406 matches
-
Cel mai bun rezultat la care puteam spera este că dacă filmul emoționează pe cineva, atunci acel cineva va căuta singur să citească istoria. Pentru că istoria este nesfârșit de fascinantă.” Încă de la lansare "300" a stârnit de asemenea controverse asupra portretizării persanilor. Diverși critici, istorici, jurnaliști și oficiali ai guvernului iranian, inclusiv președintele Mahmoud Ahmadinejad au denunțat filmul. Ca și nuvela grafică, filmul a caracterizat perșii ca fiind o hoardă monstruoasă, barbară și demonică iar regele Xerxes portretizat androgin. Criticii au
300 - Eroii de la Termopile () [Corola-website/Science/320684_a_322013]
-
a creat alte elemente, precum stropi de apă împroșcați și înlocuirea feței pentru dublura Arianei Richards. Introducerea dinozaurilor în scenele de film a durat aproximativ o oră. Redarea creaturilor pe o fotogramă adesea ținea între două și patru ore, iar portretizarea lui T.Rex în ploaie a durat chiar și șase ore per fotogramă. Spielberg a monitorizat producția din Polonia. Compozitorul John Williams a început lucrul la coloana sonoră în februarie, fiind înregistrată o lună mai târziu de John Neufeld și
Jurassic Park (film) () [Corola-website/Science/320725_a_322054]
-
prost administrată, o grefă, o nebunie la fel ca aceea condusă de cineva care nu a simțit vreodată mirosul sângelui sau mațelor." Presupusele aspecte rasiste ale romanului implică relațiile oamenilor cu Gândacii și aliații acestora. Richard Geib a sugerat că portretizarea arahnidele ca fiind lipsite de "minte sau suflet... a făcut ca uciderea lor să nu pară diferită de a călca pe furnici." Atât Robert Peterson, cât și John Brunner cred că poreclele date raselor extraterestre poartă tonuri rasiste, Brunner făcând
Infanteria stelară () [Corola-website/Science/321549_a_322878]
-
se alătură toate civilizațiile ajunse la acel nivel evolutiv. Romanul a început să capete formă în luna iulie a anului 1946, când Clarke a scris "Guardian Angel", o povestirea care avea să se transforme în Partea întâi a "Sfârșitului copilăriei". Portretizarea Overlorzilor ca diavoli a fost influențată de descrierea făcută de John W. Campbell speciei Teff-Hellani în "The Mightiest Machine", roman serializat în 1934 în "Astounding Stories". După ce a terminat "Guardian Angel", Clarke a intrat s-a alăturat universității King's
Sfârșitul copilăriei () [Corola-website/Science/321576_a_322905]
-
(1977) (titlu original "A Scanner Darkly") este un roman al scriitorului american Philip K. Dick, câștigător al premiului BSFA. Povestea semi-autobiografică se petrece în iunie 1994, în distopicul Orange County, California și include o portretizare extensivă a culturii și folosirii drogurilor (atât recreativ, cât și abuziv). Protagonistul este Bob Arctor, membrul unei case de consumatori de droguri, care trăiește viața paralelă a lui Fred, un agent de poliție sub acoperire desemnat să spioneze casa lui
Substanța M () [Corola-website/Science/320782_a_322111]
-
dependență de heroină. Participarea lui la programul de recuperare a fost portretizată în cartea din 1988 "The Dark-Haired Girl" (o culegere de scrisori și jurnale din acea perioadă, majoritatea de natură romantică). Probabil că aceasta a fost sursa faptului că portretizarea literară a clinicii a fost plină de viață și acuratețe. În timp ce făcea publicitate clinicii, i-a venit ideea unui centru de reabilitare folosit în secret pentru a cultiva droguri (de unde s-a inspirat pentru crearea clinicii Noua-Cale din carte). "Substanța
Substanța M () [Corola-website/Science/320782_a_322111]
-
romane, publicate după moartea sa: "Goana după meteor" și "Vulcanul de aur". În cea mai mare parte a cărții sunt copii, fideli unul altuia și Kav-gerului. Dick este șeful și protectorul lui Sand și arată uneori o latură egoistă. În portretizarea celor doi apar câteva urme de umor, dar cartea nu conține umorul obișnuit al lui Jules Verne. Sand se sacrifică pentru a-și apăra prietenul, pierzându-și picioarele, lucru pe care îl acceptă cu curaj. Partea aceasta amintește mai mult
Naufragiații de pe Jonathan () [Corola-website/Science/321338_a_322667]
-
moară ca "un bețiv sifilitic și fără niciun ban." Portretizat de către Richard E. Grant (care l-a interpretat pe Mycroft Holmes în filmul de televiziune Case of Evil), această încarnare a lui Jack Stapleton este mult mai vicioasă decât alte portretizări ale sale, ucigându-și soția într-un acces de furie și disprețuind "mintea fără trup" a lui Holmes care nu se potrivea cu setea sa de răzbunare. "Câinele din Baskerville" a fost adaptat pentru episodul "The Slobbery Hound" din sezonul
Câinele din Baskerville () [Corola-website/Science/321376_a_322705]
-
starea de spirit, acest fapt ținând de concepție și nu neapărat de imposibilitatea pictorului de a investiga abisalul propriului eu. Astfel, artistul a devenit tributar gustului și modei vremurilor de atunci, care în acest mod a înțeles și a văzut portretizarea. Având principiul de a relua tablourile anterioare, Mișu Popp le-a perfecționat printr-un plus de rigoare în desen, de sobrietate în atitudine, de fidelitate fotografică în fața realității și de efect cromatic rezultat din propriul meșteșug. Toate aceste acțiuni artistice
Mișu Popp () [Corola-website/Science/316839_a_318168]
-
Don Baker). Activitatea cea mai prolifică ca actor a fost între 1968 și 1979, când a apărut în mai mult de patruzeci de filme importante și producții de televiziune. În această perioadă, el este probabil cel mai bine cunoscut pentru portretizarea criminalistului (naratorul) în "The Rocky Horror Picture Show" și un personaj similar, judecător Oliver Wright, în continuarea "Shock Treatment" (1981). În 1983, el a jucat alături de Coral Browne și Alan Bates în premiatul film de televiziune "An Englishman Abroad". În
Charles Gray (actor) () [Corola-website/Science/324398_a_325727]
-
inginerești solitare. Clarke reușește să facă din carte nu doar povestea ideii liftului spațial, ci și povestea vieții lui Vannevar Morgan, a viitorului rasei umane și a interacțiunii acesteia cu alte rase. Sfârșitul este impresionant, fiind urmat de o frumoasă portretizare a viitorului îndepărtat, care leagă laolaltă temele cărții.” Thomas M. Wagner îi dă romanului 4 stele și consideră că, prin focalizarea atenției asupra Turnului Orbital „Clarke [...] spune o poveste cu tâlc aproape la fel de monumentală ca și subiectul ales”, pe care
Fântânile Paradisului () [Corola-website/Science/324402_a_325731]
-
Bonacelli, Paul L. Smith, Randy Quaid, Norbert Weisser și John Hurt. Hayes era un tânăr student american trimis într-o închisoare turcească pentru tentativă de contrabandă cu hașiș din Turcia. Filmul se abate de la relatarea din carte - în special în ceea ce privește portretizarea turcilor - iar unii au criticat filmul, inclusiv Billy Hayes însuși. Mai târziu, Hayes și Stone și-au exprimat regretul cu privire la modul în care turcii au fost portretizați în film. Titlul filmului este un termen de argou din închisoare pentru o
Expresul de la miezul nopții (film) () [Corola-website/Science/326500_a_327829]
-
1978. Partea A: Partea B: "Expresul de la miezul nopții" a primit recenzii critice pozitive și a fost un succes comercial. Pe situl Rotten Tomatoes, 95% dintre critici au dat filmului o apreciere pozitivă. Criticile negative se axează în principal pe portretizarea nefavorabilă a poporului turc. În cartea "Turkish Reflections" (1991) a scriitoarei Lee Mary Settle, se spune: "Turcii pe care i-am văzut în "Lawrence al Arabiei" și în "Expresul de la miezul nopții" sunt ca niște caricaturi din benzile desenate, comparați
Expresul de la miezul nopții (film) () [Corola-website/Science/326500_a_327829]
-
vedere emoțional și, deși și-a pierdut puterile magice, el descoperă forța vieții simple. Personajul său atinge astfel o maturitate și o profunzime pe care nu le-ar fi atins dacă ar fi rămas Arhimag. Vrăjitorul malefic Aspen reprezintă o portretizare negativă a vrăjitorilor și e evident că ura lui față de Tenar se bazează pe teama de puterile ei feminine. În perioada dintre publicarea "Celui mai îndepărtat țărm" (1972) și a lui "Tehanu" (1990), explorarea făcută de Le Guin în problema
Tehanu () [Corola-website/Science/323143_a_324472]
-
a venit cu ideea unei trilogii. Principala parte a procesului de scriere a fost realizată de Lee. Rezultatul a fost că elementul central și stilul romanelor scrise în colaborare diferă de original, accentul fiind pus pe caracterizare personajelor și o portretizare clară a acestora în bune și rele, o deosebire esențială față de profesioniștii dedicați ai lui Clarke. Trilogia scrisă în colaborare nu s-a bucurat de aceeași apreciere critică și de premii ca și originalul. Seria conține romanele: Gentry Lee a
Rendez-vous cu Rama () [Corola-website/Science/324230_a_325559]
-
Twenty-First Century" (2002). Scrierile lui Lee au fost criticate pentru descrierile excesiv de detaliate făcute vieților intime ale personajelor și pentru scenele de sex fără legătură cu acțiunea, care amintesc de românele de dragoste: Lee a mai fost criticat și pentru portretizările rasiale stereotipe din opera să și folosirea excesivă a termenilor gen negru, alb, arab și mexican când descrie personajele.
Gentry Lee () [Corola-website/Science/324246_a_325575]
-
Without End este de părere că „prezentarea comportamentului delfinilor merită remarcată în mod special. Deși cartea proiectează deseori temerile omenești asupra delfinilor, reușește să identifice situații și moduri în care delfinii gândesc și acționează diferit.” De asemenea, remarcă faptul că „portretizarea relațiilor umane este mai interesantă și subtilă decât cea din "Exploratorii Soarelui"”, concluzionând că este o „aventură reușită, personaje interesante și o premisă bine exploatată” Romanul a stat la baza seriei "Ecco the Dolphin", în cadrul căreia au apărut patru jocuri
Maree stelară () [Corola-website/Science/324265_a_325594]
-
literar în Germania. Cartea prezintă decăderea (anunțată deja din subtitlul romanului, " Declinul unei familii") unei familii de bogați negustori de grâne din marea burghezie din Lübeck de-a lungul a patru generații. Cartea este în general considerată ca fiind o portretizare a societății burgheze germane de-a lungul a câteva decenii din secolul al XIX-lea. În 1929, Thomas Mann a primit Premiul Nobel pentru literatură „"...în principal pentru marele roman «», care de-a lungul anilor a fost întâmpinat cu o
Casa Buddenbrook () [Corola-website/Science/325516_a_326845]
-
șapte producții diferite de pe Broadway începând din 1899 (filmată în 1916), în timp ce povestirile erau încă în curs de publicare, până în 1930. În interpretarea sa, Holmes purta o șapcă deerstalker și o pelerină Inverness și fuma o pipă calabash curbată; această portretizare a contribuit mult la imaginea populară a personajului. Există indicii cu privire la șapca deerstalker în ilustrațiile originale ale lui Paget pentru "The Strand", dar aceasta nu reprezintă un obiect de îmbrăcăminte folosit frecvent. Textul lui Doyle este chiar mai vag, referindu
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
lui de voiaj cu apărători pentru urechi în pasaje cu ilustrații relevante. El este, de asemenea, descris ca fumând mai multe tipuri diferite de pipe, alternându-le în funcție de starea lui de spirit. Pipa calabash este asociată cu Sherlock Holmes, deoarece portretizările inițiale, în special cele realizate de William Gillette și Basil Rathbone, l-au reprezentat ca folosind o pipă lungă și ușor de recunoscut. O pipă calabash are o cameră de aer sub vas, care-i oferă un efect de răcire
Adaptări ale aventurilor lui Sherlock Holmes () [Corola-website/Science/325574_a_326903]
-
Korean American Coalition a protestat față de tratamentul minorităților din film, cu referire la băcanul coreean. Warner Brothers Korea a anulat lansarea filmului în Coreea de Sud în urma amenințărilor de boicot. Foștii lucrători din industria de apărare au fost, de asemenea, înfuriați de portretizarea lor în film. "Cădere liberă" a fost descris ca o explorare definitivă a noțiunii de "bărbat alb furios"; personajul D-FENS a apărut pe coperta revistelor și a rămas ca o întruchipare a stereotipului.
Cădere liberă (film) () [Corola-website/Science/325588_a_326917]
-
care era fără precedent la acel timp. Bosley Crowther de la "The New York Times" a fost atât de îngrozit încât a început o campanie împotriva brutalității în creștere din filmele americane. Dave Kaufman de la "Variety" a criticat filmul pentru regia inegală și pentru portretizarea lui Bonnie și Clyde ca prostănaci. Joe Morgenstern de la "Newsweek" a criticat și el filmul pentru violență. După ce a văzut filmul pentru a doua oară și a observat publicul entuziast, el a scris un al doilea articol spunând că l-
Bonnie și Clyde (film) () [Corola-website/Science/325697_a_327026]
-
acestui punct de vedere, prințul Prospero este Poe văzut ca un tânăr bogat, care făcea parte dintr-o familie distinsă asemănătoare cu părinții adoptivi ai lui Poe, familia Allan. După această interpretare, Poe caută refugiu de pericolele lumii exterioare, iar portretizarea sa ca singura persoană care dorea să se confrunte cu straniul este emblematică pentru fuga lui Poe din fața pericolelor inevitabile din viața lui. Boala Moartea Roșie este fictivă. Poe o descrie ca provocând „dureri ascuțite și amețeli neașteptate și apoi
Masca Morții Roșii () [Corola-website/Science/325731_a_327060]
-
nominalizat pentru cele mai bune decoruri (Thomas E. Sanders, Garrett Lewis). El a câștigat patru premii Saturn, printre care premiile cel mai bun regizor și cel mai bun actor pentru Coppola și respectiv Oldman. În 2011, "Total Film" a numit portretizarea lui Dracula de către Oldman ca fiind una dintre cele mai bune zece interpretări ale carierei sale.
Dracula (film din 1992) () [Corola-website/Science/325752_a_327081]
-
încă din timpul vieții sale, datorită intensei sale popularizări prin diferite piese de teatru și almanahuri. După decesul său, a continuat să fie creditat cu acte de propoții ireal de mari, de ordin „mitic”. În secolul 20, datorită variatei sale portretizări, David Crockett a devenit unul dintre cei mai cunoscuți eroi populari americani. Numeroase cărți au fost scrise despre David Crockett, incluzând prima dintre acestea, semnată de el însuși și purtându-i numele.
Davy Crockett () [Corola-website/Science/325161_a_326490]