521 matches
-
accentuează diferența. E un truc vechi. L-a folosit Rubens. — Ați avut un model pentru Eva? — Da. — O prietenă? îl întrebă reportera cu un zîmbet ascuțit. — Nu, prietena unui prieten, zise Thaw, care o pictase pe Janet Weir. Apoi adăugă posac: Aproape toate fetele acceptă să pozeze goale pentru un pictor, dacă el nu vrea decît să le deseneze. Reportera își bătu buza cu creionul, apoi îl întrebă: — Considerați că viața e mai curînd o tragedie decît o comedie? Thaw rîse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de Molly și Janet pînă o să-mi iau cîmpii de putoarea femeilor astea, apoi îți vin prietenii tăi leneși, care se strecoară și dau la o parte toate bibelourile soră-mi, nu, nu mai suport! — Scuză-mă, Duncan, zise Drummond posac. O luă pe maică-sa și se luptă s-o scoată din cameră. Thaw plecă. Era o dimineață însorită și orașul puțea a parfum ieftin. Bîntui fantomatic prin preajma ceainăriei Brown, apoi stătu o oră sau două în atmosfera caldă, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
clănțăneau, și se uită în jur: — Unde-i lumina? Nu știu. N-o văd... n-o văd nicăieri. Trebuie să ajungem din nou la bară. — N-o să reușești. Sîntem pierduți. Corpul ei se afla lîngă el, dar vocea, joasă și posacă, părea că vine de la depărtare. — Sînt vrăjitoare, spunea ea. Merit asta pentru că l-am ucis. Lanark crezu că Rima înnebunise și se simți epuizat. îi spuse răbdător: — Ce tot vorbești, Rima? — însărcinată, zise ea după o clipă, tăcută, înghețată, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că putoarea atotcuprinzătoare deveni mult prea puternică atunci cînd traversară apa pe un pod nou și splendid din beton. Maldăre de pungi negre de plastic umflate erau împrăștiate peste noroiul crăpat. — N-avem unde altundeva să le aruncăm, zise Sludden posac. — La televizor ai spus că acești saci sînt impermiabili la miros. — Sînt, dar se sparg ușor. Ajunseră într-o zonă rezidențială cu bungalow-uri mici și ordonate, cu o mică grădină în față și un garaj alături. Mașina se opri în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tuns. Nici mustața nu-i stătea cum trebuie. Resemnat cu greu să fie mai mult fecior și bărbier decât ordonanță, Zaharia nu se mira de capriciile stăpânului și, în general, nu se mai mira de nimic pe lume. Însă devenise posac și cam însingurat, deși înainte vreme îi plăcea să râdă, să cânte și să bea. Ofta după perioada războiului din ’77, când și el, și stăpânul lui erau tineri și veseli. Uitase grămezile de morți și mai ales vaietele răniților
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și cufunde în somn corpul și mintea, și somnul să-i fie fără vise. Zaharia, care-l văzuse numai de câteva ori în viață în starea asta, umbla pe vârful picioarelor, ceva mai înviorat. În restul zilelor, când ordonanța era posacă, Costache îl îmbărbăta și-l înveselea. Dar când stăpânul era ca bolnav, mult mai supărat decât ar fi putut fi vreodată ordonanța, pentru că, bănuia Zaharia, adâncimea supărării e pe măsura înălțimii deșteptăciunii, el încerca să țină cumpăna casei în echilibru
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
și nu înțelegea nimic. — Ei, dacă vreți să se sfârșească cu nuntă sau botez, aflați că fratele meu are de gând să se-nsoare la anul, sau măcar să se logodească, spuse Pavel și și privi fratele, care, contrar obiceiului, era posac, pesemne din cauza fracului. Se mai ziseră următoarele: omul va ajunge pe Lună, ca-n Jules Verne, la putere vor rămâne, vai, roșii, tot pământul va străluci de lumină electrică și, poate, se va descoperi leacul tuberculozei (asta venea de la Leon
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
spre aerodrom, după ce trecuse pe la redacția revistei la care lucra. Din vehiculul aflat în spatele lui coborâseră una câte una, profitând de nedoritele opriri, toate cele patru doamne și o luaseră pe jos, iar lui Dan i se păru ciudat aerul posac al celei care conducea. Avea o sonerie de avertisment din care suna mereu, metodic. Nu nervos, ci maniacal. Trecea mereu de pe o fâșie de drum pe alta ca să câștige câțiva metri, pe care-i pierdea imediat apoi. Uneori, când ajungeau
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
anii și cum dincolo de speranță nu fusese nimic. Intraseră pe sub o boltă gătită cu buchete mari de verdeață și ieșiseră într-un ținut desfrunzit. Isabelle și Mémé crescuseră și plecaseră de sub aripa tatălui. Serafina, femeia în casă, ajunsese o bătrână posacă și temătoare. Credea în continuare că, prin pupilele de foc ale mâței Eleonor, o privea din când în când diavolul. De când i se umbriseră ochii, Omar presimțea înainte cu câteva ore furtunile, ploaia, zăpada și, câteodată, culcat în lan, auzea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Florence de ieri sau de alaltăieri, amuzantă, cu replică acidulată, plină de viață și de vervă, de-o cochetărie subtilă cum puține femei știu să o aibă după ce au împlinit 50 de ani. Acum, în fața maiorului se afla o bătrână posacă, în ochii căreia ceva murise pentru totdeauna. Urmărea discuția cu intermitențe, fără să-și ascundă plictiseala. Șerbănică vorbea mult, abia prididind să răsufle, gesticula, împungea cu degetul spre Cristescu, se ridica, apoi se așeza iar, emitea ipoteze, se contrazicea, o
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
-i cere să-și decline identitatea. De la ea află precis că Împărăteasa a negat în mod repetat în public că ar avea cunoștință de propulsia interstelară, așa că după două săptămîni de propagandă intensă împotriva ei, Arsenalele își abandonaseră brusc campania. POSAC, HEDROCK ÎNTRERUPSE LEGĂTURA. AȘADAR INNELDA SCĂPASE CU MINCIUNA. NU-I VENEA GREU SĂ ÎNȚELEAGĂ DE CE ARSENALELE ÎNCETASERĂ S-O MAI SUPUNĂ LA PRESIUNI. CAUZA SUSȚINUTĂ CU ARDOARE DE ELE AR FI DEVENIT NEPOPULARĂ LA CULME, CĂCI NU PUTEAU ADUCE NICI UN
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul din puținele momente în care a învins în noi bunul simț, dar nici atunci n-am înțeles că bătrânețea e un destin pentru fiecare. La azil, cei mai mulți bătrâni erau retrași, posaci, închirciți în lumea dinlăuntrul lor, cât de vie n-am cum să știu; din ea răzbăteau slabe pâlpâiri în afară. Pe aceștia îi vedeam mai rar, pe unii chiar foarte rar, tristețea fiind de obicei discretă, și n-aș putea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și s-a apropiat și mai mult. "Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?" Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide ochii. Singurul păcat al
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
urmă unul dispus să mă ducă la New Orleans pentru patruzeci de dolari și șoferul a fost destul de altruist ca să-mi împrumute haina lui. Până să ajungem aici, totuși, era destul de necăjit că i-au ridicat permisul și devenise cam posac. Părea, de asemenea, că s-a ales cu o răceală zdravănă, dacă judecai după frecvența cu care strănuta. La urma urmelor, am fost pe autostradă timp de aproape două ore. — Cred c-aș mai bea o bere, Ignatius. — Mamă! în locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pachete învelite în hârtie simplă, cafenie, auzi strigătul și se duse la vânzătorul gargantuesc. — Hei, stai puțin! Dă-mi unu’ d-ăia. Ignatius privi aspru la tânărul care se postase în calea căruciorului. Valva lui protestă împotriva coșurilor, a chipului posac care părea că atârnă din părul lung și unsuros, a țigării de după ureche, a jachetei de culoare acvamarină, a cizmelor fine, a pantalonilor foarte strâmți care se bombau indecent între picioare, violând toate regulile teologiei și geometriei. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
care trebuie pusă la punct, o fufă neglijentă, îndrăzneață și progresistă. Oprește, te rog, muzica aceea enervantă și liniștește-i pe sodomiții ăștia. Trebuie să abordăm problemele esențiale. Am crezut că o să fii amuzant. Dacă ai de gând să fii posac și vulgar, mai bine pleacă. — Nu voi pleca. Nimeni nu mă poate împiedica. Pace! Pace! Pace! — Vai de capul meu! Văd că ai luat-o chiar în serios. Ignatius îl lăsă pe Dorian și străbătu grăbit camera. Croindu-și drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
de moarte. M-am cufundat În montajul celor trei mii de metri de peliculă pe care Îi adusesem din Canare. Seara, acasă, cînd Delphine și fetele dormeau, mă gîndeam la al doilea roman și redactam fraze care datorau mult delectării posace, acel păcat grav, servindu-mă de stiloul din aur al Ilustrísimei eminențe, folosind În scopuri pernicioase o peniță care servise să i se scrie papei. Dacă aș fi avut telefon acasă, l-aș fi sunat oare pe tata? Ca să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
n-a vrut, l-am bătut măr. A fost unul din puținele momente în care a învins în noi bunul simț, dar nici atunci n-am înțeles că bătrânețea e un destin pentru fiecare. La azil, cei mai mulți bătrâni erau retrași, posaci, închirciți în lumea dinlăuntrul lor, cât de vie n-am cum să știu; din ea răzbăteau slabe pâlpâiri în afară. Pe aceștia îi vedeam mai rar, pe unii chiar foarte rar, tristețea fiind de obicei discretă, și n-aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
și s-a apropiat și mai mult. „Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?” Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și posacă, dar care mi se arăta dintr-odată foarte volubilă, ba, mai mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide ochii. „Singurul păcat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
să demonstreze că patinatul pe role e o artă. Porni în trombă, apoi sări în aer, se roti într-o parabolă ce-ți dădea fiori și ateriză grațios pe o singură patină, aproape ca un balerin. Paznicul parcului îl privea posac de la postul lui de observație din spatele popicăriei. Din păcate, patinajul pe role era permis în parc, o greșeală gravă după părerea lui, ce avea să ducă probabil la o deteriorare accentuată a standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dezamăgire umbrea frumusețea zilei. Chiar nu-l cunoștea deloc pe Laurence. Își închipuise pur și simplu că, deoarece se implicase cu atâta patimă în problema fertilității, iubea copiii și se purta minunat cu ei. În schimb, păreau să-l facă posac și irascibil. Mai târziu pe când se plimbau de-a lungul câmpurilor încălzit de soare după-amiezii, Fran își spuse că n-ar trebui să acorde importanță unui incident atât de mărunt și stupid. Era adevărat că oamenii veneau în astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
te omoare. Maică-sa o să aibă o cădere nervoasă. Dar or să-și revină. Poftim. Îi întinse roata de la bicicletă lui Fran. — Pe cai. În timp ce ieșea în fugă din magazin, evitând privirea furioasă a vânzătoarei, o auzi pe Henrietta mormăind posacă: — Noroc că am cumpărat ceva care poate fi purtat și cu alte ocazii. În fața magazinului, Fran simți că respiră după pofta inimii pentru prima dată după câteva luni bune. Cerul, acum că-l vedea din noua perspectivă pe care i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
și simplu „mai mult“. Dar, pe măsură ce trecea timpul, iar problema devenea mai serioasă, lucrurile s-au schimbat. Fericirea i s-a preschimbat În dezamăgire, dezgust, boală, iar alcoolul nu făcea decît să le sporească. Dacă odinioară fusese amuzantă, acum era posacă; dacă fusese iubitoare, acum era distantă; dacă odată mă acoperise cu sărutări, acum mă lovea cu insulte. Cu vremea, tata s-a Înstrăinat de noi amîndouă. Încerca deseori să discute cu ea, dar totul se sfîrșea Într-un schimb de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fuge foarte mirată De coada-i cea înghețată. Toamna Toamna, frunzele ce cad Îmi imprim-un mare drag Pe deasupra viilor Țânțarii roiesc Păsările care pleacă Triste ciripesc. Al păsărilor stol Se zărește cum pleacă Că le-a alungat Toamna cea posacă. Copacii cei săraci Ce nu mai au coroană Rămași fără păsări Fac o mare dramă. Suflet de român România e frumoasă Flori ea are-n orice casă Păsărele ciripind, Și români pe plai horind,. Dunărea fluviu frumos Și Ceahlăul maiestuos
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
nu zîmbească, cercetîndu-i ostentativ din priviri veșmintele ude, pantofii plini de noroi, valiza mînjită de clisă. Evitîndu-i privirea batjocoritoare, polițistul Înaintă cu greu pînă la recepție ca să ceară o cameră. - Hotelul e În Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape toate camerele erau libere. Marie arboră cel mai frumos zîmbet de care era În stare. - Dar, din afecțiune pentru mine, fratele meu Îți va găsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]