3,550 matches
-
și refăcute în fiecare nouă dimineață, după o noapte întreagă de ninsoare. De altfel, de la un moment dat înainte, Virgil începu să se ducă la serviciu luând-o de-a dreptul peste zăpada tot mai înaltă, în care-și făcuse poteci bine bătătorite. Secția financiară nu mai avea nici poartă, nici garduri și zăcea pe jumătate îngropată în nămeți, ca un fel de vapor pe cale să se scufunde. * În acele zile și săptămâni lungi de iarnă grea, așa cum nu mai fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de fum care desenează forme fantastice pe cerul fără pată. De pe omăt, mii de diamante prefac în sclipiri orbitoare lumina soarelui generos. Dora înaintează pas cu pas pe urmele lăsate de Dragoș. Pe drumul din centrul satului este bătătorită o potecă care îngăduie în sfârșit ca cei doi să poată păși alături. Înainte de a intra pe ea, Dragoș se întoarce și o privește îndelung pe Dora. Într-un târziu și ea îndrăznește să își ridice privirea. Lumina orbitoare face să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
acesta intenționa totuși, din câte mi-am dat seama, să-i mulțumească pentru sprijinul acordat. Mă așteptam să primesc și eu mulțumiri, dar n-a fost să fie. Domnul gazdă mi-a pus vioara în brațe și mi-a arătat poteca pe care venisem. Altfel, omul era sensibil de felul său, dar fusese probabil răvășit de situația limită dintre viață și moarte, prin care trecuse soția sa. Proful de muzică, în schimb, m-a apreciat cum se cuvine a doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de Iad]. Iubire. Moft, invenție lingvistică umană; tertip menit să fardeze instinctele de peșteră; proces ticălos de autosugestie; nume de himeră; evadare din tristețea ta în tristețea altuia; spațiu din care, cu siguranță, vei orbecăi către dezamăgire, pentru că-ți indică poteca sigură către ea [vezi cazul A&Z, cu nimic deosebit de celelalte miliarde de cazuri]; nimic specific unui anumit ins, întâmplare gravidă de banalitate ["Întâmplător, oricine poate iubi", zice Dostoievski]. Trădare. Atitudine specific umană. Animalele nu trădează, ci pleacă [Am observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
se joacă pe câmpul înmiresmat cu flori de toate culorile. Și câmpul le zâmbește curios, jucăuș, cu poftă. Fluturii, albinele, furnicile și buburuzele, până și gândacii de Vaca Domnului își văd fiecare de treaba lor, fiind foarte ocupați. Pe o potecă ascunsă, făcută din inimi, au început să vină trandafirii agățători. Viorele, toporași și ghiocei se ițesc prin iarbă, iar păpădiile ce încep să se îngălbenească îi însoțesc. " Fluturaș, nu mai ai aripioare / Domnul conte ți le-a retezat" Peste ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și de isteț, încât să apuci doar pe calea cea mai bătătorită, aceea pe care au apucat-o și alții înaintea ta și care lor le-a adus negreșit câștig și beneficii trainice, care satisfac oricând. Nu te aventura pe poteci îndoielnice și vagi, care ar putea sfârși în mijlocul pustietății. Este, de departe, cea mai înșelătoare cale, din cauza căreia puținii temerari, ce o aleg - adică scriitorii și artiștii, în general -, sunt oricum socotiți de cea mai multă lume tot numai niște
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să se aventureze sub cireși, când nici un suflet de om nu călca în pădure în acel scurt răstimp al primăverii? Când știa ce îl așteaptă? De ce nu a luat-o la fugă când i-a ieșit în cale demonul, pe poteca troienită în albul chinuitor? Ei bine, sărmanul hoț, pentru că despre un hoț este vorba, nu a făcut decât să repete, dacă este să credem ce ni se povestește de mii de ani, destinul bărbatului pus să înfrunte ceea ce depășește posibilitățile
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iau apă vie, simt că din pădure mă urmărește cineva, deși, de câte ori mă duc, intru puțin, la margine și mă uit după ciuperci, fragi, zmeură sau floricele. Într-o zi am dat peste niște păsărele care au fugit puțin pe potecă, s-au ascuns în buruieni, au ieșit mai târziu iarăși pe potecă se uitau la mine și iarăși au dispărut. Nu știu dacă mam înșelat, dar parcă încercau să se joace cu mine și s-au bucurat atunci când m-au
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă duc, intru puțin, la margine și mă uit după ciuperci, fragi, zmeură sau floricele. Într-o zi am dat peste niște păsărele care au fugit puțin pe potecă, s-au ascuns în buruieni, au ieșit mai târziu iarăși pe potecă se uitau la mine și iarăși au dispărut. Nu știu dacă mam înșelat, dar parcă încercau să se joace cu mine și s-au bucurat atunci când m-au văzut prima dată, apoi au zburat. Într-o altă zi am prins
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
pădurii, legi în jurul capului lanterna, așa cum fac minerii când intră în abataj, cu „Doamne-ajută" în mână, cu privirea țintă în față, urechile ciulite și pspatele păzit de al treilea ochi, te asigur copile, că vei fi un adevărat călător pe poteca din pădure. -Nu înțeleg zână, când spui „Doamne-ajută” la ce te referi? -Simplu băiatule; un ciomag, o bâtă, o cârjă, o bucată de lemn uscat, numai să fie ușor, cu multe noduri și atât de lung încât să-ți vină
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
la muțenia pădurii. Se întreba dacă s-a întâmplat ceva sau doar i se părea. Atâta liniște nu a mai avut ocazia să întâlnească undeva, dar pentru că asta nu era treaba lui, își vedea de drum, mergând agale pe o potecă. Deodată a auzit un zgomot ca atunci când cineva calcă pe frunze și vreascuri uscate, nu deranjează dar determină pe cei din jur să ciulească urechile și să afle că mai este cineva care tocmai și-a anunțat prezența. Asta s-
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
spate cât mai aproape de cel al vizcainei. De partea cealaltă se auziră pași și portița se deschise fără zgomot. Silueta unui servitor se desenă În prag. — Numele domniei voastre? — Alatriste. Fără alte cuvinte, sluga i-o luă Înainte pe o potecă șerpuind printre copacii unei livezi. Toată proprietatea i se păru căpitanului veche și părăsită. Deși nu cunoștea prea bine zona aceea a Madridului, din preajma drumului Hortaleza, făcu niște legături În minte și crezu că recunoaște zidurile și acoperișul unei clădiri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
și a acoperit cu pământ iarba din anii trecuți. La fiecare douăzeci de metri a pus câte o creangă de brad curățată de ace în partea de jos. A doborât câțiva copaci uscați și a plasat gălețile cu apă. Lângă poteca ce cobora spre Hugnaden a lăsat apă de băut într-o damigeană de sticlă de la fabrica de bere din Malå. De bună seamă, era cea mai mică defrișare făcută vreodată în ocolul silvic, un foc de o persoană, dar tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Franței scria și el la ziar în tinerețea lui. De asemenea, l-am auzit spunând de nenumărate ori: Aici nu se întâmplă nimic! Ce pot să fac? Adesea - poate o dată pe săptămână - vine până aici, merge cei șapte kilometri pe poteca mea, care se desface din drumul mare, cel numit Drumul Militar și care se întinde de la Lycksele până la Arvidsjaur sau, dacă vreți, de-a curmezișul, de la mina Ada la Skellefteå. Ca și cum ar crede că se va întâmpla ceva aici, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la trap sau la galop. Trebuie doar să te ții sigur în șa. Cum a ajuns trimisul bisericii până în vale pe Drumul Militar, nu pricep. Trebuie să se fi poticnit și să fi bâjbâit mult, ținându-se de copaci pe poteca alunecoasă. Eu nu i-am dat nici un ajutor. Nu. Mi-am zis: Dacă va cădea și se va prăpădi, atunci toată istoria asta va dispărea. O pojghiță subțire de gheață îi acoperea părul pieptănat peste cap. Așa sunt serile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
lucrurilor. Genul acela de fotoliu pe rotile nu este unul des întâlnit prin locurile noastre. Șalul pe care-l avea pe umeri era, poate, din Palestina? Și crucea care atârna de lanț provenea cu siguranță din Grecia. Sau din Rusia. Poteca ce ducea sus, pe muntele Ava, fusese acoperită cu totul de zăpadă. Dar aveam eu semnele mele. Eu nu mă pot rătăci niciodată. Era o zi de iarnă clară și rece, dimineața devreme, când a venit tata să mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
ceva, o greutate pe cap, și în jurul meu zburdau mulți copii, toți cu hăinuțe de stofă albă, tunși foarte caraghios, cu breton, toți foarte veseli și vorbăreți. Am văzut totul foarte clar, mai mult timp, apoi am știut unde e poteca pe care urma să coborâm și că mai jos vom vedea copaci cu scoarță albă... Apoi am fost câțiva ani la rând în vacanțe la o mătușă la Călan. Știi, există acolo niște vestigii antice: Băile romane. Se vede baia
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
că mai jos vom vedea copaci cu scoarță albă... Apoi am fost câțiva ani la rând în vacanțe la o mătușă la Călan. Știi, există acolo niște vestigii antice: Băile romane. Se vede baia săpată în stâncă, există acolo o potecă prin pădure, pe care am traversat-o de multe ori. De fiecare dată pe potecă s-a întâmplat același lucru: am început să mă văd desculță, cu fustele fâlfâind, cu părul lung-luuuung pe spate, alergând. Alergam spre El, fără chip
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
rând în vacanțe la o mătușă la Călan. Știi, există acolo niște vestigii antice: Băile romane. Se vede baia săpată în stâncă, există acolo o potecă prin pădure, pe care am traversat-o de multe ori. De fiecare dată pe potecă s-a întâmplat același lucru: am început să mă văd desculță, cu fustele fâlfâind, cu părul lung-luuuung pe spate, alergând. Alergam spre El, fără chip și fără nume, dar foarte știut, foarte drag mie. Alergam spre el și apoi, la
KARMA. NOPŢI DE MĂTASE by DANIEL DRAGOMIRESCU MARIA ARDELEANU-APŞAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1614_a_2969]
-
dragoste avînd ca fundal același spațiu carceral, momentul creează o breșă în timpul narațiunii, o buclă temporală, o posibilitate relativizînd întreaga versiune traumatică. Nu există nicio certitudine, s-a întîmplat înainte de încarcerarea celor doi sau constituie doar o borgesiană alternativă a potecilor ce se bifurcă, o altă versiune. Mi-ar plăcea să cred că regizorul a intuit și altceva, că spațiul carceral și angoasa puternică generează un explicabil instinct erotic pe care regizorul îl aduce în discuție abia la sfîrșit, cînd dragostea
No exit by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8058_a_9383]
-
sunetul unei orchestre de 100 de oameni”. Ateneul a fost construit în anul 1886 și s-a finalizat după 2 ani, un termen complet străin actualei conduceri a țării, care nu e în stare să finalizeze în doi ani nicio potecă. În lipsa Ateneului, ce rămâne? Sala Palatului, singurul loc în care o orchestră mare ar putea să țină un concert. „Ar putea” este impropriu, pentru că deși pot încăpea și orchestra și spectatorii, atât aerul sălii, prăfuit, învechit, deprimant, cât și acustica
Bilanţul Festivalului Enescu: artişti mari pe scenă, manelişti în sală şi printre autorităţi () [Corola-journal/Journalistic/68882_a_70207]
-
compoziție abstractă de Brice Marden este inspirată de cele trei benzi-planuri ale unei reprezentări a Muntelui St. Victoire... Fotografia lui Jeff Wall - „Drum întortocheat" (1991) - este o parafrază la un peisaj cézanne-ian din 1881 în care o cotitură a unei poteci alterează brusc perspectiva... Uneori, influența cézanne-iam este reflectată de imitații servile pe care le regăsești în picturi de Beckmann, Demuth sau Gorky. Alteori este mult mai subtilă. Steagurile și hărțile lui Jasper Johns sunt numite de autorul lor „lucruri pe
Paul Cézanne și arta secolului al XX-lea by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6789_a_8114]
-
șantier abandonat la jumătatea lucrului e izbitoare. E ca și cum sociologul francez, contrazicîndu-și convingerile metodologice, s-a mulțumit cu forma zdrențuită a unei ciorne incomplete. A vrut să-și lămurească drumul în ochii tuturor, dar nu a reușit să surprindă decît potecile, firave ca niște fîșii, pe care viața i le-a pus înainte. Și cum e greu de crezut că Bourdieu n-a fost un autor pentru care coerența gîndurilor să reprezinte o întîietate, senzația de goblen sfîșiat pe care ți-
O efigie impersonală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7422_a_8747]
-
m-au transportat la biserică în Jeepul Gărzii, de-a lungul unui traseu de coșmar în care fulgerele înlănțuiau cedri și nuci, păsări migratoare suspinau pe șuvițe de nuiele, câini terorizați de tunete, cu mari guri păroase, alergau chelălăind pe poteci și prin bălți de noroi. Case de emigranți se iveau rotindu-se și se afundau în pământ. Nu m-am mai întors la Ericeira, dar cum, în Portugalia, cu excepția mea care îmbătrânesc, totul stagnează și este suspendat în timp, bănuiesc
António Lobo Antunes - Dulci miresme, blânzi morți by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/7462_a_8787]
-
ceea ce-ai fost dintotdeauna, căci nu memoria ți-o pierzi acum, ci uitarea. Într-un parc din Tirana Băieții s-au oprit din joacă, aerul până adineaori înveselit de țârâitul greierilor pare acum un suspect întârziat. Oile trec pe potecă, iar eu am o cireașă în gură, o cireașă de un roșu închis, strivind-o, la tine mă gândesc, Patrice. O libelulă-nfometată-mi dă roate. E seară și-ascult broaștele și singuraticul cuc, și pe tine te-ascult, pe jos e-
Poeme de Morelle Smith by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/7165_a_8490]