777 matches
-
Florei în Brooklyn, acea primă mărturisire fusese un strigăt venit din inimă? Poate. Orice om închide în el mai mulți oameni, iar cei mai mulți dintre noi sărim de la o personalitate la alta fără ca măcar să înțelegem cine suntem. Azi sus, mâine jos; posomorâți și tăcuți dimineața, râzând și puși pe glume seara. Harry fusese trist când vorbise cu Tom, dar acum, că afacerea se punea pe picioare, era exaltat în discuția cu mine. Ni s-au adus cotletele, am trecut la o sticlă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
trebuie să dea o șansă cinstită experiementului Pamela. Se prefăcuse că acceptă, dar știam că era deja hotărâtă și că nimic nu o putea face să se răzgândească. Astfel că stătea pe bancheta din spate a mașinii, cu o mutră posomorâtă și retrasă, victima bosumflată și inocentă a unor mașinațiuni pline de cruzime. A adormit pe când treceam pe la periferia orașului Bridgeport pe autostrada I-95, dar până atunci nu a făcut mai nimic altceva decât să se uite pe geam, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cureaua groasă din piele. Copilul cerșește îndurare... Doamne, nu mă distrez deloc. E oribil și îmi trezește amintiri de când eram la școală și diriginta mă bătea uneori cu bastonul. Asta era înainte să fie interzisă pedeapsa corporală. Mă simt cam posomorâtă și deprimată când scriu chestiile astea, dar cred că filmul va avea mare succes, mai ales în State. Pentru că americanilor le plac lucruri de-astea, nu? Adică Angela’s Ashes a lui Frank McCourt a fost un succes imens și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aud pe Lissy cum se chinuie să găsească ceva pozitiv de spus. Ei, măcar știi sigur că n-ai trecut neobservată, spune Într-un final. Măcar n-or să te uite imediat ce ai ieșit pe ușă. Bănuiesc că nu, spun posomorâtă. Am și eu vreun mesaj ? — A ! Ăăă... nu. Adică a sunat tatăl tău, dar... Îhm... știi și tu... n-a fost... Șovăie, apoi se oprește. — Lissy. Ce-a vrut ? Urmează o tăcere. — Se pare că verișoara ta a câștigat nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
să fii un pic mai Înțelegătoare. — Nu, Lissy, are dreptate, spun supărată. A avut dreptate tot timpul. Dacă mi-aș fi ținut pliscul, nu s-ar fi Întâmplat nimic din toate astea. Iau sticla de schnapps și-mi umplu paharul, posomorâtă. Așa e, relațiile sunt ca niște bătălii. Sunt o partidă de șah. Și eu ce m-am apucat să fac ? Mi-am aruncat toate piesele pe tablă din prima și am zis „Poftim ! Ia-le !“ Iau o gură de băutură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
rău ! zic, cuprinsă de remușcare. Îmi pare foarte rău. Doar că... nu voiam să te rănesc. — Știu că Încercai să te porți frumos cu mine. Dar acum mă simt ca o proastă. — Mă rog. Atunci Înseamnă că suntem două, spun posomorâtă. Se deschide ușa și intră Wendy de la contabilitate. Urmează un moment de tăcere, În care ea se holbează la noi, deschide gura, o Închide iar, apoi dispare Într-unul dintre separeuri. — Și zi, ești OK ? spune Katie coborând vocea. — Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
Un tip de afară zicea exact același lucru... — Nu, pe bune, chiar nu-mi mai aduc aminte nimic. Mă fixează cu o privire Înnebunită. Parcă am picioarele de vată, nu pot să respir... Își ia pămătuful de obraz, Îl privește posomorâtă, apoi Îl lasă iar jos. De ce-oi fi acceptat să fac așa ceva ? De ce ? — Ăă... pentru că e distractiv ? — Distractiv ? Ridică vocea contrariată. Tu crezi că e distractiv ? O, Doamne. Expresia i se schimbă brusc. Tace și se ascunde repede după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
doar o afacere. E doar afacerea pe care mă chinui s‑o prind de... — Ah... oprește‑te! zic furioasă. Oprește‑te. Du‑te la întâlnirea aia idioată. — Ești sigură? zice Luke, acoperind telefonul cu mâna. Absolut sigură? — Foarte, zic, ridicând posomorâtă din umeri. Dacă e chiar atât de importantă... — E foarte importantă, spune Luke și se uită în ochii mei, brusc foarte serios. Crede‑mă, altfel n‑aș face‑o. Mă întorc încet la mașină, în timp ce Luke își lasă mobilul jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
Poate că nu, zice Suze grăbită. Scuze. Se lasă pe perna mea și începe să‑și roadă gânditoare o unghie. Apoi, brusc, ridică capul spre mine. Ia stai așa. Cine ți‑a zis de New York, dacă nu Luke? — Alicia, spun, posomorâtă. Ea știe totul. — Alicia? Suze se uită țintă la mine. Alicia Scorpia cu picioare lungi? Hai, Bex. Probabil e o invenție din capul ei. Pe bune, Bex, nu‑mi vine să cred c‑ai stat să o asculți! Pare atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
stați să văd... Fulham... domnul John Gavin. Mă uit la telefon cu dezamăgire. — Dar i‑am scris deja! Păi, atunci, asta e. Vă mai pot fi de folos cu altceva? Nu, zic. Nu, nu cred. Mulțumesc oricum. Las telefonul jos, posomorâtă. — Ce bancă idioată. Ce centrală idioată. — Deci îți dau banii sau nu? mă întreabă Suze. — Nu știu. Totul depinde de tipul ăla John Gavin. Ridic privirea și citesc îngrijorarea de pe fața lui Suze. Dar sunt sigură că o să fie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
și organizat și, în loc de asta, ce‑am făcut? M‑am năpustit spre un colț straniu din oraș, unde probabil că o să fiu jefuită în orice clipă. De fapt, cred că toată chestia a fost probabil o mare păcăleală. Mă gândesc posomorâtă, serios, zău acuma. Haine de designer cu reducere de 70 la sută? Trebuia să‑mi dau seama că e prea frumos ca să fie... Ia stai așa. Stai... doar o clipă. Oprește alt taxi, din care coboară o fată cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
nici un interviu azi. Sinceră să fiu, aș fi foarte fericită dacă aș putea să‑mi petrec toată ziua azi în pat, cu Luke. Doar că Luke s‑a trezit deja și stă pe un scaun de lângă fereastră și vorbește cam posomorât la telefon. — OK, Michael. O să vorbesc azi cu Gregg. Dumnezeu știe. Habar n‑am. Ascultă ce i se spune, apoi continuă: S‑ar putea. Dar nu pot să ratez afacerea asta pentru a doua oară. Urmează o pauză. Da, asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
de familia lui Sacha. Nu e ca și cum ar fi pomenit chiar de ea. — Sacha e o fată atât de dotată, zice Elinor, închizându‑și pudriera cu zgomot. Ai văzut‑o vreodată făcând schi nautic? — Nu. — Sau jucând polo? Nu, zic posomorâtă. N‑am văzut‑o. Brusc, Elinor bate imperios în geamul din spatele șoferului. — Ai luat virajul prea repede! zice. N‑am de gând să‑ți mai repet, nu doresc să fiu zdruncinată când merg cu mașina. Așadar, Rebecca, spune, reluându‑și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
se întâmplă? Ce s‑a întâmplat cu atmosfera agitată de la Brandon C? Ce s‑a întâmplat cu firma lui Luke? Când trec pe lângă automatul de cafea, recunosc vag doi indivizi care stau și vorbesc rezemați de el. Unul pare cam posomorât, iar celălalt îl aprobă din cap, dar nu prea aud ce spun. În clipa în care mă apropii, se opresc brusc. Se uită la mine curioși, apoi unul la altul și se îndepărtează, continuând să vorbească, dar pe un ton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zice Suze, intrând în cameră cu un castron de Crunchy Nut Cornflakes. — Bine, zic, încercând un surâs. O să reușesc. Suze ia o gură de fulgi și se uită la mine meditativă. — Ce planuri ai pentru azi? Nu prea multe, zic posomorâtă. Doar... să încerc să‑mi găsesc un serviciu. Să‑mi pun în ordine haosul din viața mea. Așa ceva. — Aha. Suze își ia un aer încurajator. Și, ai găsit ceva până acum? Îmi flutur degetul spre un anunț încercuit. — M‑am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
sunt mlaștinile, unde-s țânțarii, latifundiile și malaria? Uite curți cu două automobile, livezi de portocali și măslini În locul stufului de altădată, câmpurile Îngrijite... Se bucură de ele, pentru că aceasta este acum țara lui, dar Christa de ce e atât de posomorâtă? S-a rătăcit În amintirile ei, așa cum face când iese de pe autostradă și pierde, de fiecare dată, intrarea În oraș. Capitolul 5 Dosar „Savantul” Fila nr. 18 Sursa: „Emilian” Notă informativă Între 16-29.IV.1986 sursa a făcut o deplasare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
un sfert de oră, după care zâmbește cu amabilitatea ei obișnuită. Doar de aceea o și iubim cu toții pe Buni, jucăria noastră ridicolă și desuetă, ultima, singura doamnă a familiei! Bineînțeles că nu nutrim, dragi ascultători, aceleași sentimente și față de posomorâtul Daniel, care e singurul ce aude vocile imaginate de pe banchetă. * — Ce pălărie frumoasă ai, Buni! Bine că a observat În sfârșit și ea că Buni are pălării nostime totdeauna! — Pentru ce o admir eu cel mai mult pe Buni e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
la un moment dat Înșelat de blândețea șireată a lui Mihnea, uitând că blândețea șireată a bețivului ascunde o minte la fel de Întunecată ca a nebunului și o perseverență la fel de mare. * Notă de subsol: Acesta e doar un fragment din cronica posomorâtului Daniel, În care au fost consemnate cele mai importante momente ale serii, când În 325 D s-au Întâlnit prieteni și neprieteni, Întâmplători și neîntâmplători. Mihnea, cel ce primise un pachet cu haleală de-acasă, cronicarul Daniel, venit după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
trecute, am citit în ziar că o nevastă cu numărul doi a fost omorâtă de fosta nevastă a tipului. Nevasta cu numărul unu i-a înfipt un topor în inimă celei cu numărul doi. —Mulțumesc foarte mult, a răspuns Alison posomorâtă. Acum mă simt mult mai bine. Dar câteva zile mai târziu, în acea dimineață însorită de sâmbătă, Alison se simțea mult mai optimistă, datorită faptului că se afla în acel hotel idilic de țară și fiindcă era răsfățată peste poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
dacă trebuie să m-apuc să-ți scriu liste cu instrucțiuni de fiecare dată când te las cu Jessica... Mi se că ești demn de milă. Apoi femeia s-a întors către canapeau pe care zăcea Jake. Puștiul butona telecomanda posomorât, schimbând canalele cu viteză, de parcă creierul lui de adolescent nu era capabil să se concentreze pe un singur program mai mult de câteva secunde. Haide, Jake! Ești gata? Băiatul nu s-a clintit. Cred c-a murit, dar mă tem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
să rămână gravidă, dar habar n-aveam că James e așa de doritor. Mi-ar plăcea să fiu o muscă pe peretele din casa lor. Uneori eu mă simt ca o muscă pe peretele casei lui Nick, a spus Susan posomorâtă. Și ce-i mai rău e că sunt tot timpul alungată ca un lucru lipsit de relevanță. —Ei, haide! a intervenit Fiona mângâind-o pe spate. Știi că nu-i adevărat. Nick te adoră. — Da? Eu nu sunt așa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Încă mai e Îndrăgostită de el. — Nu sunt toate așa? spuse cu amărăciune Tom, după ce-și Înghiți pizza. Aici au dreptate... — Deci, până la urmă, cine i-a venit de hac Mumei Pădurii? — N-am nici cea mai vagă idee. Posomorâtă, am mai mâncat niște pizza. Nu, asta nu e tocmai adevărat. Nu pot crede că au fost Fliss sau Derek și știu sigur că nici eu. Mai rămân Jeff, Brian și Naomi. Sincer, nu-l prea văd pe Brian dându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
domnul Mușchi chiar ar putea fi vinovat de toate capetele de acuzare? Ar fi o mare ironie, nu-i așa? M-am uitat lung la el. — Dacă Îl mai aud pe Încă unul spunându-mi asta, i-am răspuns eu posomorâtă, Îmi predau definitiv legitimația de detectiv amator. * * * — Sam! Sam! Aici! Tocmai coborâsem scările ce duceau la subsol și treceam prin fața biroului. Șoapta aceasta furișată m-am făcut să-mi Întorc capul, dar știam cine mă striga Încă Înainte să văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
de aripi. Porumbeii Încă nu isprăviseră când am ieșit din baie. Micuța cameră de zi a lui Janey, opulentă și Încărcată de brocarturi bogate ca și stăpâna, trezea amintiri legate de mirosul intens și primitor al cafelei. Janey mă privi posomorâtă, cu o Întrebare nerostită În ochi. — Da, iarăși s-au apucat de treabă. — Doamne. Și-acum o să se găinățeze din nou acolo, iar dimineață, o să găsesc bucăți de ceva vâscos și cu pete negre prelingându-se pe perete. Câteodată, jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Dumnezeu știe de ce, nici nu venisem cu mașina. Cred că era ceva legat de faptul că nu voiam să conduc În starea aceea de depresie, chiar dacă asta nu iese la test, ca alcoolul. Am rămas pe treptele de piatră, privind posomorâtă prin ochii strânși, la șuvoiulde apă ce se revărsa de pe prag. Aveam, cel puțin, haina de ploaie pe mine. Poate era mai Înțelept să aștept până se mai domolea furtuna. Dar ar fi putut foarte ușor să țină vreo două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]