi-am pus pardesiul, am înfundat în buzunare cheile, portofelul, șase pachete de țigări și două brichete și am pornit pe scări în jos. Locuind la etajul unu, am ajuns în stradă în doar patru minute. Copii erau tot acolo, pisoiul și el. Joaca lor imbecilă continua. Îi cunoșteam pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
devin din ce În ce mai imaginari: acordurile migălite și ostenitoare care le stabilesc valoarea se schimbă mai repede ca gîndul. Bine, gîndi Diavolul. Se apleacă afară pe fereastra cabinei proiecționistului și Într-o clipită face să se evapore conținutul buzunarelor și poșetelor publicului. Portofelele, banii, cărțile de credit, actele de identitate, PDA-urile, mobilele, pagerele și cheile, toate dispărute. Toți se simt mai ușori. Se foiesc pe scaune, fără să-și dea seama că au fost buzunăriți. Voci din mulțime: „Dar valoarea artei este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
și este la fel de bună peste tot În lume unde mergeți - vă duceți la bancă și scoateți exact atîta cît vreți din ea. RÎsete răsfirate, aplauze ici și colo, apoi cîteva sunete de spaimă. Unii spectatori, obișnuiți să se pipăie pe portofele de fiecare dată cînd conversația ajunge la bani, Își pipăie buzunarele și nu-și mai găsesc portofelele. Discret, Încep să se caute prin buzunare. — Doar pentru că această poezie este făcută din cuvinte și oricine poate s-o scrie și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
atîta cît vreți din ea. RÎsete răsfirate, aplauze ici și colo, apoi cîteva sunete de spaimă. Unii spectatori, obișnuiți să se pipăie pe portofele de fiecare dată cînd conversația ajunge la bani, Își pipăie buzunarele și nu-și mai găsesc portofelele. Discret, Încep să se caute prin buzunare. — Doar pentru că această poezie este făcută din cuvinte și oricine poate s-o scrie și s-o Învețe pe dinafară sau să treacă cu vederea acel mic C Într-un cerculeț pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
sau Încuiați-o În seif dacă nu vreți să vă dea coșmaruri. Valoarea de conținut a artei este proporțională cu volumul de neliniște pe care Îl produce În sufletul posesorului. Se dezlănțuie iadul pe pămînt. Oamenii Încep să-și caute portofelele pe sub scaunele din față. Unii dintre ei se și scarpină, și caută, În același timp. Se aud Înjurături În mai multe limbi ale pămîntului. Numai Paulee, care stă În primul rînd, zîmbește senin. El Înțelege exact ce vrea Wakefield să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield. O să-l facă să se audă tare de tot, foarte clar, să nu existe nici o Îndoială. Pune un tun mic pe fereastra cabinei proiecționistului. Ce tip de proiectil să folosească? Un măr exploziv plin cu cuie? O ploaie de portofele și de chei? O ghiulea care să Închidă conținutul comprimat al apartamentului lui Wakefield? Dar Își vine În fire. De ce să grăbească lucrurile? De abia ce devin mai interesante. S-a obișnuit atîta cu fragilitatea intelectuală și moliciunea morală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
limba banilor și să aduci exaltare și libertate În lume“, „Cum să instaurezi religii simple prin utilizarea unor zei mărunți & cum să Îi reabilitezi pe fanatici“, „Cum să te bucuri de micile plăceri ale vieții fără să duci mîna la portofel“, „Cum să te simți iubit cînd toată lumea te urăște cu spume“. Cursanții Învață cum să Își recapete imaginația pe care au pierdut-o În timp ce Își cîștigau averile. Prin utilizarea unui sistem de zece puncte, În care fiecare milion de dolari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Wakefield le dă adresa imaginară de web a școlii: www.școaladeimaginație.com — Vă mulțumesc pentru atenție, doamnelor și domnilor, și sper să vă fi stimulat Îndeajuns. Există Întrebări? O duzină de oameni se ridică În picioare, fluturîndu-și mîinile. „Unde-i portofelul meu? Nu ești decît un magician de doi bani! Nu te compari cu Houdini! Dă-mi-l Înapoi!“. O tînără extrem de serioasă se face auzită printre vocile celorlalți: „Încerci să ne spui că trăim Într-o lume a visurilor?“ Wakefield
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
conversații care Îl privește numai marginal. — Ce-ai făcut cu Maggie? Wakefield surprinde o nuanță de proprietar În tonul lui Paulee. De fapt, Paulee face aluzie la ceea ce el crede că a fost numărul de magie al lui Wakefield, făcînd portofelele să dispară și să apară. Dar Wakefield habar nu are: el a pus strigătele disperate ale oamenilor după propriile portofele și chei pe seama unor răspunsuri imaginare la speculațiile lui despre bani. Îi aruncă lui Paulee o căutătură murdară. — Ah, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Paulee. De fapt, Paulee face aluzie la ceea ce el crede că a fost numărul de magie al lui Wakefield, făcînd portofelele să dispară și să apară. Dar Wakefield habar nu are: el a pus strigătele disperate ale oamenilor după propriile portofele și chei pe seama unor răspunsuri imaginare la speculațiile lui despre bani. Îi aruncă lui Paulee o căutătură murdară. — Ah, a sunat ea, spune Sherrill. A intervenit ceva, dar o să vină curînd. Wakefield Își dă seama că Sherrill este probabil prietena
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cumpărăturilor. Probabil cam cum e și țigara de după. Datorită cumpărăturilor în exces, Dublinul era plin de maniaci roșii la față (din cauza tensiunii ridicate), cu ochii bulbucați, care se sufocau și cărau după ei sute de sacoșe doldora de cumpărături și portofele burdușite cu cărți de credit care frigeau de atâta utilizare. Așa că dacă vreți o ceașcă de cafea, așa cum voiam eu, Adam și Kate, atunci să nu vă faceți prea mari iluzii c-o să găsiți vreun loc în cafenea. Toți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
apărut un bărbat și ne-am ciocnit cu așa violență încât mi-am scăpat geanta din mână, lăsând să se reverse pe podea tot felul de lucruri compromițătoare (inclusiv ochelarii pe care îi luasem ca să dau impresia de inteligență și portofelul pentru mărunțiș pe care scria „Schimbările vin dinăuntru“.) Ne-am aplecat în grabă să adunăm lucrurile, am întins simultan mâna spre ochelari și am dat cap în cap cu zgomot. Am exclamat amândoi „Scuze!“, el a încercat să îmi maseze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]