5,260 matches
-
de pe buzele lui încă din ziua, îndepărtată deja, cănd o-nfăptuise. — În ziua când bătrânul rege Matuá înțelese că în curând Taaroa avea să-l cheme la el, hotărî că sosise momentul să abdice în favoarea fiului său Pamáu, astfel că porunci să fie trimiși ambasadori la vecinii din Primul Cerc, pentru a invita reprezentanții acestora la ceremonia de proclamare a noului rege, ocazie cu care aveau să reînnoiască legăturile de prietenie dintre popoarele lor, care se aflau în pace de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
călătorie lungă și dificilă, dar meritase. Totuși, bucuria lor nu dură decât câteva secunde, atât cât îi trebui prințesei Anuanúa ca să se posteze în fața zâmbitorului Miti Matái și să-i ceară direct și fără ocolișuri: După moartea tatălui meu îți poruncesc, ca regina a insulei Bora Bora, să mă duci înapoi pe uscat, alături de soțul meu, regele Octar. Dacă lumea s-ar fi oprit, daca oceanul s-ar fi solidificat, daca soarele ar fi pornit înapoi către est, nici căpitanul Mararei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
fi solidificat, daca soarele ar fi pornit înapoi către est, nici căpitanul Mararei și nici oamenii lui n-ar fi rămas mai uluiți decât au rămas în acel moment. —Ce ai spus? reuși până la urmă să bolborosească Navigatorul-Căpitan. —Ți-am poruncit să mă duci înapoi lângă tatăl fiului meu. Acest copil trebuie să se nască pe insula pe care va fi rege. Se lasă o tăcere lungă și încordata, poate cea mai lungă și, în orice caz, cea mai încordata la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că s-ar putea produce o ciocnire între Căpetenia Războinicilor și căpitanul Mararei, însă cel dintâi își dădu seama că, dacă ar fi insistat să-și impună autoritatea, există pericolul că aceea care și-ar fi reclamat dreptul de a porunci să fie Anuanúa, așa încât hotărî să considere că teoretic încă se aflau pe mare și deci conducerea îi revenea NavigatoruluiCăpitan, care știa cel mai bine ce era de așteptat de la navă. Spre miezul nopții următoare se risipiră și ultimii nori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
acest motiv fu o discuție pe care băiatul avea să și-o amintească mereu și care, într-un fel, avea să-i marcheze destinul, deși, de fapt, destinul lui fusese marcat de către Navigatorul-Căpitan încă din acea prima noapte, când îi poruncise să învețe toate Avei’á posibile înspre nord-vest. Acela fusese momentul magic când Tapú Tetuanúi se îndrăgostise cu adevarat de stele și de ocean, o dragoste care depășea orice altă pasiune, căci senzația de pace și de grandoare pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
faptul că victimele lor nu se mai hotărau odată să debarce. Sub lumina strălucitoare a lunii pline, Octar avu pentru o clipă impresia că vede silueta prințesei Anuanúa legată de catargul principal și trebui să-și muște buzele, ca să nu poruncească un atac imediat și furibund. Se căise de o mie de ori, în zilele acestea, pentru că se lașase convins de Anuanúa că nu se află în nici un pericol dacă va fi dată în schimbul ostaticilor, asigurându-l că loialul Miti Matái
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Bora și primiseră ordinul să se apropie de țărm, dar să rămână atenți și să se întoarcă la cel mai mic semn de pericol. Așa cum era de așteptat, nerăbdătorul Octar nu încerca să-i atace, ci se mulțumi să le poruncească oamenilor lui să se ascundă și mai bine, ca să nu-i simtă cei doi în clipa când vor pătrunde în insula. Curând după aceea, vârful Cârligului lui Maui își făcu apariția la orizont și, cum acesta era semnalul convenit, Roonuí-Roonuí
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
scriem doar o ficțiune „hai să ne închipuim că...”. Prea mare efortul pentru câți bani am obține. Mai ales împărțind drepturile la șaptesprezece. Șaisprezece dacă n-o punem la socoteală pe domnișoara Hapciu, care e condamnată. Tăcem cu toții, dar îi poruncim în gând: Tușește. Dă-i drumu’ și mori odată. Nu, când restul s-au cărat din cafenea în dimineața aia, noi am fost cei deștepți. Da, părea o afacere dubioasă care avea să se sfârșească rău de tot, dar atenție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
voi să le dea satisfacția s-o vadă plângând. Unchiul Dali își mângâie cu duioșie nevasta, uitând, probabil, multiplele dezamăgiri pe care i le adusese în timpul lungilor ani de căsnicie. Privi spre fată și spuse, din vârful buzelor învățate să poruncească la adăpostul înaltului scaun, moale și lipicios pe care i-l dăruise soarta: Nu te necăji, draga mea. Nu e ea mai tare ca noi. Totul va fi bine iar tu, fato, știu că ne-ai disprețuit întotdeauna, deși te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
din toate puterile, să lupte împotriva sentimentelor ce-l dominau, dărâmându-i reduta de convingeri pe care și-o clădise. În final, obsedat de ochii ei, îngenuncheat și amețit, stârnit de o dorință dementă, pusese mâna pe telefon și-i poruncise, pe un ton aprig, să vină la întâlnire. Ea acceptase pe nerăsuflate, fără a cere nici o lămurire suplimentară, cu o voce plină de promisiuni. Au intrat în primul cinematograf care le-a ieșit în cale, la un film ce începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cuvintele. Îi vedea venele străvezii pe brațele albe, slăbite, străpunse de ace dușmănoase, legate de perfuzii impersonale și reci în menirea lor de-a o ține în viață. Scos din minți, strigă fără să mai gândească: Trezește-te, auzi? Își poruncesc să te trezești! Radu Noia ridică privirea goală, se uită la Ștefan absent, îl văzu prăbușindu-se în genunchi, cu mâinile încleștate ca la rugăciune. Te rog, Luana, revin-o printre noi! Întoarsă lângă perete, numai și numai din vina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cruce, simțind, pentru prima dată, nemărginirea suferinței Dumnezeiești. Nu avu curajul să se mai plângă, să mai implore. Se bucură, doar, de liniștea și mântuirea sălașului. În tăcerea deplină din jur, i se păru că aude o voce care îi poruncește: "Așteaptă! Am spus că e a ta. Nu-mi iau cuvântul înapoi!" Coborî privirea și începu să se roage. Într-un târziu, cu sufletul împăcat, se ridică și ieși. Ajuns în stradă, în mulțimea de trecători grăbiți, Ștefan știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
că tu ai să ai altă viață decât asta a noastră. Odată când erai mică și a venit veterinarul să injecteze găinile, tu l-ai condus la cotineață și i-ai arătat ce avea de făcut, așa, așa, i-ai poruncit cu siguranță. Mă uitam la tine și-mi ziceam, asta ajunge cineva în viață, de mică știe să comande. Obrazul i se făcea rozaliu, dintre dinții tociți săreau boabe de salivă. Pleca oftând visător, se împiedica de prag sau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
legănă capul a neputință. Nu, imposibil. Abandonă imediat subiectul. N-avea nici un sens să se mai preocupe de el. Observă cuierul încărcat de haine, toate atârnau ca niște cioroi spânzurați, deschise larg camerele la Ovidiu și la bărbatul ei și porunci: Veniți de vă puneți hainele alea la locul lor, aveți șifoniere. Să nu mai văd nimic acolo, la cuierul din hol! Plecă imediat din hol, așa era strategic de fapt. Era penibil să-i vadă pe cei doi bărbați, ieșind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
va îmbrăca costumul gri-bleu în ton cu ochii, oh, oh, oh! Ovidiu tocmai traversa leneș holul către bucătărie. Presiunile sâcâitoare din stomac îl făceau să iasă din cameră și să caute ceva de-ale gurii. Du-te după ea, îi porunci Sidonia, ia mașina și du-te. Trebuie să mergeți la Fana s-o anunțați, să mergeți împreună, ea știe de căsătoria voastră, sigur că știe, că am anunțat-o eu, dar trebuie să vă duceți voi doi să-i invitați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
aude numele blăstăm, căci nea sângerat! Și pe tine te-a lăsat orfan!... E boierul cel mare de la Murgeni! Stroie Orheianu cel plin de averi și fală!” Dacă în acest capitol, Orheianu este prezentat doar indirect, în capitolul următor, ,,Morții poruncesc celor vii”, el este introdus direct în acțiune. Ne aflăm sub domnia lui Alexandru-Vodă, pe care Stroie l-a sprijinit cu oaste și l-a apărat. Considerându-se ocrotit de vodă și văzându-se înconjurat de putere mare, mazurii ginerelui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
armata poloneză se așează pe două rânduri pentru a face loc oștii ce urma să iasă. Din cetate nu ieșiră decât șase oameni, trei dintre ei ducând câte un rănit în spate. Regele s-a înfuriat foarte tare și a poruncit mai întâi ca plăieșii să fie spânzurați, dar apoi a renunțat, considerând că ei și-au făcut doar datoria, datorie vrednică de toată lauda. Astfel, oastea poloneză își văzu mai departe de drum, iar plăieșii plecară în munți, lăsând în urma
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
n-am citit-o eu? Poate... Când ți-a tăiat trunchiul, le-a fost frică păsărilor. Dar tu te-ai așezat cuminte în vatră, noi neam odihnit pe laviță și tu ne-ai dat în mână condeiul și ne-ai poruncit să luăm notițe. Să fi fost iarnă când te-ai stins? Nu mai știi. Oricum, de-abia era dimineață, și eu adormisem de mult. Magda Geană, clasa a VII-a B 13. GÂNDURI... GÂNDURI... Identitate Eu sunt un nimeni, un
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
ouă evreiești, aduse de libanezi. Și știi cum le hrănește? Cu porumb din Ucraina. Ce fel de cocoși or ieși din combinația asta? Apocaliptici cumva?" "La șasă sară, ironizează valaha de ea pronunția mea cam moldavă, trec pi la tini". "Poruncește-mi și te aștept", fac eu ca Tano. O aștept cu drag. Mi-i dor de-o partidă sănătoasă de rîs. Rîsul nostru absurd-voios. E mai vivantă, mai tonică decît mine. Stăm, și eu și ea, cu ochii pe realitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi, am cărat apă în gură și l-am stropit cu ea pe Făt-Frumos care imediat a prins viață. În ziua aceea nu aveam chef să urc până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Fata s-a năpustit în brațele lui cu toată furia, lăsând la o parte orice pudoare ce ar fi fost demnă de o nefecioară închipuită. Prințul necavaler și vânător de licorni a respins-o cu siguranța delicată a celui care poruncește și a mângâiat-o împăciuitor și distant pe creștetul capului, ca pe oricare dintre ogarii lui complice la vânătoare. Iubirea pătimașă ardea în ochii ei și ațele ochilor ei verzi s-au lungit și mai mult, iar suferința începea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și-ar fi putut da seama. Licornul și-a înfipt cornul în nisip și, rotindu-se în jurul lui, mă urmărea pe șest din toate unghiurile cu privirea languroasă a elevului de clasa a șasea. Haide să punem aici cearșaful! îi poruncesc mamei și tonul meu nu lasă nicio posibilitate de refuz. Despre sfârșitul vacanțelor și darurile mării Careul mi-a apărut desenat pe nisip și în zilele care au urmat. De-atunci, însă, nu l-am mai văzut niciodată. Nici pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
își aminti cuvintele lui Dendé, știa și că mica noastră afacere se va duce de rîpă, dacă stai să te gîndești puțin nu-i mare filozofie. Fii pe fază, rezolvă-ți problemele pînă să se dezmeticească ceilalți, națiunea nu primește porunci de la nimeni, îi repetase, nu știa cum să-i explice că el nu dorea altceva decît să fie lăsat în pace, că nu îl mai interesa nimic și că viața de la un capăt la altul nu-i decît o iluzie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
să spun că ați bătut în retragere, se scuză Patru Ace. — Doișpe roșu? îl întreabă Roja din priviri, ziua ta de naștere, am înțeles, îi confirmă băiatului care face jocurile, dar de unde și pînă unde roșu? — învîrte-o cum trebuie, îi poruncește Patru Ace, două mii pentru început, pune pe masă niște bancnote colorate, acuma doar să mai aveți nițică răbdare, pînă se fac toate jocurile. — Ce să-ți spun, lectura e punctul forte al celor din generația mea, ăsta e un lucru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]