3,622 matches
-
la Celan. Din cele șase capitole centrale ale cărții lui Petre Solomon (las la o parte atât nota introductivă, cât și întinsa bază de date din Addenda), primele trei li-vrea-ză tot instrumentarul demersului critic. O reconstituire, adică, a Bucureștiului imediat postbelic, o trecere în revistă a cercurilor scriitoricești frecventate de junele Paul Celan și o fidelă consemnare la cald a jocurilor de cuvinte pe care acesta le exersa spontan într-o română învățată excelent. Prima secvență pălește - trebuie s-o recunoaștem
Obsedanții ani by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8229_a_9554]
-
semnificativă completare a romanului Zbor spre libertate, urmărind, într-un fel, destinul Tinei și al lui Andrei în noua lor etapă a vieții. Eroii redevin persoane reale: Pia Pillat și Mihail Fărcășanu, acesta fiind și un însemnat scriitor al epocii postbelice imediate, autor al romanului Frunzele nu mai sunt aceleași (1946), semnat Mihail Villara. Despre soarta lui în exil, în esență dramatică, îmi propun să glosez într-un alt articol.
Romanul unei evadări din lagărul comunist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8244_a_9569]
-
spus că, din punctul de vedere al criticii literare, un roman scris între anii 1952-1955 și publicat în ... 2007, după substanțiale revizuiri, este mai mult decât dificil de apucat. Unde trebuie situat acest roman? În contextul literar al primilor ani postbelici sau în noua paradigmă literară a (post)modernității, specifică anilor de început ai mileniului III? Citind cartea, se simte, indiscutabil, l'air du temps, atmosfera de derută existențială de la începutul anilor '50, combinația de speranță și disperare din primii ani
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
îngemănarea istoriei cu mitul, cu eroii lor puternici, supraviețuitori într-un mediu arid, în ochii cărora strălucește însă perpetua promisiune de libertate a mării. Aceste calități care au făcut din Pavel Chihaia unul dintre prozatorii foarte importanți ai literaturii române postbelice sunt prezente și în Hotarul de nisip. Cel puțin începutul romanului vizează un prag al perfecțiunii literare. Amplul tablou al cetățenilor de origine greacă stând la cozi pentru a pune la punct ultimele formalități în vederea emigrării se află în topul
Destine în derivă by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8265_a_9590]
-
Ar fi deci o eroare să citim volumul în grila de așteptări și reprezentări cu care parcurgem o Istorie a literaturii autohtone. Dacă Istoria, sinteza lui Eugen Negrici, este Literatura română sub comunism și ea are în vedere numai deceniile postbelice (acoperind un sfert din literatura noastră modernă), Iluziile literaturii române e un studiu transversal, secționând toate epocile istorice. Punctul de perspectivă din care se efectuează secționarea nu e nici cultural-acumulativ, ca la N. Iorga și ceilalți "vechiști", nici estetic-analogic și
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
cugetare religios ortodox, cu minime și irelevante manifestări laice), teza lor mi se pare falsă, dacă nu aberantă, inconsistentă și de nesusținut." (pp. 188-189). Imbatabil în acest sector al amendării unor opinii emise de către slaviști, bizantinologi, mentaliști, imagologi ante- și postbelici, ante- și postrevoluționari, Eugen Negrici va căuta, în continuare, iluzii și în epocile moderne, pentru a le constata și disipa. Or, aici operațiunea de revizuire se dovedește mult mai complicată. O dată, pentru că există deja o tradiție critică propriu-zisă, în descendență
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
doar cu un dram de speranță, unii care se întorc dezamăgiți și învinși sau, dimpotrivă, pentru a-și savura succesul de dincolo; în fine, alții care nu mai găsesc calea de întoarcere. Claudio Magris redă undeva imagini mișcătoare asupra migrației postbelice a sute de mii de muncitori italieni aparținînd unor zone cu populație precumpănitor italiană anexate de Iugoslavia lui Tito împreună cu Istria și Fiume. Mai întîi fasciștii îi oprimaseră pe originarii slavi din regiunile respective, după care a urmat revanșa iugoslavă
Peregrini și peregrinări by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/8316_a_9641]
-
iată, din sferele luptei în afaceri romanțioase - onoarea, treptat, se adjectivizează. Nu mai e o calitate, ci un calificativ. Perioada post-revoluționară (de revoluția de la 1848 e vorba...) desfide certificatele de bună purtare care se obțin cu prețul sacrificării onorului. Perioada postbelică o să le adopte. Nu mai e, după '44, vorba atît de onoare, cît de onorabilitate, de asigurarea unei poziții în schemă. Într-o lume a lucrurilor sigure, de bine, de rău - același Alecsandri se întreabă, în numele vreunui străin ingenuu, în fața
Numele și fapta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8565_a_9890]
-
formă deviată de statistică. Ar fi fost de așteptat, de asemenea, ca Dan Cristea să pună în relație poeții pe care îi analizează, ampla-sându-i în diversele contexte, distribuindu-i în tendințe și trasând, cu acestea, liniile directoare ale poeziei românești postbelice. De la Gellu Naum și Ștefan Aug. Doinaș la Ioan Es. Pop, putea fi făcută măcar schița evoluției, dacă nu harta ei topometrică. Dar raportarea la un anumit moment din "desfășurătorul" istoric, la diferitele etape din lirica noastră, cu inerentele discontinuități
Eul care tot scrie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8575_a_9900]
-
Polirom 2008), reîntoarcerea triumfală a lui Tristan Tzara la București, în anul 1946, intransigența ideologică (procomunistă) a lui Geo Dumitrescu din anii 1948-1949 în virtutea căreia îi atacă în presa vremii pe Ovid S. Crohmălniceanu și pe Marin Preda, rolul romanelor postbelice ale lui G. Călinescu în resurecția prozei românești de la mijlocul anilor '60, suspiciunea că Ion Vinea ar fi fost agent britanic, disputa din Biroul politic al PMR, în 10 mai 1962, pe marginea eventualei primiri în partid a lui Zaharia
Parantezele istoriei literaturii române by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8578_a_9903]
-
Gabriel Dimisianu Fac parte din generația '60, dacă este să acceptăm încolonarea pe decenii a seriilor literare postbelice, astfel cum procedează curent critica noastră în operațiunile ei de încadrare și clasificare. Regretatul Laurențiu Ulici a contribuit în mare măsură, prin invocare insistentă, la instituirea criteriului decenal, ba chiar s-a străduit să impună, fără același succes, și criteriul
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
gândesc, visez... Tata și-a asumat de unul singur creșterea mea. Până la plecarea mea la universitatea clujeană nu s-a recăsătorit, cerându-mi, doar atunci, acordul solemn pentru actul său. Am trecut, cot la cot, prin încercările războiului și iluziile postbelice: i s-au luat cu forța magazinele, am fost evacuați din casa bunicului, m-au exmatriculat din toate școlile de stat, el a fost dus la muncă obligatorie, unde a și pierdut un ochi; după care am împărtășit laolaltă speranțele
Ion Ianoși: "Ziua sunt optimist, noaptea - pesimist" by Aura Christi () [Corola-journal/Journalistic/8581_a_9906]
-
în atari condiții, că demersul lui Ion Pop e, comparativ cu moda ce pare să se fi instituit treptat, altceva. Mai sincer și mai organic atașat de avangardă, criticul clujean se identifică adesea cu istoria receptării acestei mișcări în perioada postbelică. Și cu primele încercări de resuscitare analitică a scrierilor - fluctuante și ca valoare, și ca atitudine - celor mai importanți dintre purtătorii de drapel de la unu, Integral sau Contimporanul. Partizan declarat al abordării esențial literare - și mai puțin al aceleia conjuncturale
Cotele apelor avangardei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8623_a_9948]
-
sînteți, mă! - Ticăloși, Măria Ta!". Karkaleki îl reia pe Pristanda. Karkaleki, "acest celebru publicist, întemeetorul presei politice române" este un Bostandaki pălmuit la nivel mai înalt. Povestea lui? Aceeași, schimbînd ce e de schimbat, cu a grozăviilor scrise în România postbelică, dar datate aiurea și altminteri. "Mă mir cum n'au murit de rușine cei ce au trăit în așa vremuri". Noi, de-un exemplu. Baioneta inteligentă arată, în hainele unui căpitan al gvardiei naționale, din cei care zic "să fațem
Atelier by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8666_a_9991]
-
cu suflet de rural", nu este de acord criticul de la Suceava, care consideră că Hogaș "se declara rustic (...) din vocație histrionică" (p. 43). Prețuit este Vladimir Streinu, căruia i se recunoaște rolul deosebit în receptarea lui Hogaș, iar dintre criticii postbelici sunt apreciați Const. Ciopraga, Ov. S. Crohmălniceanu și, în mod particular, Al. Călinescu, autorul unui studiu figurând drept postfată la ediția Minerva din 1978 a scrierilor hogașiene, în cuprinsul căreia este lansată ideea că Hogaș este, de fapt, un autor
Actualitatea unui "scriitor uitat" by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/8406_a_9731]
-
mor, îndurerați, în timpul războiului, dacă Gala Galaction va aluneca într-un conjuncturalism pe care-l va regreta, Pericle Martinescu și cei de vârsta lui, vor cunoaște nu numai tragismul anului 1940, al dezmembrării statului național român, dar deopotrivă, al epocii postbelice, mai exact, comuniste, cu suprimarea tuturor libertăților, care le-a fracturat existența și evoluția literară, unii, puțini, reușind să se exileze, alții, mulți, ajungând în închisori sau, în cel mai bun caz, marginalizați. Așa s-a întâmplat cu abia amintitul
Anii 1940 în pagini de jurnal by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8427_a_9752]
-
sferei privateť - diagnosticată nu doar de Giddens - influențează în diferite feluri cel puțin acea zonă a literarului intrată, prin efracție (adică prin stabilirea unor criterii în afara literaturii) în atenția criticii literare: memorialistica, biografia, autoficțiunea." (pag. 31) Pe o asemenea perioadă, postbelică, dar anterevoluționară, Simona Sora își suspendă răspunderea discutării canonului prin prisma acestei metodologii. Substituția nu s-ar rezuma, atomist, la autori, ci, iată, la genuri ca atare, riscând să devină, ca urmare a unei prea hotărâte desțeleniri, necreditabilă. Ion Ioanid
Încurcate sunt căile verdictului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7781_a_9106]
-
puțin familiare publicului despre biografia științifică a fostului preot, arhiepiscop și cardinal Ratzinger, socotit drept un spirit critic și uneori nonconformist al Bisericii Catolice. Andrei Marga îl plasează printre “înnoitorii scenei teologice mondiale”, care a contribuit la schimbările din teologia postbelică, precum “asumarea crizei valorilor” sau “noua interacțiune cu științele și filosofia”. Andrei Marga este unul din apropiații Papei Benedict. În urma unei vizite la Vatican, în noiembrie, 2008, la sfârșitul audienței, Papa Benedict s-a ridicat din jilțul pontifical și a
Andrei Marga, singurul autor din România care a scris despre Papă by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/80133_a_81458]
-
române (devenit, din 1994, Imnul de Stat al Republicii Moldova). Și între cele două războaie mondiale a avut loc un proces serios de integrare românească, de revenire la limba română literară; demersul a continuat, cu un plus de dramatism, în perioada postbelică, întrucât atunci se încerca un fals extraordinar: impunerea așa-zisei ,,limbi moldovenești" ca limbă de stat. La vremea respectivă, intelectualitatea noastră a pledat în primul rând pentru valorificarea clasicilor - interziși până în 1956. S-a recurs la o adaptare a limbii
Mihai Cimpoi:,,Bătălia pentru limba română a fost una de fiecare zi" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8014_a_9339]
-
un grup de cercetători de la Institutul "G. Călinescu" (Nicolae Mecu, Nicolae Bârna, Oana Soare, Bogdan Dascălu ș.a.), Eugen Simion a fost aplaudat, pentru discursul său memorabil, Modelul Călinescu și pentru intervențiile sale, subtile și melancolice, la colocviul cu tema Generații postbelice în dialog. Generația '60, și, mai ales, a fost premiat - Premiul de excelență, oferit de Fundația Națională "G. Călinescu" din Onești. Respectul și afecțiunea care i s-au arătat se explică, bineînțeles, prin valoarea operei sale, prin participarea la apărarea
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
Th. Ciobanu a renunțat, cu modestia care îl caracterizează, la lansarea propriei sale cărți de versuri, Mergându-mă. Au fost și plăcute momente muzicale cu pianista Lory Wallfisch (SUA) și chitaristul Ionuț Militaru. A doua zi au urmat colocviile - Generații postbelice în dialog. Generația...'60 (moderator: Eugen Simion) și O soluție în cultura română: fundațiile naționale (moderator: Constantin Th. Ciobanu). Discuțiile au fost foarte animate. Vorbitorilor vârstnici li s-au adăugat autori din generații mai noi - dezinvoltul și în același timp
A 40-a ediție a "Zilelor Culturii Călinesciene" de la Onești Un succes by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8023_a_9348]
-
constituit, așa cum observă Iordan Datcu, într-o punte între cultura României și cea a Franței în care și-a desăvârșit opera. Ca scriitor, Ioana Andreescu a surprins viața de zi cu zi a oamenilor dintr-o comunitate rurală a României postbelice, temerile, speranțele și decepțiile din anii de început ai comunismului. Ca antropolog, ea este una din personalitățile care au contribuit la o mai bună cunoaștere a tradițiilor țării noastre și locul ei în cultura lumii. Nu e puțin lucru într-
Studii de antropologie by Constantin Eretescu () [Corola-journal/Journalistic/6934_a_8259]
-
calm aparent, preludiu macabru al tulburării profunde a ființei. Dezmățul ideilor se extinde la nivel corporal pentru a declanșa periodicele apariții ale instinctualității și viciului în figurație baudelairiană, amintită de Nicolae Manolescu în cronica sa la Atelierele (1980-1984 (Literatura română postbelică, vol. I, Poezia, editura Aula, Brașov, p. 392): Realitatea ne-a pătruns și azi pe sub ușă. // Ce liniște pe sub unghii! / ce dezmăț în idei! Ceasul pe dinlăuntrul nostru huruie, huruie, / îmbrățișați, / Bestia și Fonful din noi iar se înfruptă." (Viață
Expresioniști după expresionism by Georgeta Moarcăș () [Corola-journal/Journalistic/8147_a_9472]
-
insistența cu care mitul este folosit ca mijloc de discreditare a mitografiei partinice îl transformă într-o materie sterilă, retorica mitică degenerând în simple exerciții de virtuozitate, iar stilul mitic, supralicitat cu bună știință, discreditându-se prin redundanță. La scriitorii postbelici, ,,mitofilia" - cu un termen al lui Herman Parret - corespunde nu numai dorinței de a restabili adevărul în datele lui fundamentale, ci și preocupării lor pentru a-și emancipa discursul literar de constrângeri socio-politice. La Mircea Ciobanu, valorizarea ca hipotext, în
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]
-
în monografia destinată scriitorului - Monica Spiridon, dar și prin încercarea de a scăpa presiunilor politice. Prezența mitului în romanul interbelic se corela cu o tendință mai largă și inovatoare a literaturii române de evadare într-un spațiu arhetipal. În perioada postbelică acest gen de ficționalizare constituie și o formă de revoltă, de reactivitate împotriva apăsării totalitare, o supapă de rezistență. Dacă intenția creativă este comună la acești scriitori - cu precizarea că nu toate temele de extracție mitică provin și dintr-un
Mitul în romanul românesc postbelic by Evelina Cârciu () [Corola-journal/Journalistic/8148_a_9473]