455 matches
-
sau oricum concordant, prin pași succesivi - în România și în Moldova, cu egale întârzieri și cu asemănătoare perioade de rătăcire. Succesul lui Vasile Ernu, de pildă, e - orice s-ar spune - altceva decât o binevenită mănușă aruncată inspiratelor tatonări românești postrevoluționare (de la Cartea roz a comunismului până la istoriile personale ale cvartetului Cernat-Manolescu-Mitchievici-Stanomir sau romanele amprentate sociologic ale lui Dan Lungu). Ne place sau nu ne place, vorbim despre cazuri, contexte, experiențe, mize și - în fond - state radical diferite. Remarcabile, de bună
Diviziunea statală a muncii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9178_a_10503]
-
Daniel Cristea-Enache Nu e greu de observat, în abundenta producție editorială postrevoluționară, firul gros ca o parâmă al literaturii sexualizante. Începând cu generația '90, descheiată ostentativ la toți nasturii, și continuând cu ,milenariștii" dezabuzați (dar nu într-atât încât să nu ne delecteze cu noi provocări), literatorii autohtoni au făcut din fostele
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
și mai umane decât acelea cu finalitate dinainte pregătită - pe întregul fundal politic ieșind explicit la lumină sau doar molcomindu-se freatic. Întâlnim dragostea calmă, decentă, matrimonială izbucnind într-un pasaj de-a dreptul frumos, din mijlocul unor lustrații imprecise postrevoluționare: "Niște domni gravi, ba chiar nițel sumbri, care vorbeau - și pozau - foarte bine se întreceau în a ne demonstra cât de vinovați suntem cu toții. Inclusiv ei ? Da, desigur, și ei, deși...Noi, însă, ceilalți, în mod sigur. Pe mine unul
Preistorii personale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9248_a_10573]
-
autorii, jurnaliștii, vânați pentru că ei fac reclamă. (Puțini dintre aceștia sunt la rândul lor intelectuali, în general au un complex al tehnicismului meseriei și carenței de informație academică. Mai există și un strat rezultat în urma conversiei profesionale din primii ani postrevoluționari, inginerii care propagă idei despre cărți, și mai rău, le emit.) Dacă nimerește în învățământ (e greu de crezut că alege așa ceva în cunoștință de cauză), abdică după 1-2 ani. Dacă e foarte capabilă - se constată feminizarea accentuată a populației
Portretul intelectualului la tinerețe by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/13130_a_14455]
-
care recurge Răzvan Voncu în prefața (sau, la fel de bine spus, „interfața”, căci e situată în mijocul volumului) care însoțește această restituție editorială. Vorbind, acolo, despre combustia care a dus la transformarea anonimului student băimărean într-un reper al poeziei române postrevoluționare, criticul face o remarcă de mare subtilitate: pe cât le putem deduce din cele numai câteva mostre pe care le avem la dispoziție, modelele tânărului Ioan Es. Pop se opresc în pragul Războiului al Doilea. De căpătâi ar fi simboliștii și
Din noaptea timpului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3088_a_4413]
-
un autopsier de morgă, o mamă îndurerată și doi copii care fac drăcii în clopotniță, un prefect pe nume Eugeniu Ioan Gingirică și un polițai Ioanea Păsulii, toți emit, consecvent, un același punct de vedere și înțelegere asupra lumii românești postrevoluționare. O perspectivă reacționară (dar putea fi și una progresistă, era același lucru), din care realitatea iese mult simplificată, schematizată, setată prin concluziile deja date ale romancierului. De toate s-a ales praful după "bubuirea" din decembrie '89. Fabricile au fost
Cod roșu by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7452_a_8777]
-
slujba cititorilor Pe 13 mai, „Agenda zilei”, sora mai mică a săptămânalului „Agenda”, va sărbători nici mai mult, nici mai puțin decât 2 000 de apariții, 2 000 de întâlniri cu cititorii. Un număr de ediții respectabil pentru o publicație postrevoluționară, pentru un peisaj mass-media plin de convulsii, în care au existat mii de începuturi și, din nefericire, aproape tot atâtea sfârșituri. Iată însă că „Agenda zilei” nu doar că rezistă vitregiei economiei de piață, ci și pretențiilor firesc tot mai
Agenda2003-19-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/280992_a_282321]
-
care autorul mizează în continuare. În momentul de față, creația lui Virgil Duda poate fi sintetizată prin două etape distincte, întinse, fiecare, pe aproximativ 20 de ani. Pe de-o parte, cărțile apărute până în 1988 și, de cealaltă parte, romanele postrevoluționare. Firește că nu e vorba de o reinventare sui generis, ci de o infuzie importantă de teme și concepte. În prim-plan se găsesc inadaptarea, înstrăinarea, evreitatea, identitatea și exilul. Ele alcătuiesc magma cărților sale din actualitate și acest aspect
Ancheta unui destin învins by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4435_a_5760]
-
Pagină realizată de ANA MARIA GRAD Milioane de euro pentru satele timișene prin Centrul de Asistență Rurală O organizație nonguvernamentală face tot posibilul pentru rezolvarea problemelor din comunitățile rurale În Timișoara, ca de altfel în toată țara, în perioada postrevoluționară au apărut numeroase organizații neguvernamentale. Diversificate pe domenii, mai mici sau mai mari, cu o arie de acoperire mai îngustă sau mai vastă. Satele din vestul țării, și în perspectiva apropiată cât mai multe din întreaga țară, se pot bucura
Agenda2005-10-05-c () [Corola-journal/Journalistic/283448_a_284777]
-
veacului al XIX lea, alături de Eliade și Ion Câmpineanu. El a încercat să așeze școala românească pe alte precepte decât cele impuse de biserică, unde dascălii ZIUA LIMBII ROMÂNE 31 august greci îi învățau pe copii psaltirea. Influențat de curentele postrevoluționare din Franța, unde fusese de câteva ori, el înființează pe moșia sa din satul Golești Muscel (lângă Pitești) o școală gratuită pentru oricine voia să se înscrie. Elevii puteau fi copii de boieri, negustori și chiar de robi. Deschiderea școlii
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
românesc actual. Aș îndrăzni să-l apropii și să-l îndepărtez în același timp pe Adrian Lustig de Eugen Ionescu. Faptul e mai evident în a doua piesă, intitulată Clinica, în realitate o mise-en-scene pentru un antiteatru tot la scară postrevoluționară, dar nu cu miza subminării tehnice a procedeelor teatralității, ci cu o folosire a teatrului pentru dinamitarea Poliției române. Unui actor i se fură valiza ce conține craniul lui Yorrik, hoțul se sperie de craniu, reclamă la Poliție, reiese că
LECTURI LA ZI by Iulia Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13657_a_14982]
-
al lui Preda. Și totuși, țăranii descriși de el fac mișto de tradiție , se înnebunesc după Muicăl Jackson, fac un fotbal pe maidanul satului, mândrele nasc la doișpe-treișpe ani, și scuipă semințe, în fine tot kitschul aferent agriculturii socialiste și postrevoluționare. Concluzia teoretică: desigur aici cuvântul patrie trebuie pronunțat cumva ironic, în răspăr cu discursul oficial. Poate fi înlocuit printr-un aproximativ acasă. Dar ce mai înseamnă acasă într-o lume de navetiști? La acest tip uman chiar continuitatea identității personale
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/14082_a_15407]
-
ultimul roman al lui Radu Mareș, se desfășoară tot într-o regiune de contact etnic, dar în timpurile postdecembriste. Și, desigur, vag antedecembriste. Profesorul de franceză, ziarist după 1989, îi scrie fiului său din Germania o lungă scrisoare despre perioada postrevoluționară, când cunoaște o tânără englezoaică sosită cu ajutoare pentru orfelinat. A doua parte a romanului prelungește scrisoarea cu informații despre întâlnirea cu mama și pe urmă cu unchiul: cei doi sunt gemeni și protejează secrete de familie - istoria neagră a
Radu Mareș – topografiile de ieri și de azi by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4669_a_5994]
-
Băsescu și s-a dus la PD, căci nu mai avea unde să facă politică. De fizică și jurnalistică, pe care le-a practicat înainte, nici nu mai poate fi vorba. Iar C.V. Tudor atinge piscul absolut al curvăsăriei politice postrevoluționare, în dorința lui devastatoare de a fi președintele României. Fostul cruciat al luptei cu hidra iudeo-masonică mondială, gata să moară de gât cu jidanii și bozgorii, lipitorile neamului românesc, își lasă perciuni, nu mai comandă decât vițel kosher la „Select
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
târgurilor de carte! V-am mai spus: cu o singură excepție, am fost prezent activ, adică implicat profesional, la toate edițiile Bookarest/Bookfest și Gaudeamus. Să fi fost vreo treizeci și ceva. Am trecut, așadar, prin toate stările posibile. Elan postrevoluționar, recuperând insațiabil scrierile exilului românesc, înghițind nesățios literatura anticomunistă, traducerile prohibite, libertățile necunoscute vreodată. Revelații în bine și în rău, resincronizare eficientă sau tardivă. Frenezia evenimentelor editoriale cu sute și chiar mii de oameni, inclusiv concurența neloială a microfoanelor, până la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cu minime și irelevante manifestări laice), teza lor mi se pare falsă, dacă nu aberantă, inconsistentă și de nesusținut." (pp. 188-189). Imbatabil în acest sector al amendării unor opinii emise de către slaviști, bizantinologi, mentaliști, imagologi ante- și postbelici, ante- și postrevoluționari, Eugen Negrici va căuta, în continuare, iluzii și în epocile moderne, pentru a le constata și disipa. Or, aici operațiunea de revizuire se dovedește mult mai complicată. O dată, pentru că există deja o tradiție critică propriu-zisă, în descendență maioresciană și lovinesciană
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
romanului. în literatura scriitorilor din generația lui Țepeneag, sexul este ori frust, pe linia patalogicului din Rebreanu, ori puternic disimulat. Naturalețea lui Țepeneag pe aceste tematici sensibile ține mai mult de literatura franceză contemporană și nu de vreo dezinhibare autohtonă postrevoluționară. Nu apar nici stridențele redescoperirii sexualității din anii '90. Scriitorul știe că nu șochează pe nimeni pentru că are în publicul său țintă și francezi, nu doar români... O problemă extrem de interesantă apare enunțată original în roman. Este vorba despre diferența
Sfînta lizibilitate și tirania rețetei by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15344_a_16669]
-
luat locul. A ajuns un fel de vorbă goală cu care se garnisesc tratatele cu diferite țări. Ce mi se pare deosebit de grav este că noua conducere a Uniunii (după ce a terminat mijloacele lăsate de vechea conducere și toate darurile postrevoluționare în bani și în natură) consideră că nu are nici o responsabilitate pentru ce se întâmplă; că trebuie să lăsăm cultura națională să devină cultură de piață și, eventual, să o facă precupețele. Noi ne încăpățânăm să nu abandonăm această corabie
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
cândva că nu a mai scris un vers de foarte multă vreme fiindcă este îngrozitor de greu să nu ai pe nimeni care să te poată citi în limba ta; să scrii din capul locului pentru a fi tradus. În România postrevoluționară poetul este ca și în exil. Adică nu are pe nimeni care să-l înțeleagă în limba sa. Numai că problema traducerii lui pentru cei din jur nu poate să fie pusă. Ar trebui să scrie pentru nimeni. Dar cine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1914_a_3239]
-
toți viermii ăștia pe conștiință, după cum se mai exprimă cîteodată Cucoana? Cam astea sînt lucrurile care le ai de pus în balanță, admirația și simpatia care ulterior gestul tău le va stîrni, pe de o parte, și oprobriul întregii societăți postrevoluționare, dacă n-o vei face, pe de altă parte. Dar tu nu te lăsai încă convins, Potaie, începuseși să visezi draci noaptea, să ai coșmaruri cu toate orașele țării, să te întrebi de ce tocmai tu trebuia să porți crucea pentru
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ar fi putut să îndrepte toate astea? Exact cea pe care au găsit-o fiecare cînd s-au văzut cu cuțitul la os. Alipirea la alte grupuri de interese mai mari care în schimbul unor servicii mărunte le-au oferit protecție postrevoluționară. Dacă mai era nevoie s-a mai dovedit înc-o dată că de fiecare dată în situații critice prima componentă politică la care se renunță este doctrina. Trebuie să fii un idealist cu capul în nori dacă nu procedezi în felul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
portocalii în România ultimilor mai bine de doi ani și jumătate. Când vom putea privi retrospectiv anii aceștia, fără o implicare emoțională atât de puternică, ceva îmi spune că vom constata totuși că sunt cei mai buni ani din perioada postrevoluționară, mă refer la aspectul economic în primul rând, sau, în orice caz, anii care au marcat o cotitură reală spre bine a țării. Însă, în același timp, cred că vom constata că e vorba și despre perioada în care politica
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
RACLA, basoreliefurile scrijelite cu cheia sau altoreliefurile sprayate de prin stațiile de metrou sânt cu cât mai puțin citabile sau recomandabile, cu atât mai înveselitoare pentru ochi. în noianul de politica! correctness ele sânt bucurie pură. Și iată o tendință postrevoluționară care nu poate decât să reconfirme vocația poetică nativă a românilor de pretutindeni: în loc de desenele nu prea acurate anatomic de altădată, arătând o ciudată predilecție pentru zonele inghinale, și în loc de grosolăniile naive, lăudăroșeniile și invitațiile (cu număr de telefon) ce
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din anii ’50. Imposibil să-l convingi să intre, ca tot omul, în Partidul Comunist Român. Greu să-l faci să fie internaționalist în anii ’50, naționalist în anii ’80, socialist în timpul socialismului de stat și capitalist în plin capitalism postrevoluționar!... Parcă se eschiva programatic de la armonizarea profitabilă cu mediul și cu epoca. Singularitatea și, finalmente, singurătatea lui s-au datorat și acestei repulsii aproape organice față de semenii descurcăreți, adaptabili, maleabili, conformiști cu mai multă sau mai puțină grație, oportuniști groși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
curse din „Formula 1”, după un număr de ture la guvernare, pe circuitul „închis” care se numește „România”, ridicând perdele de fum în aerul deja poluat al democrației, care-și arată frustrant de perpetuu goliciunea sa interioară. Această rânduială neaoșă postrevoluționară este o veritabilă butaforie sau paravan al promiscuității morale, pentru satisfacerea unor vanități și orgolii meschine, din spatele cărora vituperează în opoziția ranchiunoasă, cu expresii vulgare de genul „ciocul mic”, „sula-n coaste”, „ai luat țeapă”, de sperie gravidele, într-o
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]