1,061 matches
-
scara de la potențialitate la centralitate, dar poate și coborî, părăsind starea de centralitate și regresând chiar la latență sau potențialitate. Convențional, voi numi numi trecerea „în sus” a unei probleme sociale spre centralitate și „în jos” trecerea ei spre latență/potențialitate. Acești termeni nu trebuie asociați cu nici o încărcătură valorică: nici un sens al procesului nu poate fi considerat principial a fi „bun” sau „rău”. Este importantă însă identificarea factorilor/condițiilor care guvernează această dinamică. Condițiile evoluției ascendente a problemelor sociale a
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
cea latentă, adică de la starea de obiectiv de soluționat, aflat în atenția colectivității, la una de pasivitate, chiar de demoralizare: „Ar fi bine, dar ce se poate face? Nu se prea poate face nimic”; mai rar, chiar la starea de potențialitate. Se pot menționa următorii factori care produc involuția unei probleme sociale: a) o problemă este soluționată total sau parțial - în primul caz, evident, problema dispare cu totul. O asemenea situație este mult mai rară. Mai frecvent este ca respectiva problemă
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
de a diminua imprevizibilul și de creștere a controlului în ceea ce privește dezvoltarea ontogenetică a individului. Devine educație (și apoi autoeducație) orice act personal, interpersonal, transpersonal care facilitează interacțiunea subiect - obiect cu finalitate transformatoare. Prin urmare, educația apare ca un liant între potențialitatea de dezvoltare (“propusă” de ereditatea individului) și oferta de posibilități a mediului. Ea face medierea între ceea ce s-ar cere sub aspectul conținutului, momentului, nivelului intensității, duratei, formei, mijlocului etc. (ereditatea) și ceea ce se oferă (mediul). Acțiunea educativă reușită armonizează
Bunicii ca părinţi de substituţie by Mariana Carcea, Ana Haraga, Didita Luchian () [Corola-publishinghouse/Science/393_a_761]
-
anumită „ordine specifică” ce rezultă din natura dialectică a ființei umane. Din acest motiv ele sunt complementare. Faptul de a fi complementare, presupune că atât normalitatea (sănătatea mintală), cât și anormalitatea (nebunia) provin din aceeași sursă comună care există ca potențialitate în ființa umană. Dar această potențialitate, cu caracter de „energie psihică” ce le cuprinde pe amândouă, nu poate fi decât starea de neutralitate, care există ca potențialitate, dar se manifestă în act fie ca normalitate când „se afirmă pe sine
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
natura dialectică a ființei umane. Din acest motiv ele sunt complementare. Faptul de a fi complementare, presupune că atât normalitatea (sănătatea mintală), cât și anormalitatea (nebunia) provin din aceeași sursă comună care există ca potențialitate în ființa umană. Dar această potențialitate, cu caracter de „energie psihică” ce le cuprinde pe amândouă, nu poate fi decât starea de neutralitate, care există ca potențialitate, dar se manifestă în act fie ca normalitate când „se afirmă pe sine”, fie ca anormalitate când „se neagă
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
mintală), cât și anormalitatea (nebunia) provin din aceeași sursă comună care există ca potențialitate în ființa umană. Dar această potențialitate, cu caracter de „energie psihică” ce le cuprinde pe amândouă, nu poate fi decât starea de neutralitate, care există ca potențialitate, dar se manifestă în act fie ca normalitate când „se afirmă pe sine”, fie ca anormalitate când „se neagă pe sine”, respectiv fie ca sănătate mintală, fie ca nebunie. Acest punct de vedere care depășește cadrul psihiatriei clinice este propriu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
lor de desfășurare este „lumea”. Dacă sufletul este realitatea existenței în lume, el devine prin aceasta și realitatea situației. Esențialul acesteia este unitatea momentelor subiective și obiective, este faptul că ea reprezintă în același timp posibilitate și realitate, actualitate și potențialitate, că noi suntem în lume în același timp activi și pasivi, iar situația este rezultatul jocului întâlnirii și acțiunii mai multor persoane și nu a individului izolat. Situația este întotdeauna o întâlnire a omului cu lumea sa. Fiecărei situații îi
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihobiografia” acestuia. În acest caz se au în vedere următoarele aspecte: a) existența unor afecțiuni psihiatrice sau neurologice; b) suferințele sau reacțiile emoțional-afective ale bolnavului; c) tentative sau idei de suicid în antecedente; d) natura relațiilor sociale ale bolnavului; e) potențialitatea agresivă, latentă sau manifestă, a acestuia; f) acte agresive anterioare sau prezente; g) tipul de relații și comunicare din familia personală. Chestionarea anturajului bolnavului Această etapă a examenului clinic al bolnavului psihic are o valoare deosebită, întrucât ne poate revela
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
f) Constituția schizoidă reunește tipurile de indivizi interiorizați, reci, raționali, necomunicativi; g) Constituția epileptoidă se caracterizează printr-un temperament amorf, vâscos, egocentric, impulsiv, cu explozii imprevizibile de mânie, violent, obtuz. Cunoașterea acestor tipuri constituționale somato-psihice, este foarte importantă în evaluarea potențialităților personalității, în stare de normalitate, dar și a potențialului său psihopatologic, în ceea ce privește riscul de îmbolnăvire psihică. Din acest motiv, tipul constituțional este un prețios indicator al dinamicii psihopatologice a personalității și de el suntem întotdeauna obligați să ținem seama. Organizarea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de gândire, de activitate, de dispoziție afectivă, aspirații etc.), este la fel de firesc să acceptăm faptul că fiecare vârstă are psihopatologia sa proprie. Factorul „timp” privește, în mod egal, atât dezvoltarea, maturizarea și involuția personalității în plan psihologic, precum și o anumită potențialitate cronologică determinată în ceea ce privește apariția și dezvoltarea unor afecțiuni psihice, în raport cu vârstele individului. Așa cum acceptăm că există un potențial psiho-biologic formativ, trebuie să admitem și existența unui potențial patogenic distructiv raportat la vârstele individului, din punct de vedere psihopatologic. Se poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
unor afecțiuni ale organelor interne. Tulburările de personalitate Cadrul psihologic general Personalitatea este sinteza tuturor elementelor care concură la organizarea psiho-mintală a unui individ, pentru a-i da o fizionomie proprie. Ea se fundamentează pe constituția somato-psihică, dispozițiile acesteia ca potențialități proprii, precum și pe influențele din exterior (mediul fizic, familie, nivel de educație, cultură, profesionalizare, viață socială etc.). După A. Porot, orice personalitate se caracterizează prin următoarele aspecte psihologice: a) unitate și identitate care fac ca aceasta să fie un tot
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Al doilea punct de vedere psihopatologic considerate sindroamele, are un caracter descriptiv, de tip formal-structuralist, așa cum se poate vedea în schema anexă a „clasificării sindroamelor psihopatologice”. În cazul acesta se au în vedere corelația dintre „acțiunea electivă a noxelor” și „potențialitatea succesiv-graduală a tulburărilor psihopatologice”. În sensul acesta sunt descrise următoarele grupe de tulburări care reprezintă „sindroame psihopatologice” specifice, așa cum se poate vedea în continuare. 1) Sindroamele nevrotice: astenic, anxios, fobie, obsesiv. 2) Sindroamele afective: depresive, maniacale sau mixte (PMD). 3
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de anticipație există mai multe teorii care încearcă să dea o explicație. În psihanaliză S. Freud pune accentul pe dinamica pulsiunilor inconștiente. C. von Monakow și R. Mourgue vorbesc despre „hormé” care reprezintă tendința propulsivă a ființei vii cu toate potențialități acesteia ce o orientează către o adaptare creatoare a vieții și a conduitelor de existență. H. Tellenbach pune problema „endon”-ului în care vede sursa și natura energiei psihice. H. Ey insistă asupra unei organizări dinamice care poartă în ea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și pe care o denumește „corpul psihic”, ființa esențială a timpului, a devenirii și a finitudinii persoanei. Din cele de mai sus se poate desprinde faptul că „anticipația” este procesul dinamic ce orientează direcția de evoluție viitoare a personalității, în raport cu potențialitățile acesteia. Orientarea anticipativă poate avea un caracter psihopatologic, constituind premiza organizării tablourilor clinice morbide, a bolilor psihice propriu-zise. În sensul acesta avem de-a face cu fenomene diferite de anticipație psihopatologică (nevroze, psihoze, stări fobic-anxioase, obsesii, tulburări isterice, stări depresive
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
persoane și care pot fi: a) Reacții primitive: - reacții explozive constând din agitație impulsivă, stări confuzionale sau crepusculare cu un mare potențial agresiv (suicid, omor, incendiu, viol, fuga, furt), - refulare cu formarea de complexe ideo-afective, ceea ce poate constitui o serioasa potențialitate pentru o viitoare nevroză sau psihoză, - conversiune de tip isteric (motor, senzorial, somatic sau psihic). b) Reacții ale personalității, determinate de tipul constituțional al subiectului și de modelul de răspuns al acestuia din punct de vedere emoțional-afectiv. El poate avea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
important în configurarea tipului psihosomatic (biotipul și psihotipul) al individului respectiv. Cele mai importante glande care marchează tipologic, somatic și caracterial-temperamental persoana umană sunt hipofiza, tiroida, suprarenala și gonadele. Aceste aspecte se vor vedea mai târziu, în „dispozițiile patologice” ca potențialități de dezvoltare și apariție a unor tulburări psihice ale indivizilor respectivi. Acceptând rolul important pe care sistemul endocrin îl are în relațiile sale cu viața psihică, cu personalitatea individului, să revenim la „sindromul psiho-endocrin”. Ceea ce caracterizează din punct de vedere
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
delirului. Delirul este expresia unei rupturi a raporturilor dintre persoană și realitate. J. Sutter, spune că „fiecare persoană are în ea tot ceea ce-i trebuie pentru a putea construi un delir”. Se poate vorbi, deci, în acest caz despre o potențialitate delirantă. Etapa intermediară între gândirea logică și gândirea delirantă este ceea ce J. Sutter a numit „anticipația delirantă”. În cadrul acestei anticipații delirante, J. Sutter, include trei forme „pre-delirante”: delirul de vis, în cursul căruia realitatea nu mai este percepută cu claritate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
că majoritatea caracterelor sunt determinate de mai multe gene, care conlucrează pentru a exprima un anume caracter. Analizând datele cercetărilor asupra componentei genetice (ereditare), pot fi sintetizate următoarele concluzii (Iacob, 1998): - moștenirea ereditară apare ca un complex de predispoziții și potențialități, și nu ca o transmitere liniară a trăsăturilor antecesorilor; - diversitatea psihologică umană are cu certitudine și o rădăcină ereditară (constituție, biotip, baze comportamentale etc.), dar nu poate fi redusă la aceasta; - ereditatea caracterelor morfologice și biochimice este mult mai bine
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
realități viitoare, trăită ulterior în concretețea ei istorică. Se vede de aici cât de iconoclast este scriitorul la 1925 în materie de problematică și cât de mult își propune să mute jaloanele gramaticii narative în această direcție. Tot la o potențialitate vizionară, profetică, a subconștientului face aluzie și nuvela Aranca, știma lacurilor, dar într-o manieră mai sinuoasă și cu o vizibilă aplecare către fantasticul de factură gotică. Într-o ambianță incert radcliffiană și sub efectul unui vin vechi de Tokay
PETRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288781_a_290110]
-
întunecată și coruptă a imanenței: sinuciderea nu este, în cazul său, o simplă alternativă - o probabilitate opțională -, ci o necesitate compulsivă. Andrei Pietraru (Suflete tari), tânărul cu perspective strălucite, venit în capitală pentru a-și continua studiile, renunță la cultivarea potențialităților sale intelectuale („omenești”) din pricina fixației fascinatorii asupra Ioanei Boiu, trufașa și glaciala aristocrată în casa căreia lucrează ca bibliotecar, reducându-și astfel, programatic, temeiul existenței la „suprafața” infinitezimală, esențializată fenomenologic, a unei corzi desfășurate deasupra abisului. Odată atinse culmile înghețate
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
factori perturbatori sau împotriva acestora, orice sistem va tinde să-și promoveze propria sa logică, crescându-și gradul de sistemicitate, de autonomie. Presupoziția autonomiei funcționale nu este deci nerealistă. Ea face posibilă descrierea logicii interne a sistemului care există ca potențialitate. Totodată însă, trebuie să fim conștienți că analiza funcțională a dinamicii unui sistem trebuie completată cu analiza relațiilor dintre sisteme. Delimitarea sistemelor. Analiza funcțională are mereu ca obiect un sistem. Dar sistemele sociale nu sunt totdeauna date distinct în experiența
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de alcoolo-dependență. Concluzii In ultimii ani, terapiile cognitiv-comportamentale au realizat progrese importante în domeniul dependenței. La fel ca și în cazul tratamentelor farmacologice, eficiența acestora nu mai trebuie dovedită, iar asocierea celor două terapii are un grad mai mare de potențialitate decât utilizarea fiecăreia izolat. Este necesar să continuăm cercetările pentru a înțelege mecanismele biologice care susțin eficiența farmacologiei și a terapiilor cognitiv-comportamentale și să ducem mai departe progresele realizate în tratamentul acestei patologii. 2 Studiu de caz O problemă de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
demografic, dar obligă la o „poziționare” În cadrul procesului istoric. Mannheim stabilește, astfel, o analogie cu clasa socială, precizând Însă că este vorba despre realități diferite, dar cu o anumită asemănare structurală. O astfel de referință i-a permis să ilustreze potențialitățile inaugurate prin „poziția de generație”. Ca orice poziție socială, ea condiționează accesul la produsele culturale ale societății În limite restrictive și conform unor moduri de Însușire specifice. Poziția În procesul istoric predispune la modele de experiențe și de gândire produse
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
istoric predispune la modele de experiențe și de gândire produse de „datele naturale” ale tranziției de la o generație la alta, ceea ce nu reprezintă decât unul dintre determinanții conduitei, structura socială neputând fi ignorată În nici o analiză asupra problemei generațiilor. Aceste potențialități pot fi sau nu actualizate Într-o participare la procesul istoric, la fel cum și poziția de clasă poate da sau nu naștere conștiinței de clasă. În consecință, spune Mannheim, nu se poate vorbi despre o „generație efectivă” decât În măsura În care
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
limitată a procesului istoric, reprezintă o „stratificare a experienței”. Actualizarea unei generații potențiale În generație efectivă nu se face În mod sistematic, doar prin simplul motiv că e supusă condițiilor istorice: accelerarea schimbării sociale este un factor important pentru realizarea potențialităților inerente poziției de generație. În acest fel, Mannheim stabilește legătura Între teoria schimbării sociale și conceptul de generație, grație noțiunii de acces nou la cultură. Schimbarea socială le deschide tinerilor posibilitățile de „contact nou”, ceea ce semnifică faptul că anumite schimbări
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]