811 matches
-
Leo Butnaru Ca o idee Realitatea se aplatizează ca o idee în reculul uitării (ideea de vid ca - pardon - patrimoniu). Amurgul întemeiază columna nopții sculptor ce va da ultimile deformații celebre zgâriind cărbunele semnând negru pe negru cu graffiti-nume-prenume. Ierburi posomorâte sub hoaspa brumei cernere ceremonie verbocreația dicteului bine temperat pe ebenul xilofoanelor junglo-silvane și vocea încercând să renască dar re-murind în gâtlejul căptușit cu praf de tăciune cantori în strane putrede cariate aleluia în amestec cu urlet de lup singuratic
Poezie by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/12102_a_13427]
-
de care scriitorul nu se desparte nicio clipă, o tot răsucește printre degete". Lăudarea pipei îi smulge lui Barbu "primul zâmbet". Conversația însă tot lâncezește până ce același admirator al pipei lui Barbu aduce vorba despre Groapa, lău-dân-- d-o. Brusc posomorâtul Eugen Barbu devine alt om, își dă drumul la gură, spune glume în doi peri ("doamna să mă scuze!"), povestește despre vecinul de apartament Haralamb Z., și el scriitor, dar care lui îi este indiferent, despre "Jean Maurer" care va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
niciodată, unuia sau altuia, nu te-ai gândi vreodată să i te arăți... * * * Echipa de îngeri aterizează lin la fața locului... Sunt, le citesc pe rând numele... Gabriel, prințul focului; Jurkani, prințul grindinei; Laila, prințul nopții și ultimul, cel mai posomorât dintre ei, Duma, îngerul iudaic al morții, cu aerul său de misit febril... Te și ia în primire cu insuportabilul lui umor: Deocamdată, bătrâne, am venit definitiv!
Rugăciunea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13438_a_14763]
-
zi și ori de câte ori ne mustră conștiința. De obicei, spovedania se face în biserică, în fața icoanei Mântuitorului nostru Iisus. Preotul este dator să-i primească pe credincioși la spovedanie cu fața veselă, cu blândețe și evlavie, nu cu mâhnire și fața posomorâtă. În preajma marilor sărbători, numărul de credincioși care se duc la biserică și cer să se curețe de păcate este foarte mare. În fața unui duhovnic posomorât și distant, omul de rând nu reușește întotdeauna să-și dobândească pacea sufletească și să
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
credincioși la spovedanie cu fața veselă, cu blândețe și evlavie, nu cu mâhnire și fața posomorâtă. În preajma marilor sărbători, numărul de credincioși care se duc la biserică și cer să se curețe de păcate este foarte mare. În fața unui duhovnic posomorât și distant, omul de rând nu reușește întotdeauna să-și dobândească pacea sufletească și să se purifice spiritual. Tradiția spune că în Vinerea Mare (când Mielul lui Dumnezeu este deja jertfit) este bine să se țină post negru și să se
Agenda2005-18-05-supliment de pasti () [Corola-journal/Journalistic/283647_a_284976]
-
și cu chef de scandal. Aurelian Octav Popa cîntă, divin, ceva din Purcell. Ascult acest Preludiu și nimic altceva nu ajunge la mine. Nici zgomotul furtunii ale cărei mișcări le intuiesc însă în zbaterea crengilor. Văd cum urcă la cerul posomorît fumul de la coșul doamnei de vis-à-vis. Nu e vară și nu o aud cum zbiară la telefon cînd vorbește cu "scumpi", "pisi"... Zidul este înalt, mîncat de timp, iar roșul cărămizii mă face să mă îndoiesc de secolul în care
Azilul de noapte by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14313_a_15638]
-
costum de comandă de la București. Nu îndrăznea să deschidă gura. Tanți se lăsase încîntată de promisiunile chelnerului și dacă ea nu zicea nimic, el ce să facă? Amîndoi se simțeau mai la largul lor cu Ionică decît cu tot mai posomorîtul lor tată care venea acasă doar ca să-și schimbe hainele, cînd nu lipsea cîte o săptămînă întreagă. Virginia nu mai avea nici ea timp de ei. Se ducea cu Tudorică în brațe în restaurant și cînd se întorcea, să-i
Internatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/7192_a_8517]
-
regele nostru Carol al II-lea, bășcălios cum era, le-ar fi zis: Domnilor, regret, dar ați sosit prea devreme! Nicăieri atracția feminină nu este mai deplină. Înțelegi farmecul slav. Dacă și Balzac... Fără poloneze, istoria Europei ar fi mai posomorâtă. Ele făcură să scapere imaginația bărbaților politici, artiștilor. La Varșovia, în subsolurile clădirilor încă avariate, văd pe ferăstruici lumini aprinse. Înăuntru ard sfeșnice cu lumânări. Câteva descinderi, de probă... În subsolul unui edificiu, cu mobilă stil franțuzească, prin miracol rămasă
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
tot pasul. Ele arată cam așa: „Mai departe, între răsărit și miazăzi, Bălțăteștii, cu mărețele-i grădini și așezămintele sale de băi, păreau că vor să se ascundă după nesfîrșitele șiruri de plopi înalți, de mesteacăni blonzi și de brazi posomorîți; cu toate acestea o rază de soare, căzută din cer peste acest cuib de zînă pierdut între îndoiturile verzi ale dealurilor, răsfrîngea pînă la noi lumina strălucitoare de pe plăcile metalice, cu care e acoperit. În față orizontul era închis de
Provincialul singuratic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5855_a_7180]
-
pe viu", tragismul și umorul, fac parte din O casă la capătul lumii un roman de bună calitate literară. (A.R.) În primăvara aceea, părinții noștri au dat o petrecere pentru a sărbători reîntoarcerea soarelui. Fusese o iarnă lungă și posomorîtă și, acum, primele margarete sălbatice își împingeau căpșoarele printre mormintele din cimitirul de lîngă casa noastră. Sindrofiile părinților noștri erau reuniuni de oameni stilați. Prietenii lor, profesori cu toții, aduceau sticle de vin. Oameni cu carte din Ohio. Deși trudeau la
Michael Cunningham - O casă la capătul lumii by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/11891_a_13216]
-
pus pe fapte mari și gata de îndrăznețe aventuri este însă, la început, destul de curioasă: pornirilor lui curajoase li se asociază un anume inconfort și sentimentul că "în ciuda dorinței (sale) de asimilare, rămânea un străin pentru ei"; "Eram mefient, neîncrezător, posomorât, bănuitor, taciturn", adaugă el, dezgustat de toate, cu porniri nihiliste, și decis să rupă cu trecutul provincial din care tocmai se desprinsese. Se consideră un fel de paria, notează biograful, dar "cultivă și un refuz al lumii care-l plasează
O biografie a lui Tristan Tzara by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/14556_a_15881]
-
pod. E curios să aibă atâta chef de viață un om pe care nu-l atrage mai nimic. Slavă Domnului, am ajuns la vârsta când pot arde gazul fără să mă simt vinovat. Așa că-i dau cu tifla inconturnabilului supraeu posomorât. Am de scris patru pagini de proză belferistică în cam zece zile și-mi tot spun, degeaba, astăzi mă apuc. E dimineață, stăm de vorbă despre programul săptămânii. Adică, ce ar fi mai important de făcut. La capăt: „- Deci, ce
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3598_a_4923]
-
la doi pași de Champs-Elisées. Dezvăluiți-ne mai multe despre literații români, deveniți paznici în ,,subteranele" de lux ale Parisului! - Subterane de lux, comme vous y allez ("o luați cam repede!"). De acord, ar fi putut fi un parking mai posomorât, dar îngerul meu păzitor (pe care îl tot invocă soția mea) și-a făcut treaba într-un mod care mă copleșește de recunoștință. Ajuns la Paris în ultima zi a anului 1973, mi-am petrecut revelionul în casa doamnei Marguerite
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu undele transcendente ale Ființei Vii/ pentru explorarea Abisului din EGO regenerându-l!" (Ion Antoniu); " Diversitatea văzută prin lentile de salcie devine deranjantă în momentul spargerii în tipare străine a două timpane posomorâte. În același spațiu își face apariția neliniștea, care se laudă bucuroasă cu degetele ei impare și inconsistente în același timp." (Cosmin Miuțe); " Eu n-am știut decât să dezbrac femeile și/ să mă urc pe ele,/ să dau din cur
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
decât să importe spiritul feudal al împărătesei austriece, ordonat, vecin totuși cu Iluminismul, - ideea oricărui imperiu luminat, bazat însă pe autoritate... În contrast, câteodată, pereții albi de chilie ortodoxă des văruită... Pe urmă, zidurile, „propriu- zise”, roșcate, nuanța sângelui închegat, posomorâtă câteodată, înalte, groase, bine întreținute, ca și cum cu ele ar fi împrejmuită însăși Vecia; sau doar Rossia... Oricum, duhul Împărăției stepelor nemărginite, aici sălășluiește, în interiorul acestei Impunătoare, Monumentale Neîncrederi, Suspiciuni, bine păzită, Indestructibilă. Ori Kremlinul... n-o fi altceva decât... Sarcofagul
Kremlin, mașina de tuns iarbă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13112_a_14437]
-
Ar fi bine...” Stelian mai vru să spună ceva, dar renunță. Prin fereastra sufrageriei îl zări trecând grăbit pe ginerele său. Sever se întorcea de la serviciu mai devreme ca deobicei, ceea ce i se păru curios. Soțul Eleonorei avea o față posomorâtă și, după ce-și aruncă servieta într-un colț, veni să-i strângă mâna, declarându-i direct că era pe cale să li se întâmple o mare porcărie. “E de rău, tată socrule”, ridică el glasul revoltat. “Tâmpiții ăștia vor să
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
-i aducă pe alții în loc!” Da, trebuie făcut ceva”, încuviință Stelian. Glăsciorul Anicuței se făcu auzit din nou. “Dacă mai vine nenea ăla rău, mami și tati, să nu-i mai dați drumul în casă!...” Stelian zâmbi, dar Sever rămase posomorât. “Ar trebui să vorbești cu șefii tăi de la radio”, îl sfătui Eleonora. “Să le ceară ălora din comisie să înceteze cu șicanele”. “Lasă, că știu eu mai bine ce trebuie să fac!” bătu Sever cu pumnul în masă. “Știi ce-
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
și un rest de încredere că totul va fi răcoare și răgaz de reculegere încă din această viață ce-ți rezervase bune surprize. Mi-am promis să trec zîmbitor printre micile bîrfe ce aduc totuși un farmec anume zilelor noastre posomorîte. Mi-am promis să fiu eu însumi aproape de nerecunoscut în călătoria aceasta veșnică de care mă simt tot mai atașat, ca un bagaj al timpului la umărul timpului generației mele. Filtrul prin care înțelegi viața Ezit să pășesc mai departe
POEZIE by Vasile Baghiu () [Corola-journal/Imaginative/14279_a_15604]
-
se preocupau de Lunetta, abandonată somnului ei hipnotic. Grav era că și primărița părea derutată, chiar dacă se zvonea că negocierile sale cu magicienii, privitoare la un post privilegiat în Epoca de Aur, erau avansate. Dar nu sigure. Asemenea ei, ursuzi, posomorâți, erau și alții, care nu de o sărbătoare păreau pregătiți, ci de o înmormântare. Amestecul de date și informații, de planuri și strategii, sporite în ultimele zile în cetate, nu avea darul să aducă liniște montagnarzilor. Dimpotrivă, să-i deruteze
Condamnări by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/7893_a_9218]
-
gândit atunci că va fi mult mai bine să dau „scrisoarea”23 ta „Tribunei”, urmând ca tu să trimiți în cel mai scurt timp încă un material, așa cum promiți, pentru revista noastră clujeană. Spui că, la voi, e o vreme posomorâtă, invidiindu-ne pentru timpul de la noi. Cei care ți-au spus că e tare frumos la noi ori vroiau să te necăjească, ori poate că, la București, în adevăr era cald și senin, la noi însă primăvara a fost cam
Mircea Zaciu: Scrisori către Octavian Șchiau by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/3296_a_4621]
-
muiată în apă caldă cu săpun de rufe. Mă întreb acum, după multe decenii, dacă nu cumva am reținut această episodică găzduire doar datorită numelui străzii. Năvalnicul nu se poate uita ușor. Dar nu! Mă urmărește și azi figura Mamei, posomorâtă câteva zile în șir. Ea, atât de veselă de obicei, văzuse un semn de rău augur în acea întâmplare pe care o numise: ninsoarea neagră. Avea să ne-o amintească în august 1944, după "alegerile" din ^46, în decembrie ^47
Memoria caselor by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8000_a_9325]
-
Vorvoreanu se culcă succesiv cu oamenii de încredere din bogata rețea de entremetteuri a regelui. Sînt ultimele zvîcniri ale acestei ultime generații de moșieri sleiți și în derivă. Plictisul și frica sînt singurele stări care îi vizitează între chefurile lor posomorîte. Indivizii își pierd treptat trăsăturile definitorii și devin o turmă apatică speriată de istorie ca de un pustiu nesfîrșit ivit deodată în fața ochilor lor obosiți. în schimb, în paginile cărții se instalează acum un personaj omniprezent și copleșitor: neantul, pe
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
Mai sus de rău, mai jos de bine! Nici dorul umbrei nu mai vrea Să se răsfețe după pleoape? Privirea ți-e o veghe rea Ce vrea-n lumină să mă-ngroape? De ce să-ți fiu mereu supus, Pământul tău, posomorâtul? Doar barda lunii cade-n sus Dorințelor să taie gâtul... Nicio uimire, niciun gest De împăcare nu te cheamă? Sunt arhimedic punct celest, Ori melc închis în el de teamă... 1979 OEDIP SINGUR Cu unghiile-nfipte-n ochi mă zbat Cu sânge
Poezie by Ion Brad () [Corola-journal/Imaginative/4164_a_5489]
-
Îi răspunde cu o irezistibila duioșie: „Nu-ți cer absolut nimic. Ba chiar vreau să Iți dăruiesc ceva astăzi, de ziua ta. Am venit să Iți ofer o alternativă la existența ta de până acum. Te văd uneori trist și posomorât, chinuit de doruri , am văzut cum sufletul tău arată, când și când, ca un cuib gol. Și m-am gândit că mi-ar placea , că ar trebui, să locuiesc o vreme În el. a continuat Îngerul și și-a trecut
Editura Destine Literare by Elena Dordea () [Corola-journal/Science/76_a_297]
-
Gheorghe Grigurcu Unelte Chei care se rotesc fără să creadă-n ușa pe care-o deschid cuie strîmbe din născare care pipăie cercetează și nu se pot înfige ciocane care bat pe nicovale posomorîte bat distanțele le subțiază pînă le fac rezonabile pînă le pot restitui Universului. Vai cum dispar Vai cum dispar cele veșnice ființe și lucruri deopotrivă cum fără nici o rușine dispar clipă de clipă trădîndu-ne dar nu putem ști (în veci
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/12131_a_13456]